Patologia uterului si trompelor uterine

Patologia uterului si trompelor uterine

Malformatii si neregularitati ale cresterii endometriale

( atrofia, hiperplazia, metaplazia, neoplazia)

Uterul este un organ unic la mamiferele euteriene (placentale). Formele si functiile sale sunt determinate in mare masura de interactiunile coordonate - si uneori necoordonate- ale ovarelor, hipotalamusului si hipofizei si ale secretiiilor acestora. Endometrul uterului la unele specii, in special la ongulate ( cal, vaca, oaie, capre si porci), joaca de asemena un rol semnificant in reglarea ciclului estral prin secretiile lui de prostaglndine ­care lizeaza corpora lutea, astfel determinand secretia progesteronului. Consecintele patologice ale relatiei normale sau anormale ale uterului si trompelor uterine cu aceste organe endocrine cand functia normala merge gresit va fi topicul acestei lecturi.

I.        Trompele uterine ( ale lui Fallope)

Malformatii

Anomalii congenitale ale trompelor uterine sunt extrem de rare la speciile de animale domestice. Ele rezulta dintr-o dezvoltare defectuoasa a canalelor paramezonefrice ( Mullerian) in timpul embriogenezei si pot fi asociate de asemena cu anumite anomalii uterine, in secial cand sunt asociate cu forme variate de hermafrodism. Daca sunt bilaterale, sigur anumite anomalii pot rezulta in sterilitate. Asta include: aplazie totala sau segmentala, atrezia deschiderilor infundibulare sau uterine, chisti de dezvoltare si duplicari ale formarii trompelor uterine accesorii.Daca nu rezulta astfel de anomalii in distensii vizibile cu ochiul liber ale trompei uterine ­de secretii incluzionate, cum se intampla in hidrosalpinx sau sunt asociate cu fertilitate ­­defectuoasa sau sterilitate, pot fi nerecunoscute clinic.

Anomalii dobandite ale trompelor uterine sunt mult mai comune dar tot relativ rare. Acestea pot rezulta din procese infectioase , sau sunt o consecinta a ovulatiei, sau trauma de la manipularea manuala a ovarului si structurilor adiacente. Cele mai dobandite malformatii structurale sunt caracterizate de formatiuni lipite. Acestea pot fi extraluminale dupa cum s-a vazut la chistii bursali rezultand din lipiri ale partilor bursei ovariene sau vilozitati ale trompei in situatii ale ovulatiei cu sange sau in situatii de enucleere manuala a corpului galben. Cand este intraluminal adeziunile au loc intre cutele mucoase sau plice, adesea ca o consecinta a deteriorarii epiteliale de la un proces infectios, cum ar fi salpingita. Aceste cicatrici intraluminale rezulta in obstructionarea trompei si afecteaza fertilitatea.Ele mai pot, de asemenea, fi asociate cu hidrosalpinx care rezulta din obstructionarea scurgerii normale a secretiei apoase produsa de epiteliul tubar. Distensia rezultanta a tubului poate fi uniforma sau neregulata, depinzand de pozitia si intinderea adeziunilor.

Infectiile   

Majoritatea proceselor infectioase care implica trompele uterine se ridica din uter si sunt asociate cu necroza si inflamarea purulenta a mucoasei tubare., cum ar fi salpingita purulenta.Trompele afectate contin cantitati variabile de exudat care pot cauza in mare distensia trompei, cum ar fi piosalpinx. Rezolutii ale procesului inflamator pot fi complicate de adeziuni intraluminale. Acei agenti infectiosi care au fost asociati cu salpingita sunt in mare aceeasi care cauzeaza endometrita si, deci, vor fi discutati sub acel titlu.Salpingita granulomatoasa a fost observata o data ca o complicatie a tuberculozei bovine, o boala ra intalnita in Statele Unite astazi, dar una care inca se intalneste des in tarile in dezvoltare ale lumii.

Neoplasmul

Tumori ale trompelor uterine se intalnesc atat de rar incat pot fi privite ca nenexistente. Sunt mai putin de 10 de astfel de tumori descrise in literatura veterinara a lumii.

