INDUCTIA ENZIMATICA

INDUCTIA ENZIMATICA

In faza metabolizarii pot surveni interactiuni ale substantelor exogene, ce se explica prin capacitatea enzimelor hepatice de a metaboliza substante cu diferite structuri si activitati, ca si prin posibilitatea ca aceste enzime stimulate sau inhibate de alte substante administrate concomitent. Pot avea loc 2 fenomene contrare:

inductie enzimatica

inhibitie enzimatica

Inductia enzimatica este fenomenul de accelerare a metabolizarii unei substante prin administrarea unei substante numita inductor. Inductia este un proces de adaptare temporar. Substantele inductoare pot avea o structura chimica si actiune farmacologica foarte diferita:hipnotice si sedative, anestezice gazoase, stimulenti ai SNC, anticonvulsivante, tranchilizante, antiinflamatorii, analgezice, antihistaminice.

Multi inductori actioneaza bifazic: intai inhiba apoi stimuleaza. Substante predominant stimulatoare: fenobarbital, insecticide, hidrocarburi cancerigene. Substante predominant inhibitoare: imipramina, cloramfenicol. Actiunea inductoare este in general nespecifica: inductorul stimuleaza activitatea unor substante diferite exo si endogene. Desi enzimele de metabolizare sunt localizate in ficat, se gasesc in cantitati reduse si in alte tesuturi: plaman, tractul gastro-intestinal, piele, rinichi. Timpul necesar instalarii inductiei variaza cu inductorul, cu doza, subiectul. Activitatea enzimatica creste de obicei in primele 24 de ore de la administrare si atinge intensitatea maxima in cateva zile. Doza minima necesara producerii inductiei variaza de la doze subterapeutice pana la doze mari, la limita aparitiei efectelor toxice. Frecvent inductia apare la doze mai mari decat cele terapeutice: 70-100mg/ kg pentru fenobarbital, 150-200mg/kg pentru meprobamat, 125 mg/kg pentru cafeina. Mecanismul inductiei enzimatice consta fie prin stimularea enzimei, fie prin micsorarea ratei de distrugere, fie simultan prin ambele procese. Principalele clase de substante cu care vine omul in contact si care in anumite conditii pot deveni nocive sunt: medicamentele, alcool, pesticide, substante cancerigene. Consumul masiv de medicamente este asociat cu tensiunea, anxietatea, sentimentul de frustrare inerente vietii moderne. Acestea favorizeaza un mare consum de vitamine, sedative, hipnotice, psihotrope, unele fiind administrate simultan. Multe medicamente sunt inductori stimuland fie propriul metabolism, fie pe al altor substante medicamentoase. Interactiunea a doua medicamente poate avea consecinte terapeutice importante, cunoasterea lor fiind importanta pentru asocierea si dozarea lor judicioasa.

Metabolizarea medicamentelor poate fi influentata si de alti inductori: alcool, insecticide, substante cancerigene. Alcoolul este considerat toxicul cel mai important, el afectand in unele tari 5% din populatie. Interactiunea alcoolului cu diferiti inductori constituie un risc - intoxicatia acuta cu alcool si alcoolismul pot afecta dozajul multor medicamente ( anestezice, hipoglicemiante orale, anticonvulsivante, anticoagulante).

Cand alcoolul este luat intr-o doza unica, masiva, inhiba metabolismul multor medicamente si acest fapt explica sensibilitatea crescuta a persoanelor in stare de ebrietate, la barbiturice si alte sedative. Din contra, alcoolul consumat cronic isi stimuleaza propriul metabolism, ca si al unor medicamente, prin fenomenul de inductie enzimatica.