Izma buna

IZMA BUNA

- Mentha piperita -

Planta erbacee, perene, cu stoloni rezistenti la temperatura scazuta, putin pretentioasa fata de caldura. Se mai numeste camfor, ghiazma, iarba neagra, iasma, minta. Planta a aparut ca hibrid spontan al speciilor Mentha aquatica si Mentha spicata.

Raspandire: Astazi se cultiva in majoritatea tarilor.

Rizom orizontal lignificat, aflat la mica adancime din care pornesc numeroase radacini adventive fibroase si stoloni subterani albiciosi la nodurile caruia se formeaza radacini adventive si noi tulpini aeriene.Tulpina erecta in 4 muchii verde inchis, uneori cu nuante violacee, glabra sau cu peri scurti pe muchii, inalta pana la 100 cm. Frunze oval-lanceolate, acute la varf pe fata superioara, netede, iar pe cea inferioara cu nervuri proeminente cu peri secretosi de ulei eteric. Flori violacee, grupate in cime la subsuoara frunzelor, la randul lor dispuse intr-o inflorescenta speciforma conica alungita (4-10 cm), caliciul tubulos cu 10 nervuri proeminente si 5 dinti; corola tubuloasa, glabra cu 4 lobi, androcen cu stamine mai scurte decat corola; gineceu cu stilul si stgmatul bifurcat care ies din corola.

Inflorire: Iunie-septembrie.

Fructe: Nucule ovoidale, brune lucioase foarte mici.

Recoltare: Frunzele (Menthae piperitae folium) se recolteaza cand ajung la lungimea de 6 cm. Se rupe frunza cu frunza. Partile aeriene (Menthae herba) se recolteaza pentru uscare cand plantele sunt inflorite in proportie de 15-20%, iar pentru extragerea uleiului volatil (Oleum menthae) cand plantele sunt inflorite peste 25%.

Uscarea: Frunzele si partile aeriene se usuca la soare sau la umbra intinse pe rogojini in strat subtire. Uscarea artificiala la 35^o C. Se pastreaza in saci de hartie.

Compozitia chimica: frunzele si toate partile verzi ale plantei contin ulei eteric (0.20-3.60%), lipide (3.60%), acid oleic si oleanolic, amestecuri de parafine, acizi fenolici, taninuri, flavonoide (hesperitina, hesperidina), glucide, carotenoide, enzime, vitamina C acid nicotinic, saruri minerale:K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu.

Uleiul eteric este format din mentol (52.6-63.2%), mentona, hidrocarburi terpenice (pinen, terpinen, limonen, mircen), numerosi alcooli, fenoli cavarol si timol. Florile contin mai mult ulei eteric decat frunzele.

Bioterapie: Partile aeriene ale plantei in special frunzele au utilizari terapeutice. Principiile active din frunze actioneaza bacteriostatic, antiseptic gastro-intestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ, coleretic, colagog, antidiareic, antireumatic, antispastic, sudorific, diuretic, sedativ, fortifiant al sistemului nervos, usor analgezic.

Mentolul cu miros caracteristic si gust racoritor produce pe piele senzatia de rece in urma excitarii receptorilor respectivi. Aceasta influenteaza secretiile mucoaselor si glandelor exocrine, creste secretia glandelor din cavitatea bucala, precum si a bilei, dar scade cea nazala si stomacala. Ceaiul din diferitele preparate pe baza de extract de menta se foloseste in disfunctii digestive. Consumat rece si in cantitati mici este un antiemetic care se administreaza gravidelor si persoanelor suferindelor de colecistopatii. In afectiuni biliare se intrebuinteaza extract de menta ca atare si asociate cu alte produse.

Uleiul volatil si mentolul se foloseste in dermatologie si in otorinolaringologie sub forma de pulbere, unguente, badijonari, instilari nazale (Mentorin), eventual in combinatie cu alte substante medicamentoase pentru diminuarea secretiei mucoaselor, in vederea diminuarii senzatiei de mancarime (prurit) in intepaturile de insecte si in calmarea durerilor.

In tehnica farmaceutica si in industria cosmetica (in special pentru pastele de dinti) se apreciaza efectul corector al gustului si mirosului altor substante ca si efectul racoritor, dezodorizant al uleiului volatil de menta.

Preparatele cu gust de mentol nu se vor administra copiilor mici (sugari) si nici la copiii de 5-7 ani deoarece pot provoca accidente grave ca oprirea respiratiei sau a batailor inimii.