ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA DEFICIENTELOR VIZUALE

ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA DEFICIENTELOR VIZUALE   

Diversele boli si deficiente localizate la nivelul organului visual afecteaza direct sau indirect,partial sau total,temporar sau permanent functia vizuala.Totusi nu ezista intotdeauna o relatie de proportionalitate intre nivelul pierderii de vedere si gravitatea leziunilor organice(cazul ambliopiei functionale).Cunoasterea exacta atat a etiologiei incriminale ,cat si a indicatiilor si contraindicatiilor afectiunii raspunzatoare de deficienta de vedere reprezinta o conditie sine qua non a activitatii tiflopsihopedagogice.

Desi ni se impune ca intreg,functia vizuala reprezinta o cumulare calitativ superioara a mai multor subfunctii.Cele mai importante,in sistematizarea lui M. Stefan (2000,ibid., p. 17), sunt:

-subfunctia de formare a imaginii optice (datorata mediilor refrigente);

-subfunctia de receptare a imaginii(datorata celulelor de conuri,respective a celor cu bastonase de la nivelul retinei);

-subfunctia de transmitere a imaginii sub forma influxului nervos(datorata celor doi nervi optici,care se intersecteaza la nivelul chiasmei optice);

-subfunctia de fuzionare a imaginilor provenite de la cei doi ochi(datorata zonei primare de protectie corticala);

subfunctia de construire a perceptiei vizuale(datorata ariilor corticale secundare).

Factorii care perturba una sau mai multe dintre subfunctiile enumerate sunt,in fapt,raspunzatori de deficientele constatate la diferitele paliere ale analizatorului visual.Acestia au effect temporar sau permanent,singular sau cumulate,si se impart in:

-organici : ereditari si de mediu (cu actiune in perioada prenatala neonatala sau postnatala);

-functionali : implicand deficit de organizare si/sau integrare ierarhica,atat in cazul receptiei stimulilor vizuali cat si in cel al constituirii schemelor psihomotrice efectorii;

-extraoculari : grupand toate influentele de tip psihologic, social, educational, economic etc.

O categorie etiologica aparte o constituie anomaliile oculare congenitale. Dupa F. Fodor si Pop D. Popa(1991,op. cit., p.11)"prin anomalie congenitala se intelege o modificare morfologica,morfo-functionala sau metabolica determinate de actiunea prenatala a unui agent,care se manifesta la nasterea sau ulterior in viata postnatala.

Anomaliile oculare congenitale se datoreaza fie unor maladii ereditare(retinopatie pigmentara in sindromul Usher),fie diversilor factori nocivi care afecteaza fatul.Ele se clasifica dupa cum urmeaza:

-anomalii oculare congenitale precoce se manifesta inca de la nastere;pot fi consecinta unor embriopatii(datorate defectelor de diferentiere);

-anomalii oculare congenitale tardive : se observa in timpul vietii (de regula in timpul copilariei si al adolescentei);pot fi rezultatul unor histopatii (afectiuni la nivel tisular) sau al unor enzimopatii (tulburari la nivel molecular). Caracterul anomaliilor congenitale oculare este determinat in primul rand de faza de dezvoltare (a embrionului sau a fatului) in care a actionat factorul teratogen,si apoi de natura noxei insesi(2000,ibid. Stefan, p. 12).

Anomaliile congenitale sunt depistate la nivelul fiecarui segment al analizatorului visual,motiv pentru care ele nu vor fi analizate separat . De asemenea,nici factorii organici ori cei functionali nu vor fi tratati aparte,deoarece orice modificare morfologica determina inevitabil disfunctii vizuale. Prin urmare o clasificare dupa criteriul clinic,pe langa faptul ca este operationala,se dovedeste si mai convenabila din punct de vedere didactic.Astfel (1991,apud F. Fodor si D. Popa,op. cit.),distingem:

1. Tulburari ale motilitatii oculare:

- tulburari ale vederii binoculare: diplopia, neutralizarea, vederea alternanta, vederea simultana;

-tulburari ale echilibrului oculo-motor: heteroforia (strabismul latent) si heterotropia (strabismele manifeste), nistagmusul.

