Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE TOMATELOR

1.

Mozaicul tomatelor

(V.M.T.)

- pe frunze apar decolorari, limbul se increteste, se deformeaza ; florile plantelor bolnave sunt afectate de necroza stigmatului si polenului, avand ca urmare sterilizarea florilor si reducerea fructificarii. Pe fructele dezvoltate apar pete de decolorare, translucide, apoi brune-cenusii, usor adancite si cu suprafata rugoasa; fructele bolnave prezinta in interior brunificari.

F%

2.

Stricul simplu al tomatelor

- aparitia de leziuni necrotice pe tulpini, petioluri, frunze si fructe. Pe tulpini si petioluri iau forma unor dungi longitudinale, de culoare inchisa. Tulpinile afectate sunt fragile, iar in maduva si cortex sunt de culoare bruna. Pe frunze apar puncte si pete necrotice care, marindu-se treptat, duc la distrugerea limbului. Pe fructele afectate pot aparea pete adancite, de forma rotunda sau neregulata. Uneori virusul produce o marmorare fara necroze, asemanatoare mozaicului comun al tomatelor.

F%

3.

Brunificarea interna a fructelor de tomate

- se caracterizeaza prin moartea tesuturilor interne, mai ales a tesuturilor conducatoare din peretii fructelor. Plantele afectate prezinta simptome foliare mozaicale slabe. Simptomele constau in colorarea neuniforma a fructelor, zone tari, verzi, de culoarea bronzului sau galbui alternand cu zone normal colorate.

F%

I%

4.

Virusul mozaicului castravetilor la tomate

(Marmor cucumeris)

- se observa la scurt timp dupa plantare si constau in clorozarea marginii foliolelor si a diferitelor regiuni de pe suprafata limbului, mai ales a celor din apropierea nervurilor, dand frunzelor un aspect mozaicat. Marginile frunzelor sunt curbate sau rasucite spre fata superioara si au o culoare albastruie sau trandafirie. Frunzele sunt slab dezvoltate datorita axului foliar mult scurtat si curburii in jos sau in spirala a acestuia. Frunzele superioare iau o pozitie erecta. Plantele bolnave au un aspect clorotic, iar in cazul infectiilor timpurii inaltimea lor este mult redusa fata de normal. El apare frecvent in sera si in urma infectiei cu V.M.T.

F%

I%

5.

Boala petelor de bronz

(Lethum australiense)

- frunzele terminale ale plantelor in faza tanara, manifesta numeroase pete circulare, mici de culoare inchisa, vestede cu aspect de bronz. Tulpinile manifesta dungi de culoare inchisa, iar varfurile de crestere sunt frecvent vestede. Plantele tinere pot fi complet distruse, iar in cazul cand supravietuiesc, cresterea lor este mult franata, iar frunzele manifesta distorsiuni similare cu cele aparute in urma infectiilor cu virusurile caracterizate prin simptome de mozaic. Varfurile plantelor infectate sunt mai mult sau mai putin afectate, iar foliajul poate fi mai mult sau mai putin ingalbenit. Fructele mature, constau din benzi alternative rosii si galbene, iar centrul petelor poate fi adesea ridicat, ceea ce da suprafetei acestora un aspect rugos.

F%

I%

6.

Aspermia tomatelor

(Lycopersicum virus)

- frunzele sunt reduse, curbate in jos, iar pe fata inferioara prezinta excrescente. Pe partea inferioara a limbului sunt pete de culoare inchisa, iar varful lastarului principal este slabit sau distrus si da plantelor un aspect tufos. Fructele sunt de dimensiuni reduse si fara seminte.

F%

I%

7.

Piticirea tomatelor

(Marmor dodecahedron)

- pe frunze apar pete necrotice sau inele, urmate in cazul tomatelor tinere de necrozarea generala a limbului, aparitia de pete galbene pe frunzele tinere, ingalbenirea, inrosirea si ofilirea frunzelor bazale, aparitia unei zone necrotice de la baza tulpinii si moartea plantelor. In cazul plantelor mature, dupa aparitia leziunilor locale, cresterea inceteaza, frunzele tinere devin galbene, se

contorsioneaza, iar varful de crestere se necrozeaza ceea ce duce la formarea

de lastari secundari, dand plantelor un aspect tufos.

F%

I%

8.

Patarea inelara a tomatelor

(Annulus zonatus)

- la baza foliolelor frunzelor tinere, pe petiolul acestora si pe tulpina apar inele, linii si dungi necrotice brune. Pe fructele care se gasesc in faza tanara in momentul infectiei se observa inele sau curburi superficiale de culoare cenusie sau bruna, frecvent concentrice.

