ERUPTIA DENTARA A DINTILOR TEMPORARI

^{ERUPTIA DENTARA A DINTILOR TEMPORARI}

Eruptia reprezinta ultima faza a odontogenezei, constituind un proces    fiziologic complex, strans legat de dezvoltarea generala a organismului si influentat de factori genetici, neuro-endocrini, dar si de factori loco-regionali. Incepe odata ce coroana dintelui este mineralizata, parcurge o faza intraosoasa, apoi o faza intraorala si se incheie in momentul in care dintele a migrat mezial pana a atins vecinul situat anterior si vertical pana ajunge in planul de ocluzie.

Mecanismul eruptiei nu este elucidat, existand o serie de teorii care sustin rolul predominent al unor factori cum ar fi :

-formarea radacinii, care ar determina deplasarea coroanei spre suprafata crestei alveolare;

-elongatia pulpara, consecutiva cresterii la nivelul extremitatii ei bazale, nivel la care zona proliferativa pulpara este separata de tesutul periapical prin epiteliul diafragmatic al tecii Hertwig;

-ligamentul in hamac al lui Sicher, formatiune fibroasa de la nivelul partii bazale a sacului folicular, care ar avea rol in amortizarea presiunilor dezvoltate de cresterea volumului pulpar, transformandu-le in forte de presiune a dintelui spre suprafata;

-presiunile sanguine din vasele parodontale si din regiunea pulpei radiculare ar fi alt factor stimulator al eruptiei;

-apozitia osoasa din zona apicala sau cresterea diferentiata a dintilor si osului ar determina migrarea dentara.

Un rol important in deplasarea intraosoasa ar reveni si resturilor epiteliale din gubernaculums dentis (formatiune care leaga mugurele de lama dentara, subtiata si disociata prin mezodermizare), care prin anastomozele lor ar sapa adevarate cavitati in os, favorizand alunecarea coroanei si dirijand directia de eruptie.

Drumul parcurs de dinte in eruptia sa intraosoasa este cunoscut ca ''iter dentis''. Din iter dentis, coroana patrunde in dermul subgingival unde resturi epiteliale din lama dentara o ajuta din nou sa progreseze. Epiteliul pericoronar vine in contact cu epiteliul gingival, moment in care se produce dehiscenta si varful coroanei isi face aparitia in cavitatea orala.

Epiteliul adamantin redus (rezultat din unirea epiteliului adamantin intern si extern) unit cu epiteliul gingival inconjoara dintele ca o bandeleta, constituind insertia epiteliala. Pe masura ce coroana isi continua ascensiune, insertia coboara, astfel incat in momentul intrarii in planul de ocluzie se afla la nivelul jonctiunii smalt-cement. Se formeaza astfel sulcusul gingival, coroana ramanand protejata de o cuticula secundara, considerata de unii ca un produs al epiteliului.

Etapele caracteristice ale eruptiei dentare:

-Etapa preeruptiva care cuprinde miscarile pe care dintele le face din zona unde s-a format pana la atingerea mucoasei bucale.

-Etapa prefunctionala ce cuprinde miscarile pe care le face dintele in cavitatea bucala din momentul aparitiei primului punct de sub mucoasa pana la atingerea planului de ocluzie si intalnirea cu antagonistii.

-Etapa functionala care cuprinde perioada din momentul intalnirii cu dintele antagonist si intrarea in functie.

. In etapa preeruptiva, intaosoasa mugurele dentar incepe miscarile predominant axiale, in momentul in care coroana este complet mineralizata, iar formarea radacinii este doar inceputa. La sfarsitul acestei perioade se va forma intre o treime si maximum jumatate din lungimea totala a radacinii. In cursul acestui proces este demonstrata rata de multiplicare foarte rapida a celulelor pulpare de la baza germenului dentar, avand drept consecinta o crestere rapida a volumului pulpei in acest sector, si exercitarea unor presiuni permanente asupra partii bazale a sacului folicular, denumit si ligamentul in hamac. Procesele ce se desfasoara in cursul acestei etape au incercat a fi explicate printr-o multitudine de teorii.In concluzie, in timpul etapei preeruptive au loc urmatoarele procese :

-deplasarea dentara intaosoasa poate fi apreciata drept o consecinta a dezvoltarii rapide a celulelor pulpare

-directia deplasarii este asigurata de multiplicarea resturilor epiteliale din jurul mugurilor dentari

-modificarile osului alveolar nu par a juca un rol, ele fiind in general limitate si evidente, cel mult pe peretii laterali ai alveolelor.

. In etapa prefunctionala, elementul deteminant in asigurarea deplasarii dintilor il reprezinta modificarile osului alveolar, care sunt caracterizate prin cresteri importante pe fundul alveolei, si mai reduse pe peretii laterali ai acesteia, insotite de continuarea formarii radacinii. Miscarile dintilor in eruptie sunt predominant axiale, iar directia deplasarii este influentata de musculatura periorala si de limba.

. Etapa functionala, este legata de atingerea planului de ocluzie si de intrarea in functie a dintilor.Miscarile dintilor sunt oprite de contactul acestora cu dintii antagonisti si cu cei vecini dar si de terminarea formarii radacinii. Deplasarile sunt limitate si sunt rezultatul restructurarii permanente a rapoartelor dintre parghiile extraalveolare si cele intraalveolare si al modificarilor ce au loc la nivelul punctelor de contact.

Factorii care influenteaza eruptia dentara

Eruptia dentara se incadreaza in mecanismul complex al dezvoltarii generale si este influetata de o multitudine de factori care explica in parte variatiile mari ale momentului eruptiei.Acesti factori sunt :

Ereditatea, care a aratat ca procesele care determina dezvoltarea arcadei temporare sunt dependente de gene specifice fiecareia, existand o independenta relativa inte ele. Secventa eruptiei ca si ordinea mineralizarii sunt supuse unui determinism genetic.

Tipul rasial si regional influenteaza eruptia dentara. Forrester si colaboratorii in 1981, prezinta influenta rasei in eruptia dentara, aratand ca cronologia eruptiei este mai timpurie la negrii si indienii americani decat la americanii de origine europeana.

Conditiile de viata studiate de Schapira si colaboratorii in 1964, 1966, au aratat ca urbanizarea este insotita de eruptie dentara timpurie la copiii de oras in comparatie cu cei de la sat.

Glandele endocrine contribuie la procesul de eruptie, hormonii influentand atat dezvoltarea generala cat si eruptia dentara. Dintre hormonii cu importanta in viteza eruptiei dentare se amintesc : hormonul tiroidian si hormonul de crestere din lobul anterior al hipofizei (somatotropul). In caz de hiperactivitate a lobului anterior al hipofizei cu hipersecretie de hormon de crestere, ca in cazul acromegaliei juvenile, se produce accelerarea eruptiei, iar mecanismele incriminate sunt transformarile rapide din osul alveolar si tesuturile parodontale. Activitatea in minus a tiroidei are drept rezultat tulburari in mineralizarea tesuturilor dentare si deci intarzieri in eruptie, iar activitatea in exces a tiroidei va duce la accelerarea eruptiei cu efect dominant asupra dintilor permanenti.

Sistemul nervos central, intervine in eruptie prin faptul ca aparatului dento-maxilar si dezvoltarii sale ii corespunde o arie corticala centrala. Intr-o serie de afectiuni neuro-psihice eruptia dentara este perturbata.

Nutritia nu influenteaza semnificativ eruptia, dar este bine cunoscut ca in rahitism se constata o intarziere a eruptiei. Dintre vitamine, rolul cel mai important il au vitamina D, cu rol in mineralizarea tesuturilor dentare si in lipsa careia se produc intarzieri in eruptie. Vitamina C produce accelerari sau intarzieri ale eruptiei dentare, dupa cum este in exces sau in deficit, prin rolul pe care il are in formarea matricelor organice. Vitamina A, prin rolul pe care il are asupra tesuturilor epiteliale, poate produce intarzieri sau accelerari, dupa cum este in exces sau deficit, in timpul dezvoltarii si eruptiei dentare.

Radioactivitatea pare sa produca o intarziere a eruptiei la copiii din regiuni cu fond radioactiv crescut, cunoscandu-se de altfel si intarzierile eruptiei dentare la copiii proveniti din mame iradiate.

Sexul influenteaza si el eruptia dentara, stiind faptul ca, la sexul feminin, dintii permanenti erup cu aproximativ 5 luni inaintea eruptiei dintilor la sexul masculin.

Factorii biologici legati de mama arata ca la copiii proveniti din mame tinere, cu menarha instalata timpuriu, eruptia este precoce. Eruptia dentara fiind intarziata la descendentii cu mame mai in varsta.

Ordinea si varsta de eruptie a dintilor temporari :

Aparitia dintilor temporari se face intr-o perioada de timp caracteristica si anume, de la 6 luni la 2 ani si jumatate, erupand cate un grup dentar la un interval de aproximativ 6 luni, ordinea fiind urmatoarea :

-intre 6-12 luni : -incisivii centrali mandibulari

-incisivii centrali maxilari

-incisivii laterali maxilari

-incisivii laterali madibulari

-intre 12-18 luni : -primii molari mandibulari

-primii molari maxilari

-intre 18-24 luni : -caninii mandibulari

-caninii maxilari

-intre 24-30 luni : -molarii secunzi mandibulari

-molarii secunzi maxilari

Din aceasta ordine de eruptie putem trage doua concluzii :

-dintii inferiori preced dintii superiori cu exceptia incisivului lateral maxilar.

-dintii temporari erup in ordinea lor numerica, exceptie facand caninii care erup dupa primii molari.

Eruptia dintilor temporari poate incepe si mai devreme, si anume, la 4-5 luni, dar si mai tarziu, la 8 luni, dar in general la 30 de luni procesul de eruptie este incheiat.

In literatura de specialitate, eruptia dintilor temporari este grupata in trei etape caracteristice :

1. Prima etapa o constituie eruptia grupului incisiv, care incepe la aproximativ 6 luni, cu eruptia icisivilor mandibulari. Incisivul central maxilar urmeaza sa erupa in medie la 10 luni, apoi la 11 luni va erupe incisivul lateral maxilar iar, la 13 luni incisivul lateral mandibular. Abaterile de 3-4 luni in plus sau in minus sunt considerate in limite normale. Se accepta abateri mai mari, la dintii care erup mai tarziu. In concluzie putem spune ca prima etapa se desfasoara pe o perioada de timp ce dureaza aproximativ 6 luni, intre varsta de 6 luni si cea de 13 luni a copilului. Dupa terminarea eruptiei incisivilor urmeaza o perioada de 4 pana la 6 luni in care nu erupe nici un dinte.

2. Etapa a doua incepe dupa primul an de viata al copilului, cu eruptia primului molar, urmata de eruptia caninului. Dintii mandibulari erup cu diferente foarte mici inaintea celor maxilari. Eruptia primului molar mandibular va avea loc in medie la un an si 4 luni, fiind aproape imediat urmat de eruptia primului molar maxilar. Eruptia caninului mandibular va avea loc la un an si 7 luni, fiind urmat la un interval foarte mic de timp de eruptia caninului maxilar. In concluzie, acest proces se desfasoara intre varsta de un an si 4 luni al copilului si cea de un an si 7 luni, existand de asemenea variatii ale varstei de eruptie. Pauza care urmeaza este de 4 luni pentru mandibula si de 6 luni pentru maxilar.

3. Etapa a treia intereseaza doar eruptia molarilor secunzi. Molarul secund mandibular erupe in medie la 2 ani si 3 luni, fiind urmat la un interval de timp variabil de aproximativ 2 luni de eruptia molarilor secunzi maxilari.

Dupa incheierea procesului de eruptie a incisivilor, dintii incisivi temporari superiori acopera aproape in intregime fata vestibulara a incisivilor inferiori. Zonele distale ale arcadelor, inca edentate, raman in contact intim. Dupa eruptia molarilor primi temporari, va avea loc o inaltare a ocluziei denumita ''prima inaltare a ocluziei ''.

In afara celor amintite, in cazul dintilor temporari trebuie expusa, situatia exceptionala, cand la nastere, sunt prezenti pe arcada un numar de dinti temporari (dinti natali), sau cand acesti dinti apar dupa primele 30 de zile de viata (dinti neonatali). Frecventa acestor anomalii este rara iar dintii cei mai interesati sunt centralii maxilari. In general acesti dinti mai prezinta hipoplazii ale smaltului si tulburari in formarea cementului si in dezvoltarea radacinii, ceea ce va duce la pierderea lor rapida de pe arcada.

Cauza acestor anomalii este se pare fie o dezvoltare foarte rapida a germenului dentar, fie o pozitie foarte superficiala a acestuia, respectiv sub mucoasa bucala.