2. Tulburari ale refractiei oculare

- defecte ale refractiei statice: myopia, hipermetropia si astigmatismul;

- defecte ale refractiei dinamice: astenopia acomodatiei, spasmul acomodatiei, paralizia acomodatiei.

-opacifieri si alte afectiuni ale mediilor refringente: la nivel corneean (anomalii congenitale; traumatisme; inflamatii- keratitele;distrofii corneene; cicatrice; tumori); la nivel irian (anomalii congenitale: colobom, aniride, policorie, heterocromie iriana; traumatisme ale parenchimului irian si/sau ale corpului ciliar; formatiuni tumorale; tulburari pupilare); la nivel cristalinian (anomalii congenitale: afakie, colobom, ombilicatie, ectopie, cataracte); glaucom.

3.Tulburari ale perceptiei retiniene

- anomalii congenitale: depigmentarea din albinism, fibroplazia retrolenticulara, formatiuni tumorale etc.;

- afectiuni degenerative: retinopatia pigmentara, degenerescenta maculara din idiotia amaurotica etc.;dezlipirea de retina (fenomen patologic cu etiologie multipla) etc.;

- afectiunii inflamatorii: periflebita retiniana (hemoragia recidivanta a tinerilor)

- afectiuni traumatice : angiopatia traumatica a retinei (cauzata de traumatisme craniene sau compresiuni toracice puternice), fototraumatisme (fotocoagulare a fundului de ochi in timpul observarii neprotejate a eclipselor solare sau expunerii la lumina intensa- flacara de sudura), contuzii directe etc.;

- afectiuni vasculare: emboli ale arterelor retiniene (cu pierderea rapida a vederii), hiperemie retiniana (coloratie mai intense a fundului de ochi), edem retinian, hemoragii (datorata unor afectiuni cardiovasculare generale);

-tulburai ale sensibilitatii vizuale: de adaptare(hemeralopia, nictalopia, ebluisarea); de perceptie a culorilor (discromatopsii congenitale/dobandite, agnozii traumatice).

4. Afectiuni ale nervului optic:

- traumatisme (lezari, sectionari) atrofieri, inflamatii (papilita, nevrita optica retrobulbara), edeme(staza papilara), tumori(meningioame, glioame).

5.Afectiunii orbitare si ale organelor anexe:

- afectiuni ale orbitei: anomalii de dezvoltare (meningocelul si meningoencefalocelul orbitei, chistul dermoid etc.), procese infectioase (celulita orbitara, abcesul orbitar, flegmonul orbitar, complicatiile orbitare le sinuzitelor, osteoperiostitele acute/cornice etc.), traumatisme (fracturi directe, corpi straini, plagi perforante, contuzii), boli vasculare, miopii, tumori;

- afectiuni ale globilor oculari (congenitale sau dobandite): microftalmie si anoftalmie congenitala; exoftalmie sau enoftalmie; traumatisme (contuzii, plagi perforante cu sau fara corpi straini, arsuri termice, chimice sau actinice etc.);

- afectiuni ale pleoapelor; anomalii congenitale (anchiloblefarom si blefarofimoza, entriopion congenital, colobom palpebral, epicant), procese inflamatorii (blefarite, abces palpebral), traumatisme, tumori, tulburari de dinamica palpebrala;

- afectiuni ale membranei conjunctivale: anomalii congenitale, procese inflamatorii acute sau cornice(ex. Trahomul sau conjunctivita granuloasa), afectiuni degenerative, traumatisme, tumori;

- afectiuni ale glandelor lacrimale(care stanjenesc perceptia vizuala).

M. Stefan(1981,op. cit., p. 53 sqq) se referee si la cauzele sociale si educationale care predispun la aparitia, consolidarea si amplificarea deficientelor de vedere. Acestea sunt, in genere, specifice populatiilor defavorizate sin u altereaza in mod necesar sanatatea si dezvoltarea normala a functiei vizuale, insa, prin efectul debilitant si morbigenetic pe care il au, contribuie semnificativ la cresterea incidentei si gravitatii afectiunilor oculare.

