Contractul de reasigurare – trasaturi, continut si principii

Contractul de reasigurare – trasaturi, continut si principii

Contractul de reasigurare cuprinde liberul consimtamant, acordul de vointa al partilor in legatura cu cedarea/primirea in reasigurare.

Contractul de reasigurare reglementeaza raporturile juridice dintre reasigurat si reasigurator, care deriva din contractul de asigurare.

Contractul de reasigurare constituie acordul de vointa intre doua parti, denumite „reasigurat' si „reasigurator' prin care reasiguratul cedeaza o parte din prima si din riscuri catre reasigurator, care in schimbul primei de reasigurare incasate si a riscurilor preluate se obliga sa plateasca reasiguratului despagubirile cuvenite in cazul producerii riscului (riscurilor) potrivit conditiilor convenite in contract[1]. Contractul se considera perfectat din momentul semnarii lui de catre parti.

Asiguratul (initial) nu este participant la contractul de reasigurare si el nu are dreptul sa obiecteze impotriva incheierii contractului de reasigurare.

Contractul de reasigurare prezinta urmatoarele trasaturi:

a)  contractul de reasigurare este conditionat (presupune) de existenta unui contract de asigurare initial, incheiat intre asigurat si asigurator;

b)  contractul de asigurare si cel de reasigurare exista (functioneaza) in acelasi timp

c)   contractul de reasigurare este un contract separat, incheiat intre reasigurat (asiguratorul initial) si reasigurator. Reasiguratorul despagubeste pe reasigurat numai in limita raspunderii pe care si-a asumat-o. Chiar daca reasiguratorul da faliment, obligatiile asiguratorului (reasiguratului) fata de asigurati raman aceleasi;

d)  reasiguratorul urmeaza soarta reasiguratului

e)   contractul de reasigurare nu are o forma standard, ci se tine seama de interesul, natura si marimea riscului, domeniul de activitate. Separarea relatiilor dintre asigurat si asigurator, pe de o parte, si intre reasigurat si reasigurator, pe de alta parte, este consacrata prin diferite reglementari. Conform acestor reglementari, asiguratul nu poate emite pretentii fata de reasigurator, afara de situatia cand o astfel de solicitare este mentionata expres in polita de asigurare;

f)   contractul de reasigurare nu se poate incheia pentru o valoare (suma) mai mare decat cea pentru care s-a incheiat contractul initial de asigurare

g)  exista posibilitatea recurgerii la retrocesiune

Asiguratul initial nu este parte la contractul de reasigurare. Ca urmare, in cazul producerii riscurilor asigurate, reasiguratorul este raspunzator pentru partea sa de risc, numai in fata societatii cedente si nu in fata asiguratului care primeste despagubirile de la asiguratorul sau. In cazul in care reasiguratorul da faliment, societatea cedenta nu este exonerata de obligatia de a plati intreaga suma ce rezulta din polita de asigurare.

In practica interna si internationala nu exista o forma standard a contractului de reasigurare. In functie de criterii, cum sunt: interesul reasiguratului, natura si dimensiunea riscurilor, domeniul in care se incheie contractul etc, s-au conturat anumite tipuri de contracte.

Contractul de reasigurare cuprinde:

denumirea si sediul reasiguratului si reasiguratorului;

obiectul reasigurarii (de exemplu, marfuri aflate in transport pe mare, nave maritime, aeronave etc);

limita maxima a raspunderii;

cota de participare a reasiguratorului;

retinerea proprie (in asigurare) a reasiguratului;

modul de decontare si plata a primelor si daunelor;

durata contractului si termenul de preavizare in caz de reziliere;

nivelul rezervelor de prime si daune inclusiv dobanda aferenta lor;

clauze „ad-hoc' privind avizarea riscurilor subscrise;

avizarea daunelor, arbitrajul, lichidarea obligatiilor reciproce in cazul rezilierii etc.

In cele mai multe contracte de reasigurare este stipulata clauza  conform careia reasiguratorii pot efectua in orice moment controlul asupra tuturor operatiunilor - de subscriere, avizare, decontare, lichidarea daunelor etc. - ce privesc contractul respectiv.

Dupa caracterul lor, in practica internationala, contractele de reasigurare pot fi:

obligatorii

facultative

mixte.

Prin contractul obligatoriu de reasigurare, reasiguratul se obliga sa includa in reasigurare toate asigurarile pe care el le incheie, in conditiile prevazute in contract, fara posibilitatea de alegere a unui singur risc sau a unor grupuri de riscuri, iar reasiguratorul se obliga sa le accepte intocmai (ad-literam), atat riscurile „bune', cat si pe cele „rele'. La acest tip de contract raspunderea reasiguratorului incepe odata cu raspunderea reasiguratului, chiar daca reasiguratul nu a fost avizat de catre reasigurator in legatura cu incheierea reasigurarii. Contractul de reasigurare obligatoriu prezinta avantaje atat pentru reasigurat, cat si pentru reasigurator. Astfel, reasiguratul are posibilitatea sa subscrie, in limitele fixate de el insusi, la acele riscuri pe care le poate ceda in reasigurare, in conditiile stabilite in mod anticipat. Reasiguratorul are certitudinea ca reasiguratul nu poate selecta riscurile, in sensul de a le retine numai pe cele pe care le apreciaza ca fiind mai favorabile si de a le ceda pe cele nefavorabile.

Date fiind avantajele pe care le prezinta, contractul obligatoriu de reasigurare este cel mai mult utilizat.

Contractul facultativ de reasigurare se caracterizeaza prin urmatoarele:

o        reasiguratorul examineaza separat fiecare risc care necesita un plasament financiar;

o        societatea de asigurari este obligata sa puna la dispozitia reasiguratorului toate materialele informative despre riscul in cauza pentru ca acesta sa decida ca il accepta sau nu si in ce conditii;

o        reasiguratorul are posibilitaaea fie sa accepte riscul partial sau integral, fie sa il respinga.

Contractul facultativ de reasigurare prezinta urmatoarele dezavantaje:

a) necesita un efort semnificativ de gestionare, ceea ce reclama costuri administrative ridicate, atat pentru reasigurat, cat si pentru reasigurator. Reasiguratorul analizeaza toate elementele oferite de reasigurat pentru fiecare risc in parte, atat in momentul incheierii contractului, in timpul derularii, ca si in cazul reinnoirii lui;

b) este necesar un anumit timp pentru a se plasa un risc. Reasiguratul nu are posibilitatea sa incheie imediat o reasigurare ce are ca obiect  riscuri de valori, mari pana cand nu sondeaza piata de reasigurari spre a vedea ce sanse de cedare in reasigurare exista pentru raspunderile care depasesc posibilitatile sale financiare. Foarte adesea asiguratorul trebuie sa contacteze cativa reasiguratori spre a vedea daca acestia accepta sa preia unele riscuri;

c) reasiguratorul nu poate oferi imediat acoperirea solicitata pentru riscurile care depasesc capacitatea sa de absorbtie deoarece aceasta trebuie sa asigure mai intai plasamentul sumei pe care doreste sa o reasigure;

d) comisioanele acceptate de reasiguratori pentru reasigurarea facultativa tind sa fie mai mici decat pentru reasigurarile obligatorii.

Totusi, acest contract este avantajos pentru reasigurat, deoarece ii ofera posibilitatea selectarii riscurilor pe care le cedeaza in reasigurare.

Contractele mixte de reasigurare apar ca o imbinare intre contractele obligatorii si cele facultative, in sensul ca obliga numai una din partile contractante sa accepte riscurile prevazute in contract. De regula, pentru reasigurat functioneaza principiul facultativitatii, fapt ce ii permite sa selecteze riscurile, iar pentru reasigurator cel al obligativitatii, ceea ce inseamna ca acesta din urma trebuie sa accepte toate riscurile cedate de reasigurat.

Contractul de reasigurare si activitatea de reasigurare in general se desfasoara pe baza unor principii ferme. Principiile respective trebuie bine cunoscute de catre partile contractante si respectate intocmai, cu toate ca unele nu sunt formulate expres in contract, fiind invocate in caz de litigiu.

Aceste principii sunt urmatoarele:

Existenta unui interes reasigurabil. Acesta este un principiu indispensabil si in cazul contractului de reasigurare. Temeinicia si validitatea contractului de reasigurare sunt conditionate de existenta interesului reasigurarii.

Obiectul pe care reasiguratorul il reasigura este obiectul asigurat initial.

Interesul reasigurat se naste din raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun cuprins in asigurarea initiala.

Interesul asigurabil al unui asigurator original (sau al unui retrocesionar) este limitat la dimensiunile pierderilor pe care le poate suporta conform politei (politelor) subscrise.

Calculul interesului reasigurat si raspunderea depinde de:

suma asigurata (limita despagubirii);

obiectele (bunurile) asigurate;

riscurile acoperite.

Relatiile dintre parti se bazeaza pe „cea mai buna credinta'. Acesta este un principiu universal care se aplica strict si cu o rigurozitate deosebita  in asigurari si reasigurari.

Ratiunea acestui principiu provine din natura activitatii de asigurare ce se desfasoara pe plan national si international, din distantele mari din punct de vedere geografic dintre parti, din faptul ca partile se pot afla la prima afacere.

Potrivit acestui principiu, informatiile pe care partile si le ofera reciproc sunt luate ca atare si sunt considerate ca fiind adevarate, sincere.

Societatea cedenta trebuie sa-i furnizeze reasiguratorului informatii detaliate si exacte asupra portofoliului sau, atat in timpul negocierilor preliminare, cat si pe perioada de valabilitate a contractului.

In practica internationala, contractele de reasigurare se incheie prin intermediul brokerilor.

Contractul de reasigurare este un contract de despagubire.

Principiul despagubirii este o parte integranta a oricarui contract de reasigurare, chiar daca asigurarea originala nu este intotdeauna un contract de despagubire (de exemplu, asigurarea de viata).

In practica se obisnuieste ca reasiguratorul sa despagubeasca societatea cedenta cat mai repede si numai dupa ce aceasta a platit despagubirea corespunzatoare cuvenita asiguratului sau. Daca raspunderea reasiguratilor scade ca urmare a exercitarii dreptului de subrogare (de regres), reasiguratorul are, la randul sau, dreptul, expres exprimat, de a revendica reducerea corespunzatoare a raspunderii sale.

Caracteristicile juridice ale contractului de reasigurare sunt urmatoarele:

a) are un caracter consensual. Pentru constituirea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a vointei juridice, neinsotita de vreo forma de publicitate judiciara.

b) este un contract sinalagmatic (bilateral). Prin semnarea contractului de reasigurare, partile semnatare isi asuma obligatii, dar obtin si drepturi reciproce interdependente.

c) contractul de reasigurare este cu executare succesiva. Potrivit acestei caracteristici, contractul de reasigurare nu se realizeaza printr-o sigura prestatie, ci prin mai multe prestatii consecutive efectuate de catre partile contractante. Reasiguratul plateste prima de reasigurare in ratele stabilite, iar reasiguratorul plateste indemnizatii pe toata durata reasigurarii daca se produc riscurile stipulate in contract;

d) are caracter oneros. Prin contractul de reasigurare, reasiguratul plateste prime de reasigurare si eventual primeste despagubiri daca se produc riscurile, iar reasiguratorul poate plati in cazuri de daune despagubiri mai mari decat primele incasate. Reasiguratul are avantajul ca prin contractul de reasigurare este protejat in cazul unor eventuale daune mai mari decat capacitatea sa financiara. La randul sau, reasiguratorul este avantajat, deoarece prin incasarea primelor de reasigurare isi maresc veniturile care se pot fructifica prin efectuarea unor plasamente rentabile;

e)  contractul de reasigurare are caracter aleatoriu. La baza incheierii acestui contract se afla incertitudinea, nesiguranta, imprevizibilitatea si intensitatea procedurii evenimentelor reasigurate. Este vorba de evenimente viitoare si incerte. Aceasta inseamna ca rezultatele financiare ale partilor sunt strans legate de incertitudinile respective;

f)   este un contract de adeziune. Initiativa incheierii contractului de reasigurare apartine reasiguratului, iar reasiguratorul poate adera la contract. Sunt si contracte care se negociaza, unele cu participarea brokerilor de reasigurari;

g) in contractul de reasigurare sunt prezente elemente de de extranietate. Extranietatea este o caracteristica deosebit de importanta a reasigurarii. Reasigurarea are un pronuntat caracter international, partile aflandu-se in tari diferite si, prin urmare, se aplica legislatia uneia dintre aceste tari sau legislatia unei alte tari.

Forma contractului de reasigurare

Sub aspectul juridic nu exista conditii obligatorii privind o anumita forma a contractului de reasigurare.

In cele mai multe tari este obligatoriu ca toate contractele de asigurare si de reasigurare sa fie incheiate in forma scrisa, fara sa se faca referiri speciale in legislatiile lor la contractele de reasigurare sau uneori se mentioneaza si validitatea acestora in forma orala.

Majoritatea covarsitoare a contractelor de reasigurare sunt in forma scrisa.

Forma scrisa a contractului face posibila determinarea cu precizie a:

momentului incheierii contractului,

intrarii lui in vigoare,

inceputului raspunderii reasiguratorului,

incetarii raspunderii reasiguratorului,

drepturilor si obligatiilor partilor etc.

Spre deosebire de contractul de asigurare, concretizat in polita de asigurare emisa de asigurator, contractul de reasigurare se regaseste rareori sub forma unei polite de reasigurare, forma uzuala sub care se intalneste fiind aceea de contract nestandardizat ale carui clauze sunt foarte diverse in functie de interesele partilor si specificul continutului sau.

Indiferent de tipul si forma contractului de reasigurare, este obligatoriu ca el sa contina urmatoarele clauze:

denumirea partilor contractante

sediul lor (adresa exacta)

tipul contractului

riscurile acoperite

limita valorica si teritoriala a raspunderii

cota de participare a reasiguratorului

omisiuni si erori

data intrarii in vigoare a contractului

durata valabilitatii lui

cazurile de forta majora

nivelul

modalitatea de plata si de decontare a primei de reasigurare

rezervele de prime

daunele in suspensie

retinerea societatii cedente

comisionul

brokerajul

regularizarea contului

fondul de rezerva

modul de plata a despagubirii

riscuri excluse

reglementarea diferendelor dintre partile contractante etc.

Contractului de reasigurare i se aplica legea tarii semnarii contractului de asigurare; aceasta lege poate fi a uneia din partile semnatare, a tarii in care se produce riscul sau a altei tari.