F%

I%

9.

Stolburul tomatelor

(Chlorogenus australiensis)

- marginile frunzelor tinere, sunt de culoare violacee. Tranformarile cele mai

caracteristice se observa la flori. Pedunculii acestora sunt alungiti, ingrosati cu o pozitie verticala. Sepalele sunt marite in forma de cupa, iar petalele reduse si au o culoare verde cu marginile alburii. Staminele, stilul si stigmatul sufera transformari asemanatoare, iar portiunea dintre sepale si petale este mult alungita si ovarul umflat. Florile dupa infectie raman sterile, iar fructele inainte de aparitia bolii raman mici, au o consistenta lemnoasa, coacerea neuniforma, gustul mult schimbat.

F%

I%

10.

Ofilirea bacteriana

(Corynebacterium michiganense)

- vestejirea totala sau partiala a frunzelor si lastarilor, ori printr-un atac local al tesuturilor, sub forma de pete pe frunze si fructe. Primele simptome apar pe rasaduri. Pe frunzele tinere se formeaza pete albicioase proeminente, care se transforma in leziuni galben-verzui; uneori se produce craparea petiolurilor. La plantele mari ofilirea apare lent, putand dura 2 luni, intensificandu-se in timpul infloritului, incepand de la baza plantelor, cuprinzand treptat intreaga planta. Pe tulpini, petioluri si uneori pe nervurile frunzelor apar dungi alungite, cenusii-negricioase in dreptul carora tesuturile crapa formandu-se rani deschise (ulceratii) pe unde bacteria poate exsuda mai usor.

F%

I%

11.

Patarea frunzelor si basicarea fructelor

(Xanthominas vesicatoria)

- pe cotiledoane, petele sunt asemanatoare cu cele produse de C. michiganense, iar pe frunzele tinere, petele sunt tipice, galben-verzui pana la brune, cu centrul necrozat, pe suprafata lor fiind prezent un exsudat cu aspect

de lacrima. Petiolurile pot prezenta crapaturi, pe hipocotil se produc striatii brunii. La plantele mature, boala afecteaza frunzele, tulpinile, florile si fructele. Cand atacul pe frunze este puternic, tesutul dintre pete se necrozeaza, se usuca si se rupe. Pe tulpini atacul este asemanator cu cel de pe frunze, cu deosebire ca in dreptul petelor tesuturile se suberifica formandu-se verucozitati de forma neregulata sau crapaturi, iar infectarea florilor determina caderea acestora. - pe fructele verzi, la suprafata acestora, in special in jurul locului de insertie a pedunculului apar vezicule de 2-3mm de culoare verde sau bruna. Atacul nu progreseaza in adancime, iar la coacerea fructelor tesutul din jurul leziunilor ramane verde. Cand atacul este puternic apar ulceratii de culoare alb-maroniu.

F%

I%

12.

Putregaiul plantutelor

(Pythium debaryanum)

- la inceput prin brunificarea si putrezirea semintelor abia incoltite determinand o rasarire slaba. In stadiul de plantute se manifesta prin aparitia unor pete brune sau negre la baza tulpinitei, care treptat se adancesc, ducand la subtierea si caderea plantutei. In conditii favorabile boala se dezvolta la suprafata solului, alcatuind o retea fina albicioasa.

F%

I%

13.

Mana

(Phytophthora infestans)

- apare in toate fazele de vegetatie: pe frunze, fructe si tulpini atat in camp cat si in sera. Forma cea mai grava este cea de pe fructe, pe care la inceput apar pete cenusii-verzui, care se maresc cu timpul acoperand tot fructul, brunificat, devenind dur la pipait, iar suprafata este denivelata. Pe timp umed se acopera cu un puf albicios.

F%

I%

14.

Fainarea tomatelor

(Leveillula taurica)

se manifesta pe frunze incepand de la baza, sub forma de pete galbene pe fata

superioara, iar pe fata inferioara, apare o eflorescenta alba-cenusie. Pe suprafetele atacate, tesuturile se degradeaza si se brunifica treptat. Necrozarea tesutului atacat se produce dupa ce pata galbena a aparut.

F%

I%

15.

Patarea alba a frunzelor

(Septoria lycopersici)

- pe frunze apar pete mici de 0,5-1 mm de culoare bruna, iar in urmatoarele zile petele se inconjoara cu un cerc verde-galbui atingand 4 mm in diametru. Mai tarziu petele apar pe tulpina, pe petiolul frunzelor si pe caliciu de la baza fructului si mai rar pe fructe, care manifesta aceleasi pete brune sau brune cenusii.

