Neoplazii ale glandei mamare

Neoplazii ale glandei mamare

Consideratii generale

Tumori ale glandei mamare se intalnesc de obicei la caini, sobolani, soareci si mai putin frecvent la pisici. Sunt rare la alte animale domestice si la speciile de animale de laborator. Tumorile mamare constituie neoplasmul cel mai frecvent al catelei. Rata anuala de incidenta este raportata a fi de 198/100.000 de catele. Este o variatie in frecventa tumorilor mamare printre diferitele rase innascute de sobolani si soareci de laborator. In unele rase (soarecele C3H), efectiv 100% din femele dezvolta tumori pana in 9 luni. Majoritatea tumorilor mamare la soareci sut cauzate de virusul tumorii mamare la soarece (MMTV), un tip de retrovirus B (oncornavirus) care se replica in celulele tumorale si este excretat in lapte. Alaptarea este principala ruta de transmitere. Nu exista dovezi ferme pentru etiologie virala a neoplaziei mamare la orice alta specie. La pisici, neoplazia mamara constituie al treilea tip de neoplasm recunoscut frecvent dupa cei ai pielii si al sistemului limfatic. In mod ironic, la vaca, unde dezvoltarea anatomica si activitatea functionala a glandei mamare sunt de proportii mai mari decat la oricare alte specii, de tumori ale glandei mamare nu s-a auzit practic. De asemenea sunt rare la cai, oi si capre.

I.        Cainii

Cum s-a mentionat anterior, tumorile mamare constituie a doua forma de neoplazie intalnita in general la caini depasita doar de tumori ale pielii. Ele reprezinta 25%-50% din totalitatea tumorilor la catea. Riscul de dezvoltare a unei tumori mamare la catea creste semnificativ cu varsta. Tumorile mamare se produc aproximativ la 6 ani. Ovariohisterectomia are un efect profund cumpatat asupra producerii tumorilor mamare. Trebuie sa fie facuta inainte de maturizare si pentru a exercita aceasta influenta. Femelele fara uter inainte de primul estru au de 200 ori mai putin cancer mamar decat indivizii intacti (0.5% risc). Cele castrate dupa primul ciclu au de 12 ori mai putin cancer mamar decat femele intacte (8% risc) iar cele care au avut 2 sau mai multe cicluri au de 4 ori mai putin cancer decat femelele intacte (25% risc). In grupul din urma catelele castrate inainte de 2 ani jumate manifesta un efect de cumpatare asupra riscului de cancer la san negasit la cele castrate dupa 2 ani si jumatate. Castrarea nu are un efect fugal asupra riscului de dezvolatare a cancerului mamar la masculi, care au o incidenta foarte scazuta a tumorilor mamare.

In ciuda acestui efectul frugal profund al ovariohisterectomiei, afectiuni endocrine specifice nu au fost asociate cu riscul crescut al dezvoltarii tumorilor mamare la catele. Administrarea de estrogeni exogeni pentru perioade prelungite a esuat inducerea de tumori mamare. Exista dovezi ca hipofizele femelelor necastrate cu tumori mamare secreta mai multi hormoni de crestere (somatotropic) si mai putini hormoni stimulanti foliculari (FSH), hormon luteinizant (LH) si hormon stimulant tiroidian (TSH) decat femelele fara tumori mamare. Acest model endocrin este asociat de asemenea cu incetarea ciclului estral (anestru) si scaderea functiei tiroidei. Semnificatia acestei observatii in patogeneza tumorilor mamare canine totusi nu a fost stabilita. Anumiti hormoni progestationali (megestrol acetat de clor mandinon si progesteron) testati pe caini inaintea folosirii lor ca contraceptive orale la oameni a crecut incidenta hiperplaziei nodulare (lobulare) si tumorilor amestecate.