II.            Uterul

Considerente generale

Anatomic, exista trei observatii structurale de baza ale uterului: uterul piriform (in forma de para) gasit la majoritatea speciilor de primate, pangolini si lenesi; uterul bicornuat ( dublu cornuat) gasit la toate speciile de animale domestice si la multe alte specii si didelfic (uter dublu) gasit in special la marsupiale, mamifere din genurile Lepus si Lagomorpha si unele rozatoare. Marimea uterului variaza tridimensional complet in cadrul clasei Mammalia. La soarecele de camp pigmeueste sproximativ de 1 mm latime si are coarne care su aproximativ 5 mm lungime, in timp ce uterul gravid al celui mai mare mamifer din lume, balena albastra, are aproximativ 78 cm in diametru si pana la 8 m lungime! ­

Dezvoltarea anomaliilor congenitale

Malformatii congenitale ale uterului animalelor domestice nu sunt obisnuite si sunt adesea asociate cu consangvinizarea sau hermafrodismul.Toate acste anomalii, totusi, nu au neaparat o baza genetica. Cu exceptia bovinelor, majoritatea anomaliilor congenitale uterine ale animalelor domestice implica coarnele uterine.

Asta include: sterilitate bilaterala, sterilitate unilaterala, cum ar fi uterul unicornualsau hemiuterul, si aplasia segmentala. La bovine, cervixul este partea cea mai comuna a dezvoltarii anormale a tracturilor reproductive femele. O anomalie care afecteaza in principal corpul uterului si cerixul este uterul didelphic. Urmeaza o scurta descriere a acestor anomalii congenitale uterine, inclusiv asocierile lor cu alte deranjamente si efectele lor asupra reproductiei:

Sterilitatea bilaterala a coarnelor uterine este o anomalie extrem de rara si indivizii afectati sunt sterili. Se intalneste in unele cazuri de hermafrodism adevarat bilateral si de freemartinismsi rezulta fie din primul esec al dezvoltarii canalelor    paramezonefrice, sau mai adesea prin inhibarea dezvoltarii lor de catre factorul inhibitor Mullerian (MIF), secretat de ovotestis bilaterali sau gonade disgenetice.

Sterilitatea unilaterala a unei coarne uterine sau uterus unicornus, asa cum este numita uneori, rezulta din esecul dezvoltarii unui singur canal paramezonefric. Ar putea fi, in locul unei coarne uterine normale, o banda mica fibromusculara. Cand aceasta boala afecteaza specii cu uterul piriform, se numeste hemiuterus. Uterus unicornis ar putea sa nu afecteze fertilitatea, dar din motive evidente poate afecta marimea puilor. Interesant este ca, aceasta boala poate fi asociata cu agenezia renala ipsilaterala , in special la pisici, rezultand din esecul dezvoltarii canalului mezonefric al aceleiasi parti.Uterus unicornis a fost descris la toate speciile de animale domestice si a fost asociat cu consangvinizarea si unele forme de hermafrodism. La vitele adulte , este asociat adesea cu un corp galben persistent pe partea ipsilaterala care poate predispune animalul afectat la piometru. Persistenta corpului galben rezulta din lipsa secretiei de prostaglandina F2á, substanta luteolitica secretata de endometrul acestor specii.

Aplasia segmentala a unei portiuni a coarnei uterine rezulta din opririle segmentale din dezvoltarea canalului paramezonefric. In aceasta boala, portiuni ale coarnelor uterine pot fi absente    rezultand o izolare a segmentelor craniale din mai multe segmente distale si din corpul uterin. Datorita acumularilor de secretii in segmentele infundate, ele devin adesea chistice si pline cu ramasite celulare necrotice care devin condensate sub forma unui calcul asemanator chitului. Clinic, aceste segmente dilatate pot fi confundate cu o sarcina timpurie. Aceasta anomalie a fost asociata cu consangvinizarea si hermafrodismul, dar se poate intalni si ca un caz non-genetic. In cazul bilateralitatii, fertilitatea nu este neaparat defectuoasa.

Uterul didelphic este termenul folosit pentru un uter dublu.Acest tip de uter este normal pentru unele specii incluzand marsupialele, genurile Lepus si Lagomorphis si unele rozatoare. Un uter didelfic are doua coarne uterine, fiecare conectata la un corp uterin si cervix separat. Exista doua deschizaturi cervicale care comunica cu vaginul. La marsupiale, si vaginul este dublu. Cand se intalneste ca anomalie, rezulta din esecul fuziunii si dizolvarii peretilor mediali ai canalelor paramezonefrice la capatul caudal al tracturilor genitale. Asadar, fiecare canal se transforma intr-un uter si cervix separat. Unii indivizi cu aceasta anomalie pot avea un vagin septat , din moment ce portiunea craniala a vaginului este tot de origine paramezonefrica. Fertilitatea nu este defectuoasa la acesti indivizi, dar ca si la uterus unicornis, marimea puilor poate fi redusa.

