BOLILE SISTEMULUI RESPIRATOR

BOLILE SISTEMULUI RESPIRATOR

ASTMUL BRONSIC

Definitie: sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilan-te.

Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5 criterii:

antecedente alergice personale sau familiale,

debutul crizei inainte de 25 de ani sau dupa 50,

dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna,

reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor,

tulburari de distributie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator (in special scaderea V.E.M.S.).

Astmul se poate infecta, imbracand aspectul de bronsita astmatica. Aceasta din urma este precedata, intotdeauna, de crize astmatice, in timp ce in bronsita astmatiforma dispneea paroxistica apare dupa o indelungata perioada de evolutie a unei bronsite.

Etiopatogenie: astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie indelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica).

Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar.

Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene). Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua, carne) sau medicamentoase (Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii predispusi (atopici), induc formarea de anticorpi (imunoglobuline); in cazul astmului - imunoglobuline E (IgE) denumite si reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din sange si tesuturi, in special la nivelul mucoaselor, deci si al bronhiilor. La recontactul cu alergenul, cuplul IgE - celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigen-anticorp), cu eliberarea de mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, bradikinina) si aparitia crizei de astm. Terenul astmatic (atopic) corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediata.

Al doilea factor esential pentru astm, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal sa provoace criza de astm (boala a betareceptorilor adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie pentru a corecta bronhospasmul produs de mediatorii chimici). La inceput criza paroxistica este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli emotionali, climaterici, reflecsi. in toate tipurile insa, criza apare mai ales noaptea, cand domina tonusul vagal (bronhoconstrictor).

Simptome: la inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere; mai tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfi-zemului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare de obicei in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, toracele este imobil, in inspiratie fortata. La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vascoasa, albicioasa. Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului.

Evolutie si complicatii: evolutia este indelungata, variabila, capricioasa. Forma pura apare la copii si are tendinta sa diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se instaleaza starea de rau astmatic. Cu timpul, apar complicatii: infectii bronhopulmonare (bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar cronic.

Prognosticul de viata este bun, dar cel de vindecare este rezervat.

Tratament: astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri, in general tratamentul a fost expus la bronsita cronica. Si in aceasta afectiune masurile preventive sunt foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitabacica. Evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxele respiratorii este o alta masura. Sensibilitatea particulara a bolnavilor la infectii, impune de asemenea evitarea virozelor respiratorii si in primul rand, aglomeratiilor in timpul epidemiilor. Tratamenul cu aerosoli (Inhaloterapia), este indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult dar, fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilitate a aparatului.