MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE "GR.T.POPA" IASI

TEMA REFERAT

MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala este structura care sustine partea superioara a corpului si adaposteste cea mai importanta magistrala nervoasa, motiv pentru care tulburarile si deformarile vertebrale au frecvent si urmari neurologice.

Parte a aparatului locomotor, coloana vertebrala intervine atat in repaus, pentru sustinerea si axarea corpului, cat si in dinamica, prin multitudinea de miscari pe care le permite.

  STRUCTURA SI FUNCTIILE COLOANEI VERTEBRALE

Structura - Coloana vertebrala este formata dintr-o coloana de oase numite vertebre care sprijina craniul si care se sprijina pe bazin (sau solduri).Intre vertebre se afla discurile intervertebrale care actioneaza ca absorbanti ai socurilor. Discul este alcatuit dintr-un inel exterior cartilaginos,si un centru de consistenta semilichida. In partea posterioara a coloanei se afla mici rticulatii intre vertebre, iar acestea sunt solidarizate de ligamente. Coloana este consolidata si mobilizata de un grup de muschi.

Aceasta structura transforma spatele dintr-un baston rigid intr-o coloana mobila 

Functii - Coloana poarta greutatea jumatatii superioare a corpului si o

transfera bazinului.

 Protectie - Coloana include canalul medular, care reprezinta un canal protector pentru maduva spinarii. Maduva este legata direct de creier. Maduva este legata de nervii care strabat  gaurile intervertebrale si care controleaza miscarile trunchiului, mainilor si picioarelor, aducand in acelasi timp si toate informatiile senzoriale. Discurile intervertebrale, marginite de ligamente si muschi, fac posibile miscarile si flexibilitatea. In lipsa lor coloana ar fi asemenea unei tulpini de bambus si ne-ar fi imposibil sa ne aplecam inainte, inapoi, intr-o parte sau sa privim in spate.

Miscarile coloanei vertebrale sunt urmatoarele:

flexiunea

extensiunea

inclinatia laterala

rotatia

circumductia

Fiecare articulatie intervertebrala are miscarile ei proprii, care sunt reduse.

Miscarile coloanei in intregime , de fapt , rezultanta miscarilor ei partiale sunt foarte intinse.Se admite ca totalitatea miscarilor executate la nivelul coloanei vertebrale se reduce la doua tipuri fundamentale ,si anume:

1.-miscari de inclinatie( flexiunea,extensiunea,inclinatia laterala) .Acestea se executa in jurul unui numar infinit de axe orizontale si transversale pentru miscarile de flexiune-extensiune : orizontale si sagitale pentru miscarile de inclinare laterala.

2.- miscari de rotatie, se produc in jurul unui ax longitudinal , care trece prin centrul discurilor intervertebrale.

Flexiunea este miscarea de inclinare inainte.Discurile intervertebrale sufera o mai mare apasare in partea lor anterioara , in timp ce ele se inalta posterior.Ligamentul vertebral longitudinal anterior este relaxat , celelalte dimpotriva sunt intinse.

Extensiunea ( retroflexiunea) are drept urmare aplecarea coloanei inapoi.IN aceasta miscare ligamentul vertebral longitudinal anterior este intins, iar celelalte relaxate. Discurile intervertebrale sunt turtite posterior si se inalta anterior.

Inclinarea laterala in partea dreapta sau stanga, se face prin turtirea discului de aceeasi parte si inaltarea sa in partea opusa

In executarea acestor miscari (flexiune, extensiune, inclinare laterala ), coloana vertebrala indeplineste rolul unei pirghii de gradul III.Rezistenta se afla la extremitatea ei superioara , sprijinul la nivelul articulatiei sacrovertebrale iar forta este reprezentata de nuschii coloanei vertebrale .

Rotatia     se executa spre dreapta sau spre stanga in jurul unui ax vertical , care trece prin centrul discurilor.

Circumductia este miscarea rezultata din executarea succesiva a miscarilor precedente.

Mobilitatea coloanei vertebrale difera in raport cu regiunea considerate: ea este maxima in regiunea cervicala , mai mica in regiunea lombara si mult mai redusa in cea toracica. Se admite ca in aceasta ultima regiune, miscarile sunt mai putin intinse , pe de o parete , din cauza dimensiunilor reduse ale discurilor intervertebrale , iar pe de alta parte, suprapunerii atat de accentuate a lamelor vertebrale si a proceselor articulare.

Felul miscarilor este ,de asemenea , in raport cu regiunea considerata, astfel :

in regiunea cervicala sunt posibile toate miscarile, fapt explicat prin dimensiunile mari ale discurilor intervertebrale in raport cu cele ale corpurilor vertebrale si prin directia proceselor articulare.

in regiunea toracala se produc indeosebi miscarile de inclinare laterala, insa sunt posibile si miscari de fexiune-extensiune precum si miscari dasociate de rotatie si inclinare laterala.

inregiunea lombara , miscarile de fexiune-extensiune sunt de amplitudine apreciabila, indeosebi intre ultimele trei vertebre, la aceasta contribuie inaltimea relativ mare a     discului intervertebral si dispozitia suprafetelor articulare de pe procesele articulare(segmente de cilindru cu orientare sagitala).

La miscarile proprii diferitelor segmente ale     coloanei vertebrale presacrate se mai adauga mobilitatea intregii coloane suprasacrate ( in articulatia lombosacrata) fata de sacru.Aceste miscari se executa in vecinatatea promontoriului ( flexiune-extensiune, inclinatie laterala si rotatie).Posibilitatea executarii acestei miscari este data de dimensiunile mari ale celui de-al 23-lea disc intervertebral si de directia aproape frontala a ultimului proces articular lombar In general , miscarile coloanei vertebrale depind de :

1._ grosimea discului vertebral ;

2._felul articulatiilor proceselor articulare ;

Intinderea miscarii in fiecare articulatie este in raport cu inaltimea fiecarui disc , in sensul ca, cu cat un disc este mai mare ,cu atat mai accentuate este miscarea posibila la acel nivel.

Raportul dintre inaltimea discului si aceea a corpului vertebral este de :-2 :5 in regiunea cervicala ;

- 5 in regiunea toracica ;

- 3 in regiunea lombara .

Articulatiile proceselor articulare au rol primordial in directionarea miscarilor , prin natura dispozitiei lor au fost comparate cu niste sine conducatoare.

Coloana Cervicala alcatuire: 7 vertebre
Miscari: flexie, extensie, inclinari laterale, rotatie
Vertebra cervicala este alcatuita din doua parti

- corp
- arc protector (arc neural) .

Fracturile sau leziunile pot afecta corpul vertebral, arcul vertebral, pedunculii sau apofizele

Coloana Toracica alcatuire: 12 vertebre
Miscari: rotatia (in special)
Articulare: cu coastele (in regiunea pieptului)
Canalul spinal - relativ mai mic decat cele din regiunea cervicala sau lombara maduva spinarii din acesta regiune este supusa unui risc crescut in cazul unei fracturi

Coloana Lombosacrala alcatuire: 5 vertebre
Miscari: flexia si extensia
Vertebre mari, late si groase
Ultima vertebra lombara, L5, se articuleaza cu osul sacru care se articuleza la randul sau cu pelvisul (bazinul).

Bilantul articular

Testarea coloane cervicale:

. flexia poate atinge 30-45 de grade si se apreciaza dupa distanta menton-stern ( normal se pot atinge);
. extensia ajunge pana la 35-45 de grade si se masoara cu goniometrul;
. inclinarea laterala se realizeaza pana la 40-45 de grade. Se masoara prin unghiul dintre linia arcadelor si orizontala umerilor;
. rotatia atinge 45-70 de grade si se apreciaza prin linia care trece prin cele doua orificii auriculare la rotatie maxima, fata de pozitia neutra.

Testarea coloanei toracolombare:

. flexia poate ajunge pana la 90 de grade, dintre care 50 din coloana toracala si 40 din cea lombara. Se apreciaza masurand distanta degete sol atunci cand picioarele sunt apropiate;
. extensia este limitata pana la 20-30 de grade si este aproape imposibil de masurat clinic.
. inclinarea laterala poate atinge 20-35 de grade si se masoara prin punctul cel mai inferior de pe fata laterala a membrului inferior pe care il atinge varful degetului III;

. rotatia masoara 30-45 de grade si se apreciaza prin unghiul format de linia umerilor cu linia bicreta a bazinului.

Prin combinarea acestor miscari rezulta posibilitati complexe de mobilizare cu rol in deplasare si in interactionarea cu mediul inconjurator.

Muschii motori ai coloanei vertebrale

Muschii flexori:

dreptul abdominal;

oblicul extern;

oblicul intern;

iliopsoasul;

sternocleidomastoidianul;

scalenii;

lungul gatului.

Muschii extensori

extensorul sau erectorul coloanei( ilio-costalul, lungul santurilor vertebrale, spinalul)

semispinalul si multifidul;

interspinosii;

4.-spleniusul.

Principalii flexori laterali

1.- patratul lombelo;

2.- muschii intertransversari ;

3.- scalenii ;

4.- sternocleidomastoidianul ;

5.- lungul gatului ;

6.- spleniusul ;

7.- ridicatorul scapulei ;

8.- trapezul.

Muschii rotatori se impart in :

a)- rotatori de aceeasi parte:

1.- oblicul intern ;

2.- complexul mic ;

3.- splenius ;

b)- rotatori de partea opusa:

sistemul transversospinal ;

oblicul extern ;

semispinalul ;

sternocleidomastoidianul ;

iliopsoasul;

trapezul;

ridicatorul coastei.

Tonusul muscular este starea de contractie statica sau de tensiune permanenta a muschiului relaxat, se mentine prin mecanism reflex si influenteaza proprietatile muschiului. Are rol in determinarea formei corpului, stabilitate articulara, metabolism si termoreglare. Variaza in functie de varsta, stare de sanatate, sex, antrenament. Hipotonia si hipertonia musculara in limite fiziologice nu produc modificari importante, dar peste anumite limite pot determina, initial deviatii ale coloanei si ulterior chiar deformatii. Prin antrenament bine condus, proprietatile muschiului (tonus, excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta pana la valori superioare

Bilantul muscular

Bilantul muscular apreciaza forta unui muschi sau grup muscular cu ajutorul unor tehnici de examinare manuala. Cel mai folosit sistem este cel care utilizeaza o scara de la 5 la 0 .

Forta 5 (normala) este atunci cand se poate efectua o miscare, impotriva gravitatiei, pe toata amplitudinea, impotriva unei forte exterioare aproximativ egala cu valoarea fortei normale.

Forta 4 (buna) capacitatea de a deplasa antigravitational un segment, impotriva unei rezistente mai mici.

Forta 3 (acceptabila) se apreciaza in cazul in care segmentul este deplasat impotriva gravitatiei, fara alta rezistenta. Reprezinta pragul functional minim necesar pentru a deplasa diferitele segmente.

Forta 2 (mediocra) permite mobilizarea, dar numai dupa eliminarea gravitatiei.

Forta1 (schitata) nu permite deplasarea segmentului, dar la palpare se percepe contractia.

Forta 0 (absenta) cand nu se percepe nici o contractie.