Subiectul clasificarii tumorilor mamare la caine este unul care a fost popular dar controversal datorita complexitatii sale. Nu exista nici o clasificare a tumorilor mamare canine care sa fie acceptata universal de toti patologistii veterinari. Aceasta nu este datorita faptului ca nu s-a depus nici un efort in aceasta problema; chiar din contra, numeroase scheme de clasificare au fost propuse dar fiecare are limitele sale. Unele au fost supra-simplificate in timp ce altele au fost excesiv de complexe si greoaie. Ar trebui reamintit ca motivul principal pentru stabilirea unei clasificari pentru orice tip de neoplasm este sa fie capabila sa prezica cursul clinic (darea unui diagnostic) al unui pacient are un tip histologic specific de neoplasm. Asemenea clasificari, in special in medicina umana, sunt bazate pe tratamente clinice pe termen lung a pacienilor cu tipuri de tumori morfologice specifice. In medicina veterinara tratamentul clinic pe termen lung este adesea dificil datorita costului tratamentului si optiunea propietarului de a alege eutanasia. Ca rezultat, cu putine exceptii, studii asupra cainilor includ in general numere relativ mici de subiecti si adesea sunt analize retrospective decat prospective ale problemei. Alti factori care contribuie la dificultatea stabilirii unei clasificari acceptabile uniforme a tumorilor mamare la caine este faptul ca aceste tumori sunt adesea multicentrice si pot implica mai mult de o glanda. Pe deasupra, in oricare tumora data poate fi o varietate de tipuri histologice sau chiar elemente tisulare neoplastice diferite, astfel compunand problema.

Criteriul pronosticului: Clasificarea cea mai folositoare a tumorilor mamare maligne canine, in termeni ai valorii pronosticului, este sistemul gradelor impartit de Gilberson et al. (1983). Sistemul bazat pe comportamentul biologic al neoplasmului cum e determinat histologic decat tipul sau de crestere, recunoaste 4 etape histologice.

Etapa 0: Tumorile maligne hitologice care sunt delimitate total intre lumenele canalelor si canaliculelor mamare si pentru care nu exista dovezide invazie stromala (adenocarcinom intracanalicular).

Etapa I: Tumorile maligne histologice care au invadat tesuturile care inconjoara sistemul canalelor mamare dar care nu a invadat, evident, vasele de sange sau vasele limfatice (adenocarcinomi sau carcinomi invazivi local).

Etapa II: Carcinomul invaziv cu invazia vasculara sau limfatica sau metastaza la nodulii limfatici regionali.

Etapa III: Carcinom cu metastaza sistemica.

Alte caracteristici histologice care au avut o corelatie pozitiva cu pronosticul sarac la animalele cu carcinomi mamari taiati gasiti de Gilberson et al., erau schimbarile proliferative atipice in canalele si canaliculele mamare adiacente neoplasmului excizat si gradul de atipie nucleara in neoplasmul principal.

Galactoforita fibroasa cronica; Dilatatia canalelor mamare

Desi nu e o boala tumorala, aceasta afectiune putin inteleasa se intalneste cu ceva frecventa la femelele necastrate batrane si poate fi confundata cu neoplazia din puct de vedere clinic. Din acest motiv este mentionata aici. Are cateva asemanari cu asa-numita "boala fibrochistica" a sanului la femei, o leziune care trebuie de asemenea sa fie deosebita de cancerul la san.

Canalele mamare majore, din motive care nu sunt atat de clare, au devenit dilatate cistic si inconjurate de tesut conjunctiv fibros dens care contine infiltratii de celule inflamatorii corionice. Canalele chistice sunt adesea umplute cu lichid bogat in proteine care apare rosu- maroniu cand iese din sfarc. Celulele epiteliale care captusesc canalele afectate pot varia de la cuboidale joase la scoamoase. Priectiile papilare care contin celule mioepiteliale fusiforme se pot extinde in chist si pot imita polipii inflamatori intracanaliculari. O cauza specifica acestei boli nu a fost identificata dar va regresa adesea dupa ovariohisterectomie.Asta sugereaza ca un dezechilibru hormonal poate fi implicat.

Hiperplazia lobulara: Clinic, aceasta boala poate fi greu de deosebit de neoplasia mamara prin faptul ca prezinta unul sau mai multi noduli palpabili in interiorul glandei mamare. In timpul ciclului estral normal la caini, exista adesea un usor grad de asincronie in dezvoltarea lobulilor mamari diferiti. La femelele necastrate mai batrane, acest fenomen poate deveni mai evident si unul sau mai multi lobuli ai glandelor secretoare pot fi gastiti intr-o glanda inactiva diferita. Procesul hiperplastic implica in primul rand tesutul alveolar, nu canalele.Intrebarea daca aceste leziuni reprezinta noduli preneoplastici, nu a fost rezolvata.