Dezvoltarea anomaliilor postnatale

Hipoplazia unui uter, din alte puncte de vedere, format normal este o boala ce rezulta din lipsa de stimulare ovariana hormonala insuficienta. Asadar, este de obicei de recunoscut dupa varsta normala a maturizarii sexuale, din moment ce inainte de aceasta perioada, uterul este in mod normal hipoplastic. Aceasta boala este intalnita in forme variate de hermafrodism, ca o consecinta a formelor precise ale hipoplaziei ovariene ereditare si ovariectomiei anterior mturizarii sexuale. este caracterizata de un uter infantil la un individ presupus matur sexual. Indivizii afectati sunt sterili.

Atrofia unui uter cu dimensiuni normale anterior rezulta din incetarea stimularii hormonale ovariene la un individ ale carui functii reproductive ar fi putut fi normale anterior. Se intalneste dupa ovariectomie la indivizii maturi sexuali, ca o consecinta a leziunilor distructive ale ovarelor sau dupa administrarea de substante androgene care contracareaza efectul trofic al estrogenilor ovarieni. Unele grade ale atrofierii fiziologice a endometrului se intalnesc in timpul perioadelor de anestru , mai ales la iapa. Atrofia este caracterizata de o reducere insemnata in grosimea endometrului si miometrului.

Tulburari ale cresterii endometriale

Hiperplasia endometriala, in contrast cu atrofia, se intalneste ca urmare a stimularii hormonale excesive sau prelungite a femelelor. Hormonii implicati sunt estrogenii si preogestogenii, care pot fi de origine endogena sau exogena. Printre speciile de animale domestice si de laborator exista diferente intre importanta relativa a estrogenilor versus progesteronilor in patogeneza ipoplaziei endometriale. La copitate si rozatoare , estrogenii par a fi primii ofensatori; fata de caini si pisici progesteronul care actioneaza asupra endometrului prim -estrogen este cauza principala de hiperplazie endometriala.

Hipoplazia endometriala mediata de estrogen rezulta in urma stimularii prelungite, non-ciclice, cu estrogen (estrinism) sau din nivele exccesive ale estrogenilor circulanti ( hiperestrenism). Anumite leziuni intrinseci ale ovarelor sunt sursele principale de estrogeni endogeni implicati in hiperplasia endometriala. Asta include: chisti foliculari singuri sau multiplii si tumoriale celulelor granulare din teaca. Din punct de vedere clinic, indivizi cu aceste leziuni adesea manifesta semne de estru continuu, nimfomanie si scurgeri vaginale persistente sau sangerari.Surse exogene de estrogeni care ar putea rezulta in hipoplazie include: administrare de compusi farmacologici care au actiune estrogenica, contaminarea alimntelor cu substante estrogenice, cum ar fi dietilstilbestrol, cand a fost folosit ca un promotor de crestere la bovine si ingerarea unor anumite nutreturi leguminoase ce contineau fitoestrogeni, in special trifoi subteran, trifoi rosu, lucerna si trifoi trilobat. Substante estrogenice slabe continute de acste plante pot fi transformate in estrogeni mai puternici de catre metabolismul bacterian din rumen. Oile pascand nutret verde care contine aceste plante, dezvolta infertilitate temporara care devine permanenta odata cu expunerea prelungita. Interesant este ca oile afectate continua sa aiba un ciclu normalsi fertilitatea redusa rezulta din schimbarile hiperplastice din cervix care impiedica trecerea spermatozoiizilor. Expunerea prelungita poate fi asociata cu uter prolabat la oile care nu sunt gestante ca si la oile dupa fatare. Oile gestante adesea fac distocie ca o consecinta.

