Inhibitorii de beta-lactamaza

INHIBITORII DE BETA-LACTAMAZA

Sunt 3 substanțe : acidul calvulanic,sulbactamul și tazobactamul.Au structura asemanatoare nucleului beta-lactamic.Au slaba acțiune antibacteriana,in schimb,poseda acțiune intensa asupra unor beta-lactamaze.Sunt foarte active pe beta-lactamazele - mediate plasmidic - care hidrolizeaza ceftazidima și cefotaxima.Sunt eficace pe enzimele secretate de stafilococi,H.influenza,N.gonorrhoeae,Salmonella,Shigella,E.coli și K.pneumoniae.Sunt inactivi asupra beta-lactamazelor    mediate cromozomial și induse de bacilii G-negativi (Enetrobacter,Acinetobacter și Citrobacter) sub tratament cu cefalosporine de generația a-II-a și a-III-a.

Intre cei 3 inhibitori exista diferențe minime in ce privește proprietațile farmacologice,potența,stabilitatea și activitatea.Toate acestea au o semnificația clinica minora.Sunt disponibile in diverse combinații cu penicilinele specifice.Exista cateva exemple astfel:

1.Amoxicilina + Clavulanat de potasiu

2.Ampicilina + Sulbactam

3.Piperacilina + Tazobactam

4.Ticarcilina + Clavulanat de potasiu

Combinațiile de peniciline și inhibitori de beta-lactamaza sunt indicate in terapia empirica a multor infecții,infecții cu etiologie mixta (aeroba și anaeroba) precum cele intraabdominale (peritonite și infecții la pacienți cu imunitatea compromisa.