MICOZELE PULMONARE

MICOZELE    PULMONARE

Micozele pulmonare sunt inflamatii cronice, rar acute, determinate de flora fungica endogena sau exogena. In ultimii ani se observa cresterea frecventei afectiunilor micotice. Cresterea pare a fi datorata tratamentului de lunga durata cu antibiotice si corticosteroizi.

Agentii cauzali sunt niste ciuperci ce se gasesc sub forma de micelii si spori. Foarte multe ciuperci traiesc ca saprofite in caile respiratorii superioare si, in anumite conditii, devin patogene. In general produc afectiuni usoare, nefiind totusi rare cazurile cand pot da afectiuni cu evolutie grava. Poarta de intrare cea mai comuna este pielea, plamanul ocupand locul al doilea. Majoritatea afectiunilor fungice raman cantonate la poarta de intrare. In putine cazuri se poate produce o generalizare hematogena, localizarile de electie fiind plamanul si sistemul nervos central. Odata ciuperca patrunsa intr-un tesut, se produce o reactie tisulara secundara care consta in necroza purulenta in jurul ciupercii, cu formarea unui tesut de granulatie histiocitar si incapsularea focarului patologic.

Procesul micotic se poate localiza la nivelul cailor aeriene superioare (orofaringe, laringe, trahee, bronhii mari) sau profunde (sistemul bronho-alveolar).

Clinic, micozele pulmonare evolueaza atat sub forma de pneumopatii si bronhopneumopatii acute sau subacute cu posibilitatea de a se transforma in supuratii, cat si sub forma de pneumopatii cronice localizate sau difuze. In afara de imaginile tipice care caracterizeaza aspergilomul, aspectele radiologice sunt destul de polimorfe. Se pot observa imagini cavitare si adenopatii. Diagnosticul se pune pe datele de laborator, prin examenul microscopic al sputei, uneori fiind necesare efectuarea de culturi.

ASPERGILOZA PULMONARA

Este produsa de Aspergillus (este un saprofit obisnuit al cailor respiratorii superioare dar care, in anumite conditii, devine patogen). Ciuperca prolifereaza in anumite conditii biologice: depresie imunitara dupa tratamente prelungite cu corticosteroizi, antibiotice, antimitotice, dupa radioterapie cu doze mari, dupa boli de sistem si cancere si intr-o serie de boli generale de lunga durata si anergizante. Este mai frecventa la barbati decat la femei (3:1).

Forme radioclinice:

1. Bronsita aspergilara

2. Pneumopatia aspergilara se traduce prin prezenta unor focare de tip pneumonic sau bronhopneumonic bacteriene.

3. Aspergiloza diseminata, invadanta are o evolutie rapid extensiva, cu focare bronho-pneumonice cu tendinta la necroza. Prezinta frecvent diseminari de tip septicemic cu localizari viscerale.

4. Aspergilomul (micetomul) reprezinta cea mai frecventa forma. Se grefeaza pe orice cavitate pulmonara preexistenta: cavitati tuberculoase, cavitati reziduale dupa abces pulmonar, cancer pulmonar excavat, bronsiectazii, distrofii polichistice, chiste aeriece, bule de emfizem, cavitati restante dupa chist hidatic, etc. in majoritatea cazurilor se grefeaza pe caverne tuberculoase ce au devenit abacilare, mai ales pe caverne vechi fibroase sau deterjate.

Aspect radiologic. Aparitia maselor miceliene in interiorul cavitatii reprezentate radiologic ca o opacitate rotund - ovalara sau reniforma, cu un diametru de 3-5 cm, de intensitate costala, omogena, cu contururi nete sau mamelonate in interiorul cavernei.

    Fig.63 Micetomul

Caracteristica principala a acestei mase opace este mobilitatea ei in cavitati, imaginile radiografice efectuate in decubit dorsal sau lateral confirma aceasta mobilitate. In timp, masa miceliana creata devine neomogena, umpland partial cavitatea si menajand o zona aerica semilunara la polul superior al cavitatii. Semiluna aerica este de dimensiuni variate, dupa marimea cavitatii si a masei miceliene. Uneori este foarte subtire si are forma unui disc sau o forma liniara. In decubit dorsal, spatiul radiotransparent inconjura ca un halou masa miceliana.

Evolutia aspergilomului pare sa depinda mai mult de caracteristicile cavitatii si de calitatea tesuturilor decat de virulenta ciupercii. Foarte rar este posibila moartea ciupercii (cel mai adesea dupa o suprainfectie) cu reducerea masei aspergilare si calcificarea ulterioara, in cavitate aparand cavernoliti. Mai rara este regresiunea spontana a aspergilomului. Uneori este posibila suprainfectarea. Cel mai adesea bacteriile invadeaza cavitatea dupa moartea ciupercii, ducand la abcedare. O alta modalitate evolutiva, foarte rara, este aceea a "plamanului mucegait" ce se caracterizeaza printr-o colonizare fungica masiva si difuza a tuturor spatiilor aerice pulmonare. Aceasta evolutie deosebit de maligna se intalneste la bolnavii debilitati si tarati in urma unor boli de sistem, neoplasme si boli cronice.

HISTOPLASMOZA

Este o micoza al carei agent patogen este o ciuperca denumita Histoplasma. Histoplasma produce leziuni pulmonare necaracteristice care constau in calcificari nodulare multiple localizate predominant in campurile pulmonare superioare si in regiunile hilare insotite de adenopatii asemanatoare cu cele din tuberculoza. Diagnosticul se poate determina numai prin explorari alergo-imunologice precum si prin evidentierea parazitului in sangele periferic, in tesuturi si in sputa.

ACTINOMICOZA PULMONARA

Este produsa de ciuperca Actynomices israelii. Ciuperca traieste ca saprofit la nivelul cavitatii bucale. Inainte de descoperirea antibioticelor era infectia fungica cea mai frecventa. Afectiunea are maximum de incidenta    intre 20 si 40 de ani si este mai frecventa la barbati decat la femei.

CANDIDOZA PULMONARA

Este o micoza produsa de diferite specii de Candida (C. albicans, C. tropicalis, C. pseudotropicalis, C. parakrusei, etc.). C. albicans poate trai ca saprofit la nivelul orofaringelui, vaginului si pielii. Exista doua forme de candidoza:

candidoza bronhopulmonara; se traduce radiologic prin opacitati de tip pneumonic

forma diseminata de tip miliar. Foarte frecvent se observa o hipertrofie a ganglionilor hilari.

Diagnosticul se bazeaza pe punerea in evidenta a ciupercii in aspiratul bronsic, intradermoreactia la Candida si testele imunologice.