Indiferent de sursele lor , efectele stimularii excesive sau prelungite cu estrogen asupra uterului sunt dublate: hipertrofia miometrului si hiperplazia endometrului. In etapele timpurii, stroma endometriala devine edematoasa si frecvent, contine hemoragii focale. Glandele de la toate nivelele cresc in dimensiune si in numar. Numeroase figuri mitotice sunt prezente in epiteliul de suprafata si in cel glandular. Daca stimularea persista, edemul stromal si scaderea hemoragica , glandele continua sa prolifereze si devin serpuite si dilatate. Lumenele glandulare si cavitatea uterina devin in mare chistice (hiperplazia endometriala chistica) si dilatate de cantitari variate de secretii care pot fi subtiri si apoase ( hidrometrul) sau vascoase si mucilaginoase ( mucometrul). Microscopic, glandele catelei devin in mod caracteristic dilatate pe toata lungimea lor , o caracteristica care deosebeste hiperplazia endometriala mediata de estrogeni de mult mai obisnuitele Hiperplazii endometriale mediate de progesteroni la aceasta specie. Aceste schimbari considerabile hiperplastice pot fi insotite de creserea in jos aspectului bazilar a glandelor si stromei adiacente in cadrul miometrului, de obicei de-a lungul cailor de vase miometrice si se pot extinde chiar la suprafata. Boala se numeste adenomioza. In aceasta etapa incepe sa apara tesutul conjunctiv in cantitati apreciabile in endometru unde inlocuieste celulele stromale si se extinde printre celule ale muschilor netezi ale miometrului. In acest punct, leziunile sunt ireversibile.

Hiperplazia endometriala mediata de progesteron apare cel mai adesea la catele unde este, de departe, cea mai frecventa afectiune reproductiva. Din cauza ca modificarile hiperplastice rezultate sunt de obicei cistice si adesea complicate de infectie, se mai numeste in mod uzual si complex piometru-hiperplazie endometriala cistica la femela caine. Apare si la vaci in asociatie cu retinerea corpului galben. La ambele specii, acest tip de hiperplazie endometriala predispune individul afectat la infectii uterine si piometru (uter plin cu puroi). Progesteronul si compusii progestationali stimuleaza secretia glandulara, in special intr-un endometru condus de estrogen. Excesul de estrogen provoaca sinteza crescuta de receptori de progesteron si, prin urmare, amplifica actiunea progesteronului. Ciclul estral normal al cainilor este caracterizat de o faza luteala prelungita urmand proestrului si estrului in timpul careia apare excesul de estrogen. Aceasta faza luteala lunga, cunoscuta ca metestru sau diestru dureaza aproximativ 50-75 de zile dupa care corpul galben regreseaza si inceteaza secretia de progesteron. In timpul metestrului glandele endometriale si, in special, epiteliul de suprafata se supun unei activitati proliferative si secretorii chiar si in absenta gestatiei. Celulele epiteliale de suprafata si celulele din jurul gurilor glandelor endometriale devin columnare inalte cu citoplasma clara, vacuolata fin si nulei care sunt deplasati spre portiunea apicala a celulei. Aceste descoperiri sunt imaginea reprezentativa a stimularii cu progesteron a endometrului canin. Metestrul (diestrul) este urmat de o perioada de aproximativ 4 luni de anestru caracterizat de inactivitate ovariana si regresie a modificarilor proliferative si secretorii din uter.

Din motive care nu sunt pe deplin intelese, la unii caini, dar in special cei mai in varsta, indivizii care nu au facut urmasi - corpul galben nu regreseaza in urma perioadei normale de metestru (diestru) si continua sa secrete progesteron. Modificarile secretorii si proliferative devin accentuate, iar endometrul devine marcat cistic din cauza proliferarii pronuntate a epiteliului de suprafata si a celulelor care tapeteaza gurile glandelor endometriale. Aceste celule proliferative adesea captusesc proiectii lungi, papilare care patrund in chisturile multioculate. Chisturile contin adesea o secretie fie apoasa, fie mucoasa, de exemplu hidrometrul sau mucometrul, iar stroma e infiltrata cu un numar mare de celule plasmatice. Interesant, aceste modificari proliferative pot alterna cu zone de endometru cu aspect sanatos si astfel imitand componenta materna a placentei observata in sarcina. In mare, coarnele uterine apar difuze sau, mai adesea, marite segmentaliar endometrul contine numere mari de chisturi pline cu lichid.

