Generalitati privind protezele fixe unidentare

Generalitati privind protezele fixe unidentare

1. Definitie

Protezele aparatului dento-maxilar sunt corpuri fizice confectionate din materiale aloplastice ce se insera pe un camp protetic pentru a restaura morfologia si functia tesuturilor sau segmentelor modificate patologic sau pierdute. (1)

Materialele de restaurare coronara trebuie sa posede proprietatile smaltului si dentinei, tesuturile dentare pe care trebuie sa le inlocuiasca. Alegerea unui anumit tip de material si design al restaurarii depinzand de mai multi factori:

Gradul de distructie coronara-vizeaza protectia si rezistenta;

Estetica- gradul de vizibilitate, pretentia pacientului si spiritul critic al sau;

Controlul placii bacteriene este esential;

Retentia;

Aspectul financiar. (6)

Proteza fixa unidentara se agrega extracoronar prin cimentare la suprafetele slefuite ale coroanei dentare ca element in terapia afectiunilor coronare ori ca element de agregare pentru punti sau ancorarea unor proteze mobilizabile. Acestea refac morfologia si estetica, restabilind totodata functiile dintelui inlocuit.

Functiile protezei fixe unidentare

Korber sintetizeaza functiile protezei fixe unidentare astfel :

Transmiterea fiziologica a fortelor masticatorii din punct de vedere al intensitatii si in sensul acestora la nivelul desmodontiului;

Adaptarea reliefului ocluzal / incizal conform suprafetelor ocluzale ale antagonistilor;

Sa nu realizeze prematuritati statice si interferente in dinamica mandibulei;

Sa participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple, simetrice si simultane concomitent si impreuna cu restul dintilor naturali;

Sa participe la procesul de analiza si sinteza a stimulilor proveniti de la proprioceptorii desmodontali prin recunoasterea corpilor straini si a unor particularitati alimentare in vederea sincronizarii miscarilor mandibulei in cursul masticatiei si a unor mecanisme de protectie in general;

Sa contribuie la sectionarea, repectiv la triturarea eficienta a alimentelor in cursul masticatiei;

Prin designul si calitatea suprafetelor lor sa protejeze parodontiu marginal si sa faciliteze autocuratirea;

Sa contribuie la mentinerea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO);

Sa nu perturbe oprirea miscarii terminale a mandibulei pe parcusul efectuarii contactelor dento-dentare din relatie centrica (RC);

Sa satisfaca toate cerintele biostatice in special la nivelul zonelor de sprijin;

Sa contribuie la mentinerea curburii arcadelor unde se insera sau pe care le reconstituie in totalitate.

Sa refaca aspectul fizionomic.

1 Indicatiile si contraindicatiile protezei fixe unidentare

Indicatii:

Distructii coronare in suprafata si profunzime prin complicatii ale proceselor carioase;

Coroane cu obturatii voluminoase, pereti de smalt subtiri sau subminati in iminenta de fractura;

Procese de atritie si abrazie;

Leziuni coronare prin distrofii de gradul I si II;

Corectia anomaliilor de forma, volum si / sau pozitie ori discromii;

Imobilizarea unor dinti mobili in cazul unei punti fiind utilizate ca si elemente de agregare; (1)

Contraindicatii:

La pacienti mai tineri sub 20 de ani -prin slefuire se pot deschide camerele pulpare

deoarece sunt mai mari pana la aceasta varsta;

Dinti cu mobilitate avansata;

Coroane dentare prea scurte;

Cavitate orala neigienizata;

Dinti fara antagonisti;

Implantare deficitara, cu "radacina utila" prea scurta;

Procese patologice apicale netratate ori incorect tratate;

Leziuni adanci , prea extinse;

Unele afectiuni generale;

Psihoze acute;

Maladii cardiovasculare (infarct miocardic recent, bradicardie, tahicardie);

Afectiuni infecto-contagioase curente, riscul contaminarii cu boli infecto-contagioase;

Astma bronsic- medicatie beta stimulanta;

Bolnavii cu neoplazii in perioada terapiei de iradiere, administrarea de citostatice;

Sarcina necesita temporizarea terapiei protetice;

Insuficienta renala cronica cu valori crescute ale HTA, bolnavi hemodializati cronici supusi unei terapii cu anticoagulante intrerup tratamentul cu 24 de ore cel putin inaintea sedintei; (1)

3. Clasificarea protezelor fixe unidentare

3.1.Proteze fixe unidentare dupa tipul de agregare:

a)         cu agregare coronara : -intracoronar (inlay), extracoronar (coroana partiala, fatete coroane partiale, onlay, elemente de agregare adezive);

-coroana totala (de invelis).