Adenomul mamar: Adenoamele glandelor mamare se produc in doua forme histologice diferite, intracanalicular si lobular.

a.     Adenoamele intracanaliculare, uneori numite papiloame intracanaliculare iau naster din celulele epiteliale ale canalelor mamare mari si din canaliculele intralobulare. Pot fi dinguri, dar adesea sunt multipli si canalele sau canaliculele afectate pot fi adesea chistice. In mare, leziunile sunt nodulare neregulate, pana la un diametru de 1 cm.In sectiune sunt albi si obtureaza o portiune sau tot lumenul canalului afectat. microscopic sunt compusi din mase papilare sau polipoide bine organizate, de obicei captusite de un singur strat de celule epiteliale cuboidale. Celulele captusesc proiectii lungi papilare a unei strome fibrovasculare delicate sau apar ca tubulete alungite inconjurate de tesut fibrovascular care, impreuna formeaza o masa polipoida. Pentru ca tind sa fie inchise de lumenul canalului, ele sunt adesea taiate complet.

b.     Adenoamele lobulare numiti si adenoame acinare sau tubulare, depinde de tipul predominant de crestere, sunt tumori epiteliale benigne care iau nastere din acinii mamari sau din canalicule intralobulare mici. Tumori de acest gen in special daca sunt secretorii, pot fi dificil de deosebit de hiperplazia lobulara. O caracteristica disincta folositoare este prezenta sau absenta canalelor intralobulare. In mare, aceste tumori sunt bine definite si solide, dar pot contine chisti imprastiati. Microscopic, celulele neoplastice sunt cuboidale si aranjate in acini aproape impachetati, bine diferentiati, ai tuburilor bifurcate ocazional alungite sau de diferite marimi. Lumenul acinilor sau tuburilor tumorale pot contine secretii bogate in proteine. Marginile tumorii sunt bine definite si poate aparea tesut adiacent compresat, indicand cresterea prin expansiune decat prin invazie.

Adenocarcinom, carcinom: Tumorile epiteliale maligne iau nastere de asemenea din celule epiteliale ale canalelor mamare majore, canalele intralobulare, canalicule intraglobulare si epiteliul secretor al acinilor (alvelole). In general 3 tipuri de proliferare se intalnesc in adenocarcinoamele mamare si anume acinar, tubular si papilar, dar in multe cazuri se pot gasi mai mult de un tip in diferite regiuni ale aceluiasi neoplasm. Fiecare tip poate de asemenea sa fie insotit de o proliferare concomitenta a celulelor mioepiteliale inconjurat de un matrix condromucinos. In absenta acestei caracteristici, neoplasmul se numeste doar adenocarcinom. Dar cand este prezenta se numeste complex adenocarcinomal. Exista dovezi ca varietatile complexului sunt mai putin agresive clinic decat formele simple. Invazia stromei si vaselor limfatice poate fi gasita in toate tipurile histologice de adenocarcinoame si carcinoame si in unele cazuri vasele limfatice pot fi ascunse de celule tumorale. Cum a indicat clasificarea lui Gilberson et al., prezenta celulelor tumorale in venule sau vase limfatice, este un semn de diagnostic slab pentru ca sugereaza metastaza nodulilor limfatici regionali si a altor zone. Ceea ce urmeaza este o descriere a variate tipuri de carcinoame recunoscute in glanda mamara canina.

a.     Adenocarcinoamele papilare iau nastere din epiteliul canalelor mamare intralobulare si majore si cresc pentru un timp in interiorul lumerelor lor. Cand este evident ca neoplasmul este inchis in lumen, este denumit adenocarcinom papilar intraductal. Acesta apare sub forma de proiectii papilare, dar adesea contine de asemenea elemente acinare sau tubulare. Ele difera de adenoamele papilare prin faptul ca celulele tumorale sunt mult mai pleomorfice si anaplastice si sunt aranjate de obicei in mai multe straturi, ingramadite peste proiectiile papilare. Celulele pot fi aranjate uneori in cuiburi solide cu centri necrotici (comedocarcinom) sau in tipuri asemanatoare sitelor (cribriform). Prognoza este mult mai favorabila in acele cazuri unde tumora este inchisa in lumenul canalului decat in acelea unde a invadat tesutul inconjurator. Cea mai deosebia caracteristica a malignicitatii este bineinteles stroma si vasele limfatice. Emboli mici de celule tumorale vor inchide total adesea vasele limfatice si va fi dificil de deosebit din structurile tubulare neoplasmice. Daca proliferarea mioepiteliala este prezenta este denumit complex papilar adenocarcinomal, daca nu este denumit adenocarcinom simplu papilar. Daca tuburile neoplasmice sunt chistice, ele sunt denumite chistadenocarcinoame papilare.

b.     Adenocarcinoamele tubulare iau nastere de asemenea din canalele glandei mamare dar tipul lor de crestere este in principal tubular si nu papilar. Sunt cele mai intalnite tipuri de carcinoame ale glandelor mamare canine. Microscopic ei constau din marime uniforma, tuburi prabusite sau patente captusite de un singur sau mai multe straturi de celule epiteliale columnare sau cuboidale. La unele tuburile pot fi dilatate (chistadenocarcinom tubular). Aceste tumori care pot fi de varietate simpla sau complexa cu privire la prezenta sau absenta celulelor mioepiteliale adesea invadeaza stroma si vasele limfatice ca in adenocarcinoamele papilare.

c.      Adenocarcinoamele lobulare (acinare) au unele asemanari cu adenocarcinoamele tubulare cu exceptia faptului ca celulele sunt aranjate in acini diferiti si nu in tuburi. Diferentierea de adenocarcinoamele tubulare poate fi dificila si ambele tipuri pot co-exista. Structurile glandulare neoplasmice sunt adesea separate in lobuli de dimensiuni variate de septumul impletit de tesut conjunctiv si din acest motiv sunt denumite si adenocarcinoame lobulare.

d.     Adenocarcinoamele schiroase (infiltrative) pot fi de tip papilar sau tubular dar este insotit de o proliferatie fibroblastica pronuntata care se diferentiaza in tesut conjunctiv colagenic, dens, matur. Proliferatia de tesut conjunctiv reprezinta un raspuns desmoplastic pe partea tesutului conjunctiv gazda la invazia celulelor neoplasmice. Acest raspuns este o incercare de a separa celulele invadatoare. Celule neoplasmice individuale sau in cuiburi sunt scufundate in tesut conjunctiv colagenos.

e.      Adenoacantoamele sunt adenocarcinoame in care o portiune semnificativa de celule neoplasmice a fost diferentiata in celule scuamoase. Adenoacantoamele nu ar trebui confundate cu o tumora benigna deoarece termenului ii lipseste cuvantul "carcinom". Ei sunt neobisnuiti si se comporta ca oricare alt adenocarcinom. Carcinoame pure ale celulelor scuamoase se intalnesc in ocazii rare in glanda mamara canina, sunt extrem de invadatoare si carcinoamele celulelor scuamoase iau nastere din alte zone frecvent metastaziate.

f.      Carcinoamele medulare (solide) se presupune ca iau nastere din epiteliul glandular sau canalicular a glandelor mamare dar este rar determinabil. Microscopic sunt constituiti din noduli solizi sau invelisuri de celule epiteliale neoplasmice fara dovada unui tip acinar, papilar sau tubular. Celulele tumorale sunt relativ uniforme ca dimensiune si forma. Ele invadeaza adesea stroma care le inconjoara si vasele limfatice.

g.     Carcinomul anaplastic este un neoplasm rar al glandei mamare canine care se aseamana cu carcinomul medular prin faptul ca nu exista nici o diferentiere in structurile mamare distincte si celulele neoplasmice sunt extrem de pleomorfice variind de la rotund la poliedral la fusiform. Celule tumorale gigante pot fi de asemenea prezente. Aceste tumori sunt extrem de invadatoare in tesuturile inconjuratoare si vase limfatice.

Tumori amestecate ale glandei mamare

Tumori amestecate sunt cele mai frecvente tumori ale glandei mamare canine, totusi sunt extrem de rare la cainii masculi si pisici. Microscopic aceste tumori contin proliferarea neoplasmica a celulelor epiteliale si mioepiteliale cu diferentierea ultimelor in insule de cartlaj si/sau os, uneori cu maduva hematopoetica, de aici denumirea de "mixt". Oricare din aceste tesuturi pot constitui partea majora a tumorii principale, dar cand metastaza are loc, componentele epiteliale predomina de obicei. La multe tumori de acest tip, os sau cartilaj, este inclus elementul neoplastic predominant si componentul glandular poate fi foarte imprasti­at. Cartilajul si osul pot fi detectate clinic prin palpare si radiografie. Diferentierea dintre tumorile mixte benigne si maligne poate fi dificila, dar de obicei se bazeaza pe gradul de invazie ale tesuturilor inconjuratoare de catre celulele epiteliale sau asemanarea componentei mezenchimale cu osteosarcomul sau condrosarcomul.

Mioepiteliomul

Termenul de mioepiteliom (denumit si carcinomul celulelor fuziforme a fibrelor) este folosit pentru a denota tumorile derivate exclusiv din celulele mioepiteliale ale glandei mamare. Sunt rari. Aceste tumori sunt compuse din gheme si spirale de celule fusiforme fara un tip lobular si complet lipsite de diferentiere glandulara si tubulara. Celulele tumorale se aseamana cu fibroblastii umflati, cu nucleu vezicular rotund sau alungit si adesea o citoplasma cu vacuole.Celulele sunt frecvent inglobate inauntru sau inconjurate de un matrix condromucinos roz, spre albastru deschis, pe care se presupune ca il secreta. Mioepitelioamele pot fi benigne sau maligne.

Sarcomuri

Osteosarcomul, condrosarcomul, fibrosarcomul si liposarcomul se intalnesc rar in glandele mamare ale cainilor sau altor specii. Aceste tumori pot contine mai mult de un tip de element mezenchimal neoplasmic, caz in care sunt denumiti sarcoame combinate. Patogeneza poate fi legata de cea a tumorilor mixte, dar din motive ecunoscute, transformarea epiteliala nu se produce.

Exploatarea clinica a neoplasiei mamare canine

Clinic, neoplasia mamara la catea se trateaza de obicei prin taierea fie doar a nodulului, fie a uneia sau mai multor glande implicate si adiacente. Determinarea a ce procedura se va folosi va fi facuta adesea de catre stapan dupa o explicatie atenta a riscurilor relative a recurentei totale si metastazei, varsta si starea generala a pacienului si costurile implicate. Dupa detectarea unei mase in glanda mamara, pacientul ar trebui examinat pentru dovezi clinice de metastaza. Aceasta implica de obicei o evolutie atenta a limfonodurilor ingvinale si axilare si examinara radiografica a plamanilor. Chirurgul veterinar, daca are acces si asta destul de rar, la cineva care sa poata evalua sectiunile inghetate ale unei biopsii taiate in timpul operatiei pentru a determina ce fel de mastectomie trebuie facuta. De asemenea, biopsiile prin taiere nu sunt intrebuintate de obicei din cauza costurilor si a doua anestezii. Cand le este permis de stapan, majoritatea clinicienilor trateaza tumorile mamare ca si cum ar fi maligne, dar majoritatea dintre ele chiar sunt. Unii tind sa faca incizie locala numai la cei care au 2.5 cam sau mai putin. Mai multe forme radicale de terapie implica o cunoastere a drenajului vascular si limfatic a glandelor mamare la caine.

Fiecare din cele 2 lanturi mamare la caine are 4-6 ,dar de obicei, 5 glande. Acestea sunt numerotate de la 1-5 sau 6 , cranial spre caudal.Drenajul venos al primelor 2 glande este cranial in vena epigastrica craniala superficiala, si celelalte 3 glande dreneaza caudal in vena caudala epigastrica. Cea de-a treia glanda, totusi, poate drena caudal sau cranial, si ocazional, vene mici din planul median. Drenajul limfatic este neconsecvent. In general primele 3 glande dreneaza la nodulii limfatici axilari si subsecvent, la nodulii intratoracici sternali, in timp ce glandele 4-5 dreneaza nodulii superficiali ingvinali, si apoi la nodulii limfatici iliaci si sublombari. Comunicarea interglandulara limfatica exusta intre glandele 2 si 3, 4 si 5, si ocazional intre 3 si 4.

Manuirea ideala a oricarei tumori mamare la caine ar fi probabil mastectomia totala bilaterala, pentru ca asa ar fi scoase toate tesuturile neoplasmice, preneroplasmice si potential neoplasmice. Aceasta procedura este scumpa si supune pacientul la unele riscuri, mai ales la indivizii in varsta. Theilen si Madewell ( Medicina veterinara a cancerului) au descris tratamentul lor chirurgical mai putin agresiv (prezentata in diagrama de mai jos,unde tumorile sunt notate cu X). In cazul tratamentului lor, nodulii limfatici axilari numai daca sunt mariti clinic sau sunt determinati ca prezinta celule tumorale la baza aspiratiei acului. Nodulii superficiali ingvinali sunt scosi din obisnuinta, datorita asocierii anatomice intime cu tesutul mamar.Drenajul anatomic cranial si caudal al glandei a 3-a necesita scoaterea intregului lant mamar pentru tumori ale acestei glande! Precautia lor ca aceasta schema pentru tratamentul chirurgical al tumorilor mamare canine nu este bazat pe experienta presupusa clinic, intamplator creata, controlata cu atentie, ci pe impresiile facute singuri si pe experienta personala. Ei au indicat mai tarziu ca ovariectomia in timpul mastectomiei nu schimba riscul de cancer mamar subsecvent, dar poate ajuta sa intarzie metastaza.

II.     Feline

Neoplasmul mamar constituie cel de-al treileatip comun de neoplasm dintre neoplasiile la pisica., dupa cele ale pielii si ale sistemelor limfatice. Se intalnesc la femelele in varsta necastrate si la pisicile castrate la o varsta inaintata, dar sunt rari la mascul. Ca si la caine, ovariohisterectomia are un efect frugal marcat asupra riscului de cancer mamar la pisica. Femelele necastrate au un risc de 7 ori mai mare decatpisicile sterilizate. Pisicile au de obicei 4 glande in fiecare linie mamara si in contrast cu cainii, glandele anterioare sunt cele mai frecvent afectate.

Aproape toate neoplasmurile mamare la pisica sunt carcinoame, in principal tipul glandular; metastaza este frecventa.Aceste tumori sunt caracterizate de cresteri rapide, de asemenea si invazii extensive si ulceratii. Tumorile benigne sunt ocazionale la pisici si s-a estimat ca, constituie doar 15-20% din tumorile mamare la pisica. Clasificarea histologica a neoplasiei mamare nu difera foarte mult de cea prezentata la caini, cu exceptia ca proliferarea celulelor mioepiteliale si tumorile mixte sunt rare. O boala a glandelor mamare vazuta frecvent la pisicile tinere si adesea este confundata cu un neoplasm este hiperplasia fibroepiteliala (hipertrofia mamara felina).

Hiperplasia fibroepiteliala (Hipertrofia mamara felina): Aceasta boala denumta in literatura mai veche adenofibrom sau fibroadenom, este o proliferare benigna, non-neoplasmica a canalelor mamare si a tesutului conjunctiv pericanalicular a pisicilor tinere, de obicei mai tinere de 2 ani. a fost descris de asemena la pisicile gestante, si in ocazii mai rare, la pisicile sterilizate care se afla sub terapie cu progesteron (Ovaban). Pisicile mai batrane necastrate sunt rar afectate.Boala poate implica doar o glanda sau toate glandelesi este caracterizata de marirea rapida,spontana a intregii glande. Microscopic intregul san este afectat uniform si apare ca o masa bine delimitata, necapsulata compusa din structuri canaliculare bifurcate, captusite de epiteliu inconjurate de tesut conjunctiv pericanalicular liber proeminent cu un tip lobular. Tesutul conjunctiv pericanalicular apare adesea edematos, si fuzioneaza cu tesutul conjunctiv mult mai dens care separa lobulii. Structurile canaliculare sunt captusite de cateva straturi de celule cuboidale cu nuclei mari, veziculosi. Acestor celule le lipseste adesea polaritatea si au margini neclare. Mitozele sunt comune in celulel epiteliale la fel ca si in tesutul conjunctiv pericanalicular.

Uimitor aceasta boala regreseaza spontan in urma ovariohisterectomiei. Aceasta boala reprezinta un raspuns proliferativ, benign, neobisnuit al tesuturilor ductale si periductale la stimulari cu progesteron exogen sau endogen. Varsta pisicii este importanta inn diferentierea linica a acestei boli de neoplasie, ca si implicarea spontana a intregii glande, ceea ce este foarte diferit de un neoplasm adevarat, care incepe ca un nodul diferit in interiorul unei glande si se mareste progresiv.

III.           Soarecii: Tumorile mamare sunt foarte intalnite la anumite specii inascute de soareci, in special specia C3H, unde 100% din femele dezvolta tumori mamare pana la varsta de 9 luni. Tumorile sunt produse de un retrovirus de tip B, cunoscut ca virusul tumorilor mamare la soarece ( MMTV). sau agentul Bittner, din care esista cateva rase. MMTV este transmis prin lapte la acele specii care il poarta. La specia GR de soareci, poate fi transmis de asemenea prin gametociti. Tumorile mamare provocate de MMTV se produc la o varsta mai frageda si cu o incidenta mult mai ridicata fata de acele tumori spontane neasociate cu un virus. Tumorile asociate MMTV sunt hormono-dependente si necesita stimularea cu estrogen pentru inductie. Soarecii ovariectomizati infectati cu MMTV nu dezvolta neoplasmi, si dimpotriva , masculii castrati care poarta virusul daca sunt tratati cu estrogen dezvolta o incidenta ridicata a neoplasmului.

Tumorile mamare provocate de MMTV sunt precedate de 2 leziuni preneoplastice in tesut: nodulii alveolari hiperplastici si placile, cunoscute si ca tumori sensibile la sarcina. Prima consta din noduli hiperplastici mamari alveolari si a doua din noduli ovoizi (placi) ai structurilor tubulare bifurcate care inconjoara o umflatura centrala de tesut conjunctiv­ liber. Placile sunt dependente de hormnii de sarcina si regreseaza dupa fatare. Reapar la fiecare sarcina, in cele din urma esuand sa mai regreseze si devin neoplasmici. La soarece, tesutul mamar care se extinde din regiunea cervicala in vulva si de pe suprafata ventrala in planul median dorsal;de aici , tumorile mamare pot fi gasite in orice loc, subcutan.

Tumorile mamare la soarece sunt clasificate de sistemul impartit de Dr. Thelma Dunn de la Institutul national de sanatate. Clasificarea ei recunoaste 3 tipuri distincte de adenocarcinoame noatate A, B sau C, doua tipuri de adenoacrcinoame (forme musculoide si organoide), si carcinosarcoame. Altii au recunoscut o celula pala carcinomla la specia de soareci GR.

Tumorile mamare pot fi de asemenea induse la soareci de estrogeni, de variati carcinogeni chimici si de poliomavirus.

IV.           Sobolanii

Neoplasiile mamare se produc cu o incidenta apreciabila la toate speciile de sobolani. Nu exista nici o dovada de o etiologie virala ca la soarci. Incidenta variaza cu rasa, dar creste cu varsta. Sunt afectati sobolanii de 18-30 de luni. Tumorile mamare la sobolani manifesta o sensibilitate marcata hormonala. 1-5% din tumorile mamare la sobolan se produc la masculi. Substantele estrogenice cresc incidenta de carcinoame, in timp ce hormonul de crestere creste incidenta de fibroadenoame.

De departe, cele mai frecvente tumori la sobolani sunt tumorile fibroepiteliale benigne, fibroadenoamele sau adenofibroamele, depinzand de elementele tesutului predominant. Pot deveni foarte mari si pot cantari la fel de mult ca animalul afectat. Nu metastaziaza. Microscopic constau din proliferari ale epiteliului canalicular in forma de tuburi inconjurate de tesut conjunctiv proeminent pericanalicular.

Aproximativ 10% din tumorile mamare la sobolan constau din carcinoame. Cele mai intalnite tipuri sunt adenocarcinoamele si adenocarcinoamele papilare. Sunt de obicei bine delimitate , arata o mica tendinta de invazie si metastaziaza rar.