Este un fapt bine stabilit ca uterul este mai susceptibil la infectie in timp ce se afla sub influenta progesteronului (faza luteala), decat cand este sub influenta estrogenului (faza foliculara). Motive pentru asta sunt mai multe. Progesteronul este usor imunosupresiv, provoaca contractii ritmice si tonice reduse a miometrului, stimuleaza secretia endometriala si provoaca inchiderea functionala a cervixului. Aceste fenomene promoveaza colonizarea cavitatii uterine de flora bacteriana vaginala si din tractul intestinal si deci predispune uterul infectiilor. Pentru aceste motive, majoritatea infectiilor uterine ale animalelor domestice apar fie in urma imperecherii, de exemplu, in timpul fazei luteale care urmeaza ovulatiei; in timpul perioadelor prelungite de metestru (diestru) la caini si pisici ;I in timpul sarcinii.

In sfarsit, trebuie sa ne reamintim ca laungulatele domestice (cai, vaci, oi, capre si porci) prostaglandina F2α sintetizata si secretata de endometru este responsabila cu liza corpului galben la sfarsitul diestrului normal. Orice conditie, inclusiv infectie, care impiedica modificarile ciclice normale si functie a endometrului acestor specii poate duce la impiedicarea secretiei de PGF2α si deci provoaca retentia corpului galben. Acesti corpi galbeni retinuti intrerup ciclul estral normal si, cum se descrie mai sus, predispun uterul unor infectii sau - daca o infectie exista deja - o exagereaza conducand la piometru. Deci, un ciclu vicios se stabileste care trebuie intrerupt daca infectia se rezolva.

Surse exogene de progesteron care au fost asociate cu complexul piometru-hiperplazie endometriala chistica includ: administrarea parenterala a unei forme depozitare de progesteron, de exemplu, acetat de medroxyprogesteron, cand a fost comercializat temporar ca inhibitor al estrului pentru unii caini acum 30 de ani. Ulterior a fost retras de pe piata din cauza acestei complicatii.

Metaplazia scuamoasa a endometrului

Transformarea epiteliului uterin normal cuboidal sau columnar in epiteliu scuamos stratificat, de exemplu, metaplazia scuamoasa apare in cateva circumstante diferite la diferite specii.

La oile otravite de naftaleni inalt-clorinati, epiteliul glandelor endometriale este transformat in celule epiteliale scuamoase cheratinizate. Dopuri de cheratina asemanatoare unor fine fire de par se pot extinde din orificiile glandelor grav afectate.Interesant, vitele intoxicate cu aceiasi compusi nu manifesta metaplazie scuamoasa a endometrului.

Metaplazia scuaoasa a endometrului a fost produsa experimental la rozatoarele de laborator hranite cu diete cu deficit de vitamina A. Gradul de modificari metaplazice este semnificativ redus la animalele ovariectomizate mai intai, sugerand o relatie intre estrogen si deficienta de vitamina A in cauzarea acestei afectiuni.

Metaplazia scuamoasa se poate intalni in suprafata epiteliului endometrului a oricarui animal cu piometru de lunga durata. In aceste cazuri, se presupune ca rezulta din iritatia cronica.

Consecintele clinice ale metaplaziei scuamoase a endometrului ese infertilitatea sau sterilitatea rezultate intr-un loc de implantare preparat necorespunzator pentru blastochisti.

Endometrioza

Endometrioza este prezenta endometrului inafara cavitatii uterine, si anume in regiuni ectopice. Apare spontan doar la acele specii care au menstruatie, la femei si la majoritatea primatelor lumii vechi. La femei este o problema ginecologica frecventa si o cauza frecventa a dismenoreei si infertilitatii. La primatele neumanoide apare infrecvent ca o afectiune spontana, dar este o complicaie frecventa a histerectomiilor repetate sau a cezarienelor. Cand se produce spontan, patogenitatea sa implica refluxul lichidului menstrual din trompele uterine cu implantatii subsecvente si proliferatii de fragmente viabile a endometrului continut in lichidul de pe suprafata unor organe pelvine. La primatele de laborator este o complicatie obisnuita rezultand din scurgerea endometrului normal in cavitatea pelvina in timpul histerectomiei sau cezarienei. Acest endometru ectopic raspunde la schimbarile hormonale ovariene ciclice normale, ca un endometru normal, si se supune unei descuamari si sangerari lunare, ca menstruatia, doar ca are loc in cavitatea pelvina. In acest loc lichidul menstrual stagnant provoaca o reactie inflamatorie intensa cu fibroza rezultanta si formatiuni de adeziune intre organele pelvine. Asta rezulta in infertilitate, disconfort abdominal si uneori ocluzii intestinale. In mare, endometrul ectopic poate aparea moale, mase polipoide de tesut aderent rosu-maronii sau albe pana la seroasa organelor pelvine sau chiar mai departe, mase boselate de tesut conjunctiv continand chisti cu sange menstrual maroniu. Chistii mai mari pot elibera continutul in cavitatea peritoneala prin rupturi. Frecvent ovarele, trompele uterine, vezica urinara si inestinele groase sunt implicate.