-mixta.

b)         cu agregare radiculara: coroana de substitutie, dispozitive coronoradiculare (DCR-uri).

c)           cu agregare corono-radiculara: pinlay,pinledge.

d)         cu agregare adeziva: colaje

e) cu agregare implantara: coroane de invelis mixte, integral ceramice sau din materiale compozite ce se agrega pe stalpii implantari. (1)

3. Proteze fixe unidentare dupa volumul tesuturilor dure restaurate

3.3. Proteze fixe unidentare dupa tehnologia de realizare

a)    tehnologii traditionale

ambutisare;

coacere pentru ceramica;

polimerizare pentru polimeri;

-rece si cald;

-caldura si presiune;

-liniar.

b)   tehnologii moderne

amprenta optoelectronica -mecano-electronica (tehnica CAD/CAM);

polimerizare reticulata: -cald si presiune;

-curenti de aer cald;

-fotochimica: -conditii atmosferice;

-conditii atmosferice si vid;

-conditii atmosferice, lumina si caldura;

-conditii atmosferice, caldura si vid.

galvanizare;

sinterizare

electroeroziune;

sonoeroziune;

frezare prin copiere mecanica;

injectare, presare.

3.4. Proteze fixe unidentare dupa indicatii terapeutice

3.5. Proteze fixe unidentare de corectie a unor anomali de forma, volum, pozitie sau discromii;

3.6. Proteze fixe unidentare dupa materialele din care sunt confectionate

metalice;

polimerice;

materiale compozite;

metalo-ceramice;

metalo-polimerice (acrilice);

metalo-compozite;

integral ceramice.

3.7. Proteze fixe unidentare dupa Korber

a)    Dupa relatiile cu pilierii

intercalate;

cu extensie;

continue.

b)      Dupa zona topografica

maxilar;

mandibula;

frontal.

c)      Dupa modul de fixare

la dintii naturali restanti;

fixati la stalpi implantari;

mobilizabili -telescopate;

-prin diferite sisteme ale coroanei de substitutie;

-prin culisare (matrice & patrice).

demontabile -fixate cu suruburi.

d)      Dupa criteriul fizionomic

nefizionomice -metalice;

fizionomice -imita in totalitate cromatica dentara;

semi- partial fizionomice-imita partial cromatica dentara.

e)      Dupa raportul intermediarilor cu cresta alveolara in cazul edentatiilor

cu atingerea crestei: sa, semisa, tangential, punctiform.

fara atingerea crestei: suspendat.

f)        Dupa modalitatea constructiilor scheletelor metalice

masive;

schelete armate.

g)      Dupa relatia cu dintii stalpi ti zona topografica in edentatii

intercalat unilateral;

intercalat bilateral;

intercalat frontal;

intercalat latero-frontal;

intercalat latero-fronto-laterala;

continua latero-fronto-laterala combinata cu o sa extensibila distal.

4. Parti componente

Restaurarea unidentara acopera in totalitate bontul dentar si e constituita dintr-o componenta metalica (scheletul metalic) si o componenta fizionomica (placajul ceramic) ce acopera componenta metalica mascand-o partial sau in totalitate (placajul). (1) , (3) , (4).

Componenta metalica se obtine in general prin turnare, acopera integral bontul dentar si asigura agregarea la acesta precum si a componentei fizionomice. (1)

Componenta metalica este de obicei turnata din aliaje diferite de grosimi diferite : 0,35-0,5mm, protejeaza limita cervicala a bontului, delimiteaza componenta fizionomica, asigura reconstructia suprafetei ocluzale respectiv a marginii incizale precum si a ariilor proximale de contact. (1) , (3)

Componenta fizionomica reda aspectul estetic, nu participa intotdeauna la realizarea ariilor proximale de contact, a suprafetelor ocluzale si a marginii incizale. Prin detaliile de relief pozitive si negative realizate contribuie la mentinerea troficitatii fiziologice a parodontiului marginal. (1) , (3)

Componenta metalica nu va ajunge pana la marginea incizala respectiv marginea vestibulara a suprafetei ocluzale deoarece aceasta va transpare prin masa ceramica cu efecte fizionomice negative confectionarii. (1)

In zona frontala se asigura o zona de 3mm de aliaj neplacat care sa asigure un suport suficient al masei ceramice al suprafetei orale. (1)

4.1. Materiale utilizate in confectionarea protezelor fixe unidentare metalo-ceramice

Protezele fixe unidentare sunt lucrari ce imbina cu succes rezistenta si tenacitatea metalelor cu calitati estetice ale maselor ceramice. Pentru ca lucrarile metalo-ceramice sa reuseasca sa se impuna au fost necesare 3 conditii :

Ceramica sa aiba retentie suficienta la interfata cu metalul;

Utilizarea unor aliaje suficient de stabile si rezistente la fortele masticatorii astfel incat sa nu induca fracturi si deformari ale placajului ceramic;

Proprietatile fizionomice bune, chiar daca sunt arse pe substrat metalic. (7)

4.1.1. Clasificarea aliajelor

a) In functie de continutul lor in metale nobile crescut sau scazut

Aliaje nobile - cu continut crescut de Au si Ag;

- cu continut scazut de Au si Ag;

- pe baza de Ag-Pd;

- pe baza de Pd ( Pd-Ag si Pd-Cu).

Aliaje nenobile - fara continut de metale nobile: Ni-Cr; Co-Cr; Fe; Ti.

Deoarece metalele nobile nu oxideaza scheletul metalic au grosimea de cel putin 0,3 mm, toate aceste aliaje trebuie sa contina elemente cu potential oxidant pentru a permite obtinerea legaturii stabile. (9) , (10)

b) In functie de masa de ambalat utilizata

In cazul aliajelor nenobile e necesara utilizarea unei mase de ambalat cu coeficient de expansiune termica mai crescut, trebuie respectat anumite particularitati in fazele de depunere si ardere a masei ceramice. (6)

c)Dupa procedeul de obtinere

Pe cale galvanica;

Prin sinterizare;

Prin ambutisare;

Prin frezare computerizata:

-culegerea informatiei;

-proiectarea viitoarei piese de frezat cu ajutorul sistemului CAD;

-frezarea propriu-zisa a scheletului metalic dintr-un bloc de aliaj cu ajutorul sistemului CAM;

-placarea cu mase ceramice;

Acest sistem elimina etapa de machetare, ambalare si turnare.

d) Dupa clasificarea lui Craig

Aliaje de tip 1: aliaje nobile cu continut in Au 96-98% cu interval de topire crescut si coeficient de expansiune crescute pentru Pd si Pt. In si Sn au rol in formarea legaturii stabile. Fe are rol in cresterea rezistentei, intrand in combinatie cu Pt. Tratamentul termic optim e la 550ºC timp de 30 minute ceea ceva da o crestere de 30-50% a rezistentei la intindere.

Aliaje de tip 2 si 3: contin mai putin Au decat aliajele de tip 1. In aliajele de tip 2 aceasta scadere a Au se datoreaza cresterii concentratiei de Pd la 38-45% iar cele de tip 3 prezinta o concentratie crescuta de 26-31% Pd si Ag de 14-16 %. Nu contin Fe si Pt iar intarirea lor se realizeaza printr-un mecanism de calire in solutie acida. Mai contin in concentratie de 20% In, Sn, Ga ce vor creste rezistenta si favorizeaza realizarea legaturii metalo-ceramice, scad temperatura de topire.

Aliajele de tip 4, 5 si 6: Pe baza de Pd. Tipul 4 e un aliaj pe baza de Pd-Ag, poate cauza o modificare a culorii masei ceramice. Tipul 5 contine Pd, Cu, Ga. Tipul 6 contine aliaje pe baza de

Pd-Co. Cu din aliajele de tipul 5 si Co din cele de tipul 6 pot produce oxizi de culoare mai inchisa la suprafata, dificil de mascat mai ales la nivelul marginilor restauratiei.

e)   Dupa Dale si Aschheim:

-aliaje nobile: grupa I, II, III, IV, VII :

Grupa I: Au=84-86%, Pt=4-10%, metale nepretioase=2-3%. Prezinta rezistenta scazuta la abrazie, turnarea este usoara, sunt de culoare galben iar din punct de vedere economic sunt scumpe.

Grupa II: Au=51-54%, Pd=26-31%, nu contin Pt, au bune proprietati mecanice, prezinta o rezistenta crescuta la presiune, sunt de culoare alba si au un pret de cost mai scazut.

Grupa III: Au si Pt nu contin, insa contin Pd=53-60% si Ag=30-37%, sunt usor de turnat, au proprietati mecanice bune, coeficientul de expansiune termica mai crescut necesar unei mase ceramice cu coeficient de contractie mai crescut. Aliajele pe baza de Pd sunt sensibile la contaminare cu carbune cu afectarea legaturii metal ceramica. Se evita creuzetele din grafit in timpul turnarii.

Grupa IV contin Au=45-54%, Pd=38-45%, Metale nepretioase, nu contin Ag, au bune proprietati mecanice, cu exactitate dimensionala dupa turnare, coeficientul de expansiune

termica mai scazut decat in grupele I, II, III, compatibilitatea cu mase ceramice cu coeficient de contractie mic.

Grupa VII: Pd=76-88%, Ag=0-1%, Au=0-2%, metale nepretioase=12-22%

-aliaje nenobile grupa V, VI:

Grupa V: Ni=60-82%, Cr=11-20%, Md=2-9%, Be=0-2%

Grupa VI: Co=55-64%, Cr=25-34%, Md=2-9%.

Be reduce temperatura de topire si realizeaza legatura metal-ceramica, Cr are scop anticoroziv. Aliajele nepretioase au o duritate mai crescuta si un modul de elasticitate mai crescut, densitatea e mai scazuta. Din cauza temperaturii mai joase de topire si a duritatii mai scazute aliajele nobile se toarna si se prelucreaza mecanic mai usor decat cele nenobile. (10)

4.1. Proprietatile aliajelor (4) , (9)

Rigiditate;

Duritate;

Maleabilitate;

Structura de granulatie fina, posibilitatea obtinerii unei turnari de mare precizie;

Coeficientul liniar de dilatare termica egal sau aproximativ egal cu cel al masei ceramice;

Stabilitate dimensionala cu pastrarea formei dupa turnare timp indelungat;

Rezistenta la coroziune;

Temperatura de topire superioara celei cu care se placheaza metalul;

Posibilitatea producerii de oxizi la suprafata;

Compatibilitate cu masa de ambalat;

Compatibilitate cu materialul de placare;

Biocompatibilitate cu tesuturile campului protetic cu care vine in contact, sa fie neutre din punct de vedere chimic si biologic.

4.1.3. Componenta fizionomica

Prin natura si numele acestora refac fizionomia, masticatia dar si fonatia. Se aplica pe suportul metalic cu care face legatura stabila, restabileste cromatica, redau nuanta, transluciditatea si un luciu permanent durabil in timp. (10)

Masa ceramica prin structura acesteia este compacta si prezinta impenetrabilitate fata de mediul bucal, plasticitate, contractie datorita evaporarii lichidului in cursul arderii, stabilitate termica la variatii de temperatura. Nu este deformabila la ardere, este prelucrabila si se obtine culoarea dorita dupa sinterizare. (8)

4.1.3.1. Mase ceramice utilizate

Materiile prime care intra in componenta ceramicii dentare:

Caolin -roca naturala argiloasa de culoare alba se obtine din reactia Al2O3 x 2 SiO2 x H2O, e refractar, la 1750° amestecat cu apa formeaza o masa plastica ce poate fi usor modelata, redand astfel plasticitatea in fazele initiale ale prelucrarii ceramicii dentare. E folosit in cantitati din ce in ce mai mici. (2) , (10)

Cuart - SiO2 -mineral, cristalizat ce intra in componenta unor roci: granit, porfir, gnais, nisip 95%. Transparent sau opac cu densitatea de 2,65 si duritatea 7 pe scara Mochs are temperatura de fuziune de 1700°C. Pentru ceramica dentara cuartul trebuie sa fie cat mai pur pentru evitarea colorarii produsului ars. Acesta da rezistenta ceramicii, contribuie la transluciditate si mentine forma in timpul arderii datorita temperaturii de fuziune foarte inalta. Contracta masa ceramica odata cu cresterea temperaturii. (9) , (10)

Feldspat -Sunt silicati raspanditi in natura. Pot fi feldspati plagioclazi, ortoclazi, de K si Ba. Sunt constituiti din amestecul de albit Na2O2 x Al2O3 x 6 SiO2 si ortoclazi K2O x Al2O3 x SiO Au rol de matrice in masele ceramice dentare. Forma potasica asigura o mare vascozitate si micsoreaza fluxul piroplastic care trebuie sa fie mica in scopul prevenirii modificarilor de forma a elementelor modelate precum si pastrarea detaliilor morfologice deosebit de importante pentru fizionomie. Acesta da transluciditate masei ceramice. (2), (9), (10)

Agentii de flux -substante aditionale folosite in scopul obtinerii unei modificari in sensul micsorarii temperaturii de ardere si al scaderii coeficientului de expansiune termica. (10)

Fondantii -borax, oxid de plumb, carbonat de potasiu sunt adaugati cu scopul scaderii timpului de ardere, toate aceste substante avand o temperatura de topire sub 800°C. (10)

Oxizi metalici -cu ajutorul acestora se realizeaza gama de culori ale ceramicii dentare: CO = albastru ; TiO=galben; FeO=rosu; CrO=verde; NiO=cenusiu; Au coloidal=nuante de roz. (10)

Marmura si creta -sunt adaugate in masa ceramica dentara cu rol degresant la temperatura obisnuita si de fondant la temperatura mai crescuta peste 950°C. (10)

Dolomita -dublu carbonat de calciu si magneziu CaCO3 si MgCO3 se comporta analog calcarelor sub aspect ceramic. (10)

Boraxul -Na2B4O7 x 10 H2O ori acidul boric B(OH)3 sunt furnizori de anhidrida borica component principal al unor sticle sau mase ceramice vitrificate cu efecte pozitive asupra stabilitatii termice si chimice. Topirea progresiva a feldspatului asociat cu dizolvarea cuartului are ca urmare o scadere a porozitatii si vitrificarea maselor. (10)

Masele ceramice utilizate sunt in functie de proprietatile si de componenta elementelor constitutive dupa cum urmeaza:

Mase ceramice feldspatice cu continut crescut in leucit;

Mase ceramice aluminoase cu 40%; 65%; 85% continut in alumina;

Masa ceramica sticloasa (vitroasa) pe baza de tertafluorosilicat si pe baza de apatita.

4.1.3. Clasificarea maselor ceramice

a)  Dupa continut: -ceramica aluminoasa;

-ceramica magnezica;

-vitroceramica, ceramica sticloasa, sticla ceramizata.

b)  Dupa tehnica de obtinere: -tehnica Ceraplatin-Körber;

-prin injectare-presare;

-prin sinterizare, ardere, coacere.

c)  Dupa temperatura de fuziune: -mase ceramice cu fuziune inalta;

-mase ceramice cu fuziune medie;

-mase ceramice cu fuziune joasa.

5. Interfata metal ceramica

In timpul arderii masei ceramice ionii metalici devin mobili la temperaturi crescute la nivelul interfetei celor doua materiale are loc un schimb constant de ioni. Ionii metalici din ceramica difuzeaza in metal, unde acapareaza electronii si devin atomi metalici, in timp ce atomii din metal difuzeaza in ceramica devenind ioni. Se stabileste un echilibru dinamic in care stratul intermediar de ioni si atomi joaca un rol de tranzitie intre legatura metalica a aliajului si legatura chimica cu caracter hetero sau homeopoplar ale ceramicii. (1)

Aceste legaturi sunt covalente, ionice si metalice. Pentru realizarea acestei legaturi sunt necesare urmatoarele conditii:

Sa existe un strat de oxizi la suprafata metalului in momentul arderii primului strat de ceramica in atmosfera determinata de metalele nenobile prezente in aliaj ;

Sa se asigure saturarea unei componente a legaturii prin elementele celeilalte componente;

Craig arata ca o interfata intre un metal si masele ceramice ce realizeaza legatura chimica mentin cele doua materiale unite intre ele prin intermediul acesteia ca niste chingi.

Rugozitatea unei interfete metalo-ceramice joaca un rol important de adeziune. Masa ceramica ce patrunde in suprafata rugoasa a metalului este apta sa se angreneze in mod mecanic cu aceasta si sa amelioreze adeziunea. Prin suprafata rugoasa crescuta a suprafetei existente se confera spatiu mai mult pentru constituirea legaturii chimice. (10)

Masa ceramica trebuie in decursul arderii sa umecteze, sa curga pe suprafetele metalului, cu scop de a creste legatura un unghi de contact scazut (60°) ce indica o buna umectare. (10)

Mecanismul intim de legatura poate fi redat prin 3 ipoteze sustinute de catre autori diferiti:

Ipoteza legaturii mecanice: de fixare a ceramicii pe microretentiile oferite de suprafata metalului turnat prin sablare sau chiar faza de machetare;

Ipoteza legaturii fizice: Forte van der Waals -atractie intermoleculara prin fluctuatii spontane de sarcina etc. ce apar numai la distante extrem de mici pana la 5 Å.

Ipoteza legaturii chimice; schimb de ioni si electroni precum si atractia intre acestia, intre oxizii din ceramica si cei ai metalului. Este cea mai eficienta legatura.

6 Avantaje, dezavantaje, complicatii

Avantaje

Efecte fizionomice prin redarea nuantei dorite de culoare stabila in timp;

Pastrarea vitalitatii si a rezistentei bontului dentar;

Adaptare perfecta, protejarea jonctiunii dento-protetice;

Incadrarea in ocluzia functionala prin refacerea morfologiei;

Realizarea de rapoarte netraumatice pentru parodontiu marginal;

Inserare usoara si corecta;

Pot fi elemente de agregare in edentatii reduse;

Pot intra in componenta sinelor de imobilizare;

Sunt carioprofilactice, consolideaza coroana unui dinte afectat;

Beneficiaza de tehnici si materiale variate;

Sunt rezistente in timp;

Nu sunt bune conductoare de caldura si electricitate;

Dezavantaje (10)

Agregare la bont mai slaba fata de coroanele de invelis metalice;

Retentivitate mai precara;

Pot prezenta sacrificii mari de tesuturi dure dentare cu depulpari in unele cazuri;

Exista posibibilitatea aparitiei fisurilor, fracturilor componentei fizionomice;

Ablatia este mai dificila;

Nu rezista la flexiuni si tractiuni ceramica dentara;

Tehnologia de realizare a ceramicii dentare este mai complicata prin arderi succesive;

Aparatura costisitoare si costuri ridicate;

Ceramica este mult mai dura decat smaltul dentar;

Complicatii

Caria secundara -consecinta a unei adaptari incorecte la nivelul inchiderii marginale, a jonctiunii dento-protetice, imprecisa, inexacta si deficitara;

Inflamatia pulpei;

Granulomul periapical;

Abcesul dentar;

Chisturi;

Necroza pulpara si cangrena;

Boli de focar;

Aparitia placii bacteriene si depunerea tartrului favorizat de suprafetele piesei protetice lustruite incorect;

Iritatia parodontiului marginal;

Retractii gingivale;

Parodontopatii;

8. Noutati in domeniul ceramicii

IPS CLASSIC (IVOCLAR) - ceramica pentru placari. Datorita proprietatilor sale metamerismul este net imbunatatit fata de alte sisteme. Contine opaqueri, ceramica opalescenta, ceramica pentru efecte speciale. Ceramica pentru efecte speciale se prezinta sub forma de pulberi ce sunt de fapt coloranti pentru smalt, asigurand astfel un plus de naturalete lucrarilor ceramice. (2)

CERAMCO II ( DENTSPLY / CERAMCO) - ceramica compatibila cu o gama larga de aliaje metalice. Sistem opaker elaborat ce asigura o culoare de baza uniforma. Exista si varianta CERAMCO II argint pentru aliaje cu continut crescut in argint, in vederea evitarii discromiilor datorate argintului din compozitia metalelor. (8)

IPS (EMPRESS) - ceramica pentru restraurari integral ceramice prin presare. Restaurarile sunt machetate si apoi turnate intr-un cuptor special ; vor avea un aspect foarte natural si o adaptare perfecta. Cu toate acestea studiile clinice efectuate au aratat aparitia fracturilor in unele situatii, mai ales in cazul confectionarii fatetelor. (11)

DUCERAM LFC (DEGUSSA) - ceramica de fuziune joasa (670), prezinta cateva avantaje fata de ceramica aluminoasa sau feldspatica :

-prezinta o rezistenta mai mare in cavitatea orala ;

-usurinta lustruirii, datorita temperaturii jose de fuziune ;

-prezinta o opalescenta naturala, ceea ce-i confera un aspect asemanator smaltului dentar ;

Dezavantajul acestui material rezida in slaba lui adeziune fata de substratul metalic, ca urmare trebuie utilizata o ceramica conventionala in strat subtire pe suprafata metalului si apoi se poate aplica Duceram LFC. (10)

IN-CERAM SPINELL (VIDENT) - ceramica magnezica pentru restaurari integral ceramice de tipul inlay, onlay, coroane pe dintii frontali, chiar si punti de intindere redusa. Adeziunea se obtine prin sablare intensiva si utilizand pentru fixare sistemul Panavia. (2)