Tipuri de franciza

Tipuri de franciza

Din punct de vedere al tipologiei sistemului de franciza, se poate stabili o diversitate de genuri (de tipuri) de franciza, deci nu se poate vorbi despre un tip absolut unitar. Intr-o conceptie moderna a literaturii de specialitate diferentele caracteristice ale sistemului de franciza duc la necesitatea unei tipologizari mai nuantate ale sistemului, pentru a face mai transparente si mai selective formele lui de aparitie pe arena economiei mondiale. Tipologizarea sistemului de franciza se poate face pe baza unor criterii bine determinate, care sa corespunda unei logici de gandire orientata spre o clasificare stiintifica a acestei notiuni complexe. Un principiu important in structurarea tipologizarii este gasirea celor mai specifice criterii, care sunt caracteristice acestui sistem si care nu sunt intotdeauna valabile si pentru celelalte sisteme din economia mondiala. In acest context de idei, o varianta de tipologizare moderna si selectiva se bazeaza pe urmatoarele criterii principale:

a)     Tipologizare conform obiectului activitatii desfasurate ;

b)    Tipologizare conform principiului de dominanta ;

c)     Tipologizare conform sferei de cuprindere economica ;

Exista natural si alte criterii de tipologizare, cum ar fi, de exemplu :

numarul si marimea societatilor de franciza ;

constelatia treptelor economice de parteneriat ;

intinderea teritoriului ;

a) Tipuri de franciza ce pornesc de la obiectul de activitate

Extinderea sistemului de franciza asupra diferitelor sfere de activitate economica presupune delimitarea acestuia, in functie de caracterul afacerilor care determina obiectul societatilor din acest sistem. In aceasta ordine de idei, conform obiectului de activitate desfasurat, se disting patru categorii importante de farnciza :

Franchising-ul de distributie ;

Franchising-ul de prestari de servicii ;

Franchising-ul "business-format" ;

Franchising-ul de productie ;

Aceasta clasificare clasica se face pe baza categoriei de activitate practicata de francizor, dar in realitate pot sa apara si companii cu forme combinate, din gama celor patru categorii de tipuri de franciza. In practica, problema separarii in trei grupe principale a afacerilor de franciza pare a fi mai dificila, deoarece in frecvente cazuri companiile de franciza desfasoara o activitate mixta si mult mai complexa.

Franchising-ul de distributie este cel mai frecvent tip de organizare din sistemul de franciza in cadrul economiei mondiale. Obiectul lantului de franciza il reprezinta desfacerea selectiva a unui produs, grupe de produse sau sortimente de marfuri. Marfurile pot sa provina de la un producator, comerciant en gros (cu ridicata) si eventual de la comercianti intermediari. Exemple de lant de franciza care actioneaza in tipul de distributie (desfacere) al sistemului sunt: "Yves Rocher" pentru produse cosmetice, "Bleyle" pentru marfuri textile si nu in ultimul rand "Vobis" .

Franchising-ul de prestari de servicii este un model deosebit si in plina dezvoltare. In cadrul acestuia, contrar activitatii francizei de distributie unde se vehiculeaza marfuri, obiectul activitatii il reprezinta serviciile selective, dar foarte variate, de la inchirieri, servicii hoteliere pana la prelucrarea electronica a datelor. Reusita acestui tip de franciza depinde in mare masura de calitatea nivelului de dezvoltare a sistemului de cunostinte, de gradul de perfectionare a know-how-ului, de politica de informatii si comunicare a purtatorului de sistem, deci a francizorului. In general in cazul acestui tip de franciza, francizorul poate sa fie o intreprindere mai mare de prestari de servicii sau un comerciant en gros si cu activitate de prestari de servicii. Francizatii sunt, in schimb, prestatori de servicii. Ca exemplele specifice acestui lant de franciza pot fi enumerate: "Hertz" si "Avis" pentru inchirieri de masini, "Howard Johnson" si "Holiday Inn" pentru servicii hoteliere, "Mc donald's" si "Burger King" pentru produse gastronomice. Aceasta separare a grupelor de afaceri de franciza este o clasificare teoretica care se bazeaza pe caracteristicile principale in primul rand ale francizorului si pe lagaturile contractuale pe care le au acestia cu francizatii.

Franchising "business-format", denumit si "franchising de program de activitate", are ca obiect atat distributia produselor materiale cat si a unor prestari de servicii considerate teoretic imateriale. Acest tip de franciza, bazat pe existenta unui program general de activitate stabilit de catre francizor care, de altfel reprezinta cheia succesului acestui tip de lant de franciza. Un exemplu elocvent in aceasta privinta este lantul de franciza Mc Donald's, al carui succes pe piata mondiala se bazeaza pe un concept de distributie foarte sever si bine structurat pana la ultimul amanunt si pe un concept de activitate complet standardizat. Elementele componente caracteristici acestui tip de franciza sunt urmatoarele:

- strategia conceptului de studiere a pietei din partea centralei de sistem;

- punerea la dispozitie de catre francizor a unui know-how important;

- un istoric de firma unic;

- transfer de idei in forma verticala;

Franchising-ul de productie. Acest tip de franchising este cea mai putin raspandita forma de organizare, dar cuprinde cateva mari companii internationale. Potrivit denumirii lui are ca obiect realizarea si desfacerea produselor industriale in sistemul de franciza, pe baza unor licente, care stabilesc metode si tehnologii de productie precum si retete speciale a unor produse caracteristice afacerilor de franciza. In acest caz, producatorul, in calitate de francizor, transmite francizatilor dreptul de prelucrare in continuare si de distributie a unui numar de produse restranse, impreuna cu licenta si marca specifica. Astfel de exemple din aceasta categorie sunt: "Coca-Cola" pentru bauturi racoritoare si "Yoplaid - Franchising" pentru produse lactate si iaurt. Prin aceasta cooperare in sistem de franciza producatorul in calitate de francizor se afla permanent intr-o legatura ideala cu francizatii, care asigura o retea de desfacere locala si foarte bine structurata. Prin acest sistem de marketing vertical si contractual se realizeaza o forma de cooperare, de divizare si de delimitare a riscurilor de afaceri intre francizor si francizati.

b) Tipuri de franciza in functie de dominanta

Acest criteriu se bazeaza pe relatiile si structura cooperarii intre francizor si francizat in derularea afacerilor de franciza. Principiul de dominatie este influentat de multi factori in relatia dintre francizor si francizat. Se poate vorbi de lanturi de sisteme de franciza mai puternice, unde se realizeaza dominatia francizorului si mai slabe unde dominatia francizatului este mai accentuata. Conform acestui criteriu de dominatie distingem doua grupuri mari de lanturi din sistemul de franciza si anume:

franchising subordonativ;

franchising de parteneriat.

Conform unor studii de specialitate, franchising-ul de parteneriat se poate clasifica din punct de vedere al formei de organizare si al relatiilor de putere intre partenerii din lantul cooperarii de franciza in urmatoarele trei subtipuri:

a)     franchising de coordonare;

b)    franchising de coalitie;

c)     franchising confederativ.

In cazul franchising-ului subordonativ este o relatie de subordonare intre francizor si francizat. In baza puterii asimetrice, francizorul, prin strategia de sistem si de marketing, poate sa subordoneze cateodata chiar autoritatea francizatului. In Germania, franchising-ul subordonativ si-a pierdut din importanta deoarece unele reglementari legislative au ingradit in oarecare masura existenta aparenta a independentei juridice si in parte financiara a francizatului si tendintele subordonative ale francizorului in cadrul intereselor de sistem. Conform reglementarilor amintite pozitia cvasi dominanta a francizorului va trebui sa fie obtinuta printr-un know-how deosebit de eficient si printr-un management de sistem de mare succes acceptat si de francizati. In acest context, francizatii sunt obligati prin forta imprejurarilor sa negocieze un contract de franciza la nivelul cerintelor moderne, care sa reglementeze relatiile de parteneriat al afacerilor de franciza si sa protejeze independenta juridica a acestei categorii din lantul de marketing vertical contractual a sistemului de franciza.

Franchising de parteneriat. Sub notiunea din limba engleza "partners for profit" s-a dezvoltat tipul de franchising de parteneriat, care, prin acordarea unor posibilitati mai largite de influenta si de concilieri ale francizatilor, a condus la un proces de organizare mai evoluat si democratic. Acest tip de franchising contribuie la realizarea unei cooperari mai bune intre parteneri, deci intre francizor si francizat, bazata pe un concept de solidaritate in intelesul unui parteneriat cu drepturi apropiat egale si in conditii de relatii de putere relativ echilibrate.

Franchising-ul de coordonare, ca un subtip al franchising-ului de parteneriat, se bazeaza pe contracte cu clauze contractuale identice dintre francizor si francizati si partenerii din afacerile de franciza care sunt considerati parteneri cu drepturi egale in privinta sistemului de marketing. Interesele comune unui astfel de franchising sunt in primul rand cu caracter economic. Acest tip de franchising este cel mai frecvent intalnit in sistemeul de franciza a tarilor dezvoltate din economia mondiala.

Franchising-ul de coalitie este un subtip al franchising-ului de parteneriat care este mai putin raspandit decat franchising-ul de coordonare. Acesta se intemeiaza, in primul rand, pe cooperarea sistematica a activitatii de distributie (de desfacere) a produselor. Relatiile juridice sunt stabilite intre francizor si francizati prin contracte de franciza conexate, pentru exprimarea intereselor partenerilor.

Franchising-ul confederativ, denumit in limba engleza si "Block-Franchising" este folosit in general in afara distributiei si a prestarilor de servicii. Relatiile contractuale in cazul acestei forme de parteneriat nu se rezuma numai la promovarea intereselor economice, ci si la un scop comun al tuturor participantilor in acest lant de sistem, exprimate prin contracte de sistem veritical.

c) Tipuri de franciza dupa sfera de cuprindere economica

Clasificarea dupa aceste criterii a lanturilor de organizare din sistemul de franciza conduc la stabilirea a doua grupe distincte si anume:

Francize individuale ;

Francize master .

In cazul francizei individuale partenerul selectat este de obicei un francizat individual in privinta know-how-ului transmis, a politicii de distributie sau a conceptului de marketing etc. Avantajul acestei forme de organizare consta in faptul ca piata este impartita pe zone de activitate care sunt acoperite prin activitatea francizatilor. Dar, in cazul de fata, francizorul trebuie sa se preocupe cu francizatii individuali si in aceasta activitate argumentul principal este dirijarea sistemului si controlul activitatii intreprinzatoriale.

Francizele master sunt forme de organizare, care se creeaza pe considerentele globalizarii pietelor pe plan international si pe transmiterea contractuala a drepturilor de franciza unor francizati master regionali care, in sfera de activitate teritoriala in care actioneaza sa recruteze francizati directi pentru distributia de produse si prestari de servicii. Acesti francizati master dispun de cunostiinte deosebite in privinta marketingului regional unde isi desfasoara activitatea si au capacitatea de a promova politica de expansiune a lantului de sistem cu care sunt in relatii contractuale. Ei nu se ocupa direct cu distributia marfurilor si prestarilor de servicii, ci recruteaza si indruma francizatii care vor fi selectati in zona de activitate.