Tulburarile vederii binoculare : strabismele

Echilibrul normal in coordonarea globilor oculari pentru realizarea vederii binoculare,la realizarea caruia isi dau concursul mai multi factori morfologici si functionali (structura orbitei,muschii oculari, impulsurile senzoriale ca fuziunea imaginilor) poate fi tulburat,aparand deviatii numite strabisme. Deci, strabismul este sindromul caracterizat prin deviatia axelor vizuale ale celor doi ochi. Strabismul poate fi: paralitic ori concomitent,iar acesta din urma - latent (herteroforia) sau manifest (heterotropia). Strabismul concomitent cuprinde doua simptoame:deviatia axelor vizuale si tulburarea vederii binoculare, mai usor sau mai greu de remediat, fiind una dintre cauzele majore ale ambliopiei.

Traumatismele oculare

Traumatismele oculare se pot produce prin agenti fizici si chimici (arsurile), leziuni oculare actinice, prin electricitate, prin raze calorice (energia radianta), prin raze X, datorate enrgiei radiante si iradierilor prin exploziile atomice (bombe, centrale atomo-electrice). Prin leziunile traumatice se poate afecta: globul ocular, producand deplasari in masa a globului, sindromul traumatic anterior sic el posterior, plagi ale globului ocular cu sau fara retentie de corpi straini; retina - dezlipiri traumatice (posttraumatice); nervul optic - traumatismele nervului optic;deficite optice in traumatismele craniene. De asemene, traumatismele pot afecta: pleoapele, conjuctiva, aparatul lacrimal, orbita, musculatura extrinseca a globului ocular.

Intreaga literature de specialitate consemneaza cresterea numarului de accidente oculare grave,inclusive la copiii prescolari si scolari.

CLASIFICAREA DEFICIENTELOR VIZUALE

Particularitatile psihopedagogiei ale educarii deficientilor vizuali trebuie analizate in raport cu cauzele, gradul si dinamica defectului vizual, in functie de care se face, de fapt, si clasificarea acestora. Principalul parametru in raport cu care se evalueaza gradul functionalitatii/disfunctionalitatii analizatorului visual, deci, gradul deficientei vizuale, este acuitatea vizuala, respective capacitatea regiunii maculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul optotipilor(taleleor optometrice). Tabelele optometrice sunt formate din randuri de litere, cifre, semen sau imagini de marime descrescanda, verificate statistic. Langa fiecare rand este specificata distanta de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop. Examinarea se face de la o distanta fixa(5m), separate pentru fiecare ochi. Rezultatul - acuitate vizuala - se calculeaza dupa formula V=d/D, in care numitorul (D) este distanta citirii randului respective de catre un ochi emetrop,iar numaratorul (d) este egal cu distanta examinarii (5m). De exemplu, daca subiectul reuseste sa perceapa randul care trebuie citit la 5m, are o acuitate vizuala de 5/5=1 (100%). Daca reuseste sa perceapa clar doar randul care poate fi vazut de un ochi normal de la distanta de 20 m, acuitatea vizuala este de 5/20=1/4=0,25 (25%).

In urmatorul table putem observa clasificarea deficientelor dupa acuitatea vizuala si locul de scolarozare al acestora, in present in tara noastra.

Valorile acuitatii vizuale din table sunt cele referitoare la ochiul cu functionalitatea mai buna si corijat din punct de vedere optic (ochelari, lentile de contact). De asemenea datele din table nu reprezinta un barem international , ci baremul dupa care se realizeaza selectia externa a deficientilor vizuali din tara noastra si din alte cateva tari. Astfel in timp ce in tara nostra tendinta generala este de a fi cuprinsi in scolile de nevazatori copiii care au acuitatea vizuala ce nu depaseste 5%, in Rusia limita este fixate la 4%, in S.U.A. la 10% etc.