F%

I%

16.

Patarea cafenie a frunzelor

(cladosporium fulvum)

- cand umiditatea este mare si atacul este puternic, frunzele se rasucesc si se usuca, incepand cu frunzele de la baza spre cele din varful tulpinii. Apare in perioada de toamna, cand ventilatia serelor este ingreunata si umiditatea aerului creste.

F%

I%

17.

Patarea bruna a frunzelor

(Alternaria porri f. sp. solani)

- in conditii favorabile cuprinde treptat tot frunzisul. Pe fructe apar numeroase pete mici, adancite, care sunt mai frecvente in jurul pedicelului. Ele cresc si prezinta aceleasi zone concentrice ca si cele de pe frunze. Pe tulpina, boala se manifesta prin aceleasi pete negre sau brune, mai deschise la culoare in zona centrala. O forma foarte periculoasa a atacului o constituie putregaiul tinerelor plante din rasadnite. In regiunea coletului apar pete cafenii inchis, care cresc si pot cuprinde circular tulpina.

F%

I%

18.

Fuzarioza

(Fusarium oxysporum f. sp. lycopersici)

- ciuperca ataca plantele in diferite faze de vegetatie. In rasadnite se observa o scadere a turgescentei frunzelor ; in cele din urma plantele se ofilesc si mor. La plantele mature simptomele apar in momentul in care fructele incep sa se maturizeze.

F%

I%

19.

Putregaiul cenusiu

(Botrytis cinerea)

- plantele pot fi atacate inca din rasadnita, deoarece ciuperca contribuie la fenomenul de cadere a rasadului. Pagubele mai mari se produc atunci cand atacul apare la plantele mature, care sunt mai sensibile. Sunt supuse putrezirii : frunzele, petiolurile, tulpinile si fructele. La inceput atacul se manifesta pe frunzele moarte de la baza plantei, care acopera cu un mucegai cenusiu, pe care se formeaza sporii ciupercii si luati de curentii de aer, infecteaza plantele sanatoase. Pe fructele verzi, la locul de insertie, apar pete cenusii, care progreseaza si acopera cu sporii ciupercii, producand un putregai umed.

F%

I%

20.

Putregaiul bazei tulpinii

(Didymella lycopersici)

- in toate stadiile de dezvoltare unde atacul este destul de frecvent, ciuperca ataca baza tulpinitei, care se subtiaza, pana se indoaie si cade. La baza tulpinii, apar pete brun-negricioase, dezvoltandu-se pe o singura parte a tulpinii sau, de cele mai multe ori pot cuprinde tulpina de jur imprejur, ducand la aparitia unor crapaturi in tulpina, tesuturile se necrozeaza, iar la plantele mature scoarta tulpinii se exfoliaza partial. Cand atacul progreseaza plantele se ofilesc si se usuca.

F%

I%

DAUNATORII TOMATELOR

1.

Coropisnita

(Gryllotalpa gryllotalpa)

- ataca plantele in rasadnite si in gradinile legumicole.

F%

2.

Gandacul din Colorado

(Leptinotarsa decemlineata)

- ataca aparatul foliar.

F%

3.

Paduchele solanaceelor

(Macrosiphon cuphorbiae)

- ataca aparatul foliar, flori, lastari.

F%

4.

Tripsul Californian

(Frankliniella occidentalis)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

5.

Omida fructelor

(Helicoverpa armigera)

- ataca aparatul foliar, fructe.

F%

6.

Musca miniera

(Liriomyza triffolii)

- ataca aparatul foliar.

F%

7.

Musculita alba

- ataca aparatul foliar.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE ARDEIULUI

1.

Virusul mozaicului tutunului

la ardei

(V.M.T.)

- V.M.T. infecteaza frecvent culturile de ardei in sera; o buna parte din rasadul infectat fiind complet distrus. Pe petiolul frunzelor, in lungul tulpinii si lastarilor apar pete necrotice, care intr-o faza mai inaintata duc la ofilirea sau uscarea unor parti din plante sau a tufelor in intregime.

- o buna parte din fructe cad, pe suprafata lor observandu-se pete de culoare inchisa. Adesea fructele crapa, semintele devenind evidente.

F%

2.

