Durerea

Durerea

Este cel mai important simptom in medicina.

Def: durerea este o experienta aversiva strict individuala, unica, determinata de leziuni tisulare, a carei transmitere se realizeaza prin nociceptori iar la nivel cerebral este constientizata si tradusa in senzatie.

Este o experienta strict individula pentru ca este relatata de individ in conformitate cu tipul lui psaihologic si cu experienta lui de viata (Gate Theory - in trad. teoria portii), ceea ce moduleaza raspunsul.

Exista mai multe feluri de durere. Toate depind si de tipul psihologic.

Intensitatea durerii

Tipul anxios, depresiv, are o mai mare vulnerabilitate la stres si deci la durere.

Tipul optimist care este in general mai mobil, are o mai mare rezistenta la durere deoarece in timpul efortului fizic se descarca endorfinele.

Intensitatea durerii poate fi masurata. Scala analogica vizuala pentru durere poate avea un efect psihologic foarte pozitiv asupra pacientilor.

Pe o dreapta ca cea din desenul de mai jos pacientul este rugat sa marcheze intensitatea durerii prezente situand-o intre lipsa durerii si cea mai mare durere pe care a avut-o in viata lui.

La urmatoarea discutie, pacientul trebuie sa marcheze pe o alta scala, dupa care cele 2 scale se compara si se prezinta pacientului eventualul progres.

Durerea din punctul de vedere al aparitiei si duratei. Din acest punct de vedere se clasifica in urmatoarele categorii:

1. Durerea acuta, care apare imediat si dureaza cateva ore, zile;
2. Durerea cronica, daca depaseste 6 luni.

O comparatie a celor 2 tipuri de dureri se gaseste in tabelul urmator.

Calitatea vietii este ansamblul de indicatori ai impactului bio-psiho-social al bolii.

Durerea se masoara si prin chestionare care tin cont de modul cum durerea influenteaza calitatea vietii. Unul dintre aceste chestionare este MOS (Medical Outcomes Survey) cu forma sa scurta (Short Form) numita MOS-SF 36. Chestionarul cuprinde mai multe scale:

Scala emotionala, care masoara repercusiunile in plan afectiv ale simptomelor bolii;

Scala functionala care indica gradul de mobilitate, de senzorialitate, afectarea unor functii organice (elemente bilogice);

Scala functiei sociale, care indica gradul in care boala afecteaza profesia persoanei;

Scala consacrata durerii.

Durerea este prezenta si in bolile psihosomatice. In acest domeniu durerea are un mare coeficient de aport psihic.

Intr-una dintre lucrarile prof. Fitze, bolile psihosomatice au urmatoarele trasaturi:

Simptomele sunt vagi, bizare, neancadrabile intr-un diagnostic de boala cunoscuta (de ex. in cazul ulcerului durerea este precis localizata, dar in cazul bolilor psihsomatice durerea apare in zone nespecifice, diverse);

Terenul este unul nevrotic;

Exista un mod colorat de a descrie simptomele, cu o bogata poveste;

Raspunsul la evenimente de viata fericite este unul favorabil (durerea se diminueaza);

La evenimentele de viata nefericite raspunsul este defavorabil;

Sub influenta tratamentelor anxiolitice durerea se amelioreaza.

Clasificarea Fitze imparte durerea in 5 tipuri:

3 tipuri cu substrat organic (au la baza leziuni tisulare):

a. fara asociere psihologica si care prezinta:

toleranta foarte buna;

toleranta slaba (in cazul personalitatilor accentuate, al anxiosilor si emotivilor;

b. cu comorbiditate psihiatrica;

2 tipuri fara substrat organic

Tulburari somatoforme, cu acuze numeroase, dar unde nu exista problematizare organica si nici psihiatrica;

Boli psihice cu acuze somatice (de ex. depresia mascata).

In tulburarile somatoforme comportamentul anturajului de a acorda atentie si compasiune acestor simptome creeaza o conditionare comportamentala legata de nevoia de afectiune a bolnavului. Explicatiile se regasesc in:

Teoria comportamentala, mai exact in intarirea simptomului prin anturaj;

Existenta unor praguri foarte scazute de autoperceptie a proceselor fiziologice normale de catre bolnav (similar cu Ochila din Harap-Alb care vedea totul).

Complianta terapeutica

Complianta terapeutica se refera la aderenta bolnavului la indicatiile medicului.

Complianta terapeutica reprezinta raportul intre numarul indicatiilor urmate si numarul indicatiilor primite:

In complianta terapeutica se incadreaza si indicatiile referitoare la stilul de viata.

Psihologul intervine in cresterea compliantei terapeutice prin:

Modificarea stilului de viata;

Printr-o psihoterapie axata de defectele personalitatii;

Prin sustinerea medicului in aplicarea tratamentului somatic.

Complianta terapeutica este esentiala pentru succesul interventiei medicale.

Hipocomplianta (media este sub 40%) are efecte in special in plan economic deoarece creste costul ingrijirilor medicale. Cauzele hipocompliantei rezida in:

Actiunea medicului si a psihologului;

Tipul de boala;

Tipul de pacient.

Succesul terapeutului este influentat de:

Prestigiul sau;

Autoritatea sa;

Calitatile sale empatice.

Influenta tipului pacientului asupra compliantei:

Anxiosii devin hipercomplianti (pe langa medicatie mai recurge si la ceaiuri, frectii)

Descurcaretii nu sunt complianti;

Bolnavii cu nivel socio-economic ridicat au complianta scazuta;

Optimistii prezinta o complianta ridicata;

Tipul bolii influenteaza si el complianta. In bolile grave complianta terapeutica este mare.