Microscopic, leziunile constau din fose de marimi variabile ale glandelor uterine normale inconjurate de stroma endometriala tipica. Endometrul ectopic poate fi prezent sub forma de mase solide sau pereti ingrosati de captuseala, chisti fibrosi plini cu sange si resturi celulare. Macrofagele hemosiderin-laden sunt adesea prezente pe toata lungimea benzilor dense de tesut cicatrizat. Infertilitatea rezulta din disfunctile tubale sau ovariene.

III.          Neoplasmele

Polipii poliendometriali benigni: Acestia sunt observati ocazional la pisici, soblani si soareci. Apar ca mase ferme, aspre, de obicei pe baza sesila care patrund din suprafata endometrului. La pisici, polipii sunt compusi din glande endometriale bine diferentiate asezate intr/o stroma de tesut conjunctiv dens. La rozatoare, cantitatea de tesut glandular poate fi foarte variata si in unele cazuri stroma este componenta dominanata. In aceste cazuri polipii se numesc polipi stromali endometriali.

Adenocarcinomul endometrului: Este o afectiune a indivizilor in varsta. Este rar la animale cu exceptia iepurilor si vitelor.

La iepuri se intlneste frecvent dupa varsta de doi ani si constituie cel mai des intalnit neoplasm la aceasta specie. Mai mult de 60% din cei trecuti de 4 ani dezvolta spontan adenocarcinom endometrial. Leziunile sunt adesea multiple, implica unul sau ambele coarne si metastazeaza frecvent in regiuni indepartate inclusiv ficatul si plamanii.

La vite, adenocarcinomul endometrului se intalneste mai rar decat la iepuri dar constituie al treilea cel mai frecvent neoplasm care apare spontan la aceasta specie, dupa carcinomul celulelor scuamoase si limfom. Este in general intalnit la vaci peste 6 ani, unde apare ca o masa solitara, dura, alb-galbuie, localizata in peretele trompei uterine adesea, langa corp. Suprafata sa este de obicei contractata. Leziuni metastatice se intalnesc in plamani, noduli limfatici si in alte organe. Microscopic, carcinomul endometrial la vaci este un neoplasm foarte schiros, de exemplu are o componenta principala de tesut conjunctiv colagenos dens. Insule mici de celule epiteliale neoplastice pot fi gasite raspandite prin componenta stromala densa unde pot forma cuiburi mici, glande avortive sau se supun calcifierii. La alte specii de animale domestice, adenocarcinomul endometrului e foarte rar.

Leiomiomul si leiomiosarcomul: Leiomiomul uterului provine din celulele musculare netede ale miometrului. Desi leiomioamele apar infrecvent la caine si pisica, sunt cele mai comune neoplasme utrine la aceste specii. Se descopera cel mai adesea la cainii si pisicile trecuti de 10 ani. Apar in miometrul rozatoarelor si primatelor neumanoide batrane. In mare, sunt rotunde sau ovale si destul de bine circumscrise. Microscopic, constau din fascicule alungite de celule musculare netede bine diferentiate care formeaza o masa bine circumscrisa, mai curand expansiva decat invaziva. La femei, acest tip de neoplasm se numeste "fibroid".

Leiomiosarcomul este extrem de rar la majoritatea speciilor de animale. Au fost recunoscute la vite, oi, pisici, caini, sobolani si soareci. Celulele neoplastice tind sa fie foarte pleomorfice, au un index mitotic inalt si pot fi destul de invazive.

Limfosarcomul: Poate sa apara in uterul vitelor si pisicilor ca parte a unei boli generalizate si trebuie diferentiate de tumorile primare ale acestui organ.