Piticirea si indesirea ardeiului

(Marmor cucumeris)

- plante tinere se caracterizeaza prin piticirea accentuata, scurtarea internodiilor, indesirea frunzelor si prin deformarea suprafetei limbului. Pe frunzele mature se observa pete clorotice de 0,5-1 cm in diametru, in cadrul carora se diferentiaza mai tarziu inele concentrice de culoare alburie sau bruna, uneori observandu-se decolorari in forma de zigzag. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie, aceste desene foliare retin timp mai indelungat clorofila, contrastand puternic cu fondul ingalbenit al restului suprafetei limbului. Legarea florilor este diminuata, iar fructele sunt mici deformate.

F%

3.

Stolburul ardeiului

(Chlorogenus australiensis var. stolbur)

- plantele infectate constau in clorozarea marginilor frunzelor tinere si curbarea in sus a acestora, limbul luand adesea forma de lingurita. Cresterea plantelor inceteaza, dupa doua saptamani frunzele devin clorotice si cad, incepand cu cele de la baza plantelor. Radacinile iau la inceput aspectul scoartei de stejar, iar mai tarziu se brunifica, fiind complet distruse. Vasele conducatoare sunt de culoare bruna.

F%

I%

4.

Putregaiul umed al fructelor de ardei

(Pseudomonas syringae var. capsici)

- pe fructele tinere se dezvolta, in functie de conditiile mediului, un putregai umed, incepand din zona caliciala si au o culoare maslinie-bruna. Epicarpul ramane intact, iar celulele parenchimului se dezintegreaza ; in varful fructului se acumuleaza un lichid cu miros dezagreabil. Daca intre timp apare o perioada uscata, lichidul vascos din interiorul bacei se usuca, iar epicarpul se intareste. Daca timpul este umed, putregaiul cuprinde tot fructul, care poate sa se desprinda si sa cada. Uneori putrezirea trece de pe fructe, prin peduncul, la tulpina.

F%

I%

5.

Putrezirea fructelor si a tulpinilor la ardei

(Phytophthora capsici)

- apare in special pe fructele verzi, uneori si pe cele in curs de maturare. La inceput apar pete mici, brune, de circa 1mm, cu contur neregulat; acestea conflueaza si in final se manifesta sub forma unor leziuni profunde, ocupand o mare parte din suprafata fructului. De asemenea boala se manifesta sub forma de putregai al ramurilor, tulpinilor si radacinilor de ardei.

F%

I%

6.

Phytophthora infestans

- pe frunze apar pete asemanatoare cu cele produse de P. infestans la tomate. In dreptul petelor, frunzelor pe partea inferioara sunt acoperite cu fructificatiile ciupercii, in special pe margini. Acelasi strat alb apare si in dreptul petelor de pe fructe.

F%

I%

7.

Fainarea

(Leveillula taurica)

- apare pe toate organele aeriene ale plantelor, mai ales pe limbul foliar. Pe fata superioara a frunzelor apar pete decolorate, care treptat se coloreaza in galben, cu marginile neregulate, difuze (2-4cm). Pe partea inferioara, apare o eflorescenta cenusie-albicioasa.Frunzele atacate se deshidrateaza, se ofilesc si se usuca incepand de la baza plantei ; agentul patogen instalandu-se pe tesuturile mature.

F%

I%

8.

Vestejirea (ofilirea) ardeiului

(Fusarium oxysporum var. vasinfectum si Verticillium albo-atrum)

- plantele raman in urma cu cresterea si prezinta o usoara tenta de decolorare a frunzelor, iar in timpul zilei isi pierd turgescenta si apar usoare simptome de ofilire. Acest fenomen este prezent la o parte din ramificatiile tulpinii, in functie de fasciculele vaselor afectate si de asemenea o mare parte din radacini sunt brunificate, iar in stadiul avansat chiar putrezite. Coletul se brunifica, iar scoarta intra in descompuneare. Sectionand transversal sau oblic tulpinile, in cazul atacului de Fusarium vasele lemnoase sunt intens brunificate si astupate cu miceliul ciupercii. In cazul cand vestejirea este provocata de Verticillium, brunificarea este mai putin intensa. Diagnosticul se face numai prin analiza microscopica.

F%

I%

9.

Antracnoza

(Colletotrichum capsici)

- se manifesta pe fructe sub forma unor leziuni mici, punctiforme, cand este slab, sau sub forma unor leziuni (plagi adancite) cand atacul este puternic. Atacul se manifesta atat pe fructele in formare sau tinere, cat si pe cele care au ajuns la marimea normala.

F%

I%

10.

Pythium debaryanum

- produce putregaiul plantutelor de ardei in rasadnite si inmultitoare (vezi "Bolile tomatelor").

F%

I%

11.

Alternaria capsici annui

- produce putregaiul negru al fructelor de ardei, manifestandu-se sub forma unui mucegai negru, care cuprinde intreg fructul, mai ales in anii cu precipitatii abundente. Fructele atacate se culeg si se inlatura spre a micsora sursa de infectie.

F%

I%

12.

Phyllosticta capsici

- pe frunzele de ardei si se manifesta sub forma de pete colturoase, neregulate, albicioase, izolate, delimitate, distinct printr-o zona bruna negricioasa, pe ambele fete ale frunzei. |esutul atacat se necrozeaza, se rupe si cade, frunzele raman ciuruite.

F%

I%

13.

Cercospora capsici

- se manifesta prin aparitia zonelor decolorate circulare, care evolueaza pana la cenusiu, avand centrul albicios. Partea centrala a petei se poate desprinde, frunza ramand ciuruita, iar cand suprafata este mult afectata, acestea cad cu usurinta. La un atac puternic, cultura poate fi defoliata complet.

F%

I%

14.

Puccinia capsici

- produce rugina ardeiului, pe frunze si mai ales pe fata inferioara, apar pustule tipice ruginilor. Aceste pustule pot fi prezente pe petiolurile frunzelor si pe ramurile mai tinere.

F%

I%

DAUNATORII ARDEIULUI

1.

Paianjenul lat

(Polyphagotarso-nems latus)

- ataca aparatul foliar, flori, fructe, tulpina.

F%

2.

Paduchele piersicului

(Myzus persicae)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

3.

Omida fructelor

(Helicoverpa armigera)

- ataca aparatul foliar, fructe.

F%

4.

Nematodul radacinilor

(Heterodera marioni)

- ataca radacinile.

F%

5.

Viermele sarma

(Agriotes lineatus)

- ataca radacinile.

F%

6.

Coropisnita

(Grylotalpa grylotalpa)

- ataca radacinile.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE VINETELOR

1.

Virusul marmorarii si piticirii vinetelor

- in lungul nervurilor pe frunzele plantelor infectate apar decolorari galbene-verzui evidente, uneori insotite de o marmorare slaba a tesuturilor intercostale. De asemenea franarea accentuata a cresterii, talia plantelor fiind redusa, frunzele mici, deformate, incretite, cu semne de ofilire, rasucite spre fata inferioara si aglomerate in rozete la varfurile lastarilor. Fructele care se formeaza sunt mici, puternic deformate, crapate si acoperite cu numeroase pete necrotice.

F%

2.

Virusul mozaicului castravetilor la vinete

- se formeaza necroze in lungul nervurilor, avand ca urmare ofilirea frunzelor. Fructele sunt in numar redus, mai mici decat normal, deformate si patate cu dungi de culoare galbuie.

F%

3.

Virusul mozaicului tutunului la vinete

- unele soiuri sunt infectate natural in sera, au talia redusa la jumatate fata de normal si constau in aparitia unor pete alungite, de culoare brun-inchis sau brun-deschis, la inceput superficiale, apoi adancite, in lungul tulpinii, petiolurilor si nervurilor, ducand la uscarea unor frunze sau la distrugerea totala a plantelor infectate in faza tanara. La alte soiuri, infectia cu V.M.T. se poate manifesta prin simptome foliare de tip mozaical.

F%

4.

Mana vinetelor

(Phytophthora infestans)

- se manifesta mai ales pe fructe, prin aparitia unor pete de cativa centrimetri, cufundate, inconjurate de o zona bruna. In conditii de umiditate,pe aceste pete se formeaza un praf fin albicios. Fructele atacate putrezesc repede si nu mai pot fi folosite.

F%

I%

5.

Patarea bruna a frunzelor si fructelor

(Ascochyta hortorum)

- ciuperca ataca planta in toate stadiile de dezvoltare. Rasadurile prezinta pete brun-negricioase in zona coletului, iar tesuturile din dreptul petelor putrezesc treptat, ceea ce duce la caderea plantelor. In camp, in verile calde si umede, ataca toate organele aeriene ale plantelor. Pe tulpini, in apropierea solului, apar pete ovale, uscate, brune sau cenusii. |esuturile din dreptul petelor se usuca, crapa longitudinal, iar pe timp uscat planta se ofileste. Atacul pe fructe apare sub forma unor pete circulare, eliptice, brune, cufundate in pulpa. |esuturile atacate putrezesc, iar la suprafata plagilor apar picnidiile proeminente.

6.

Patarea bruna a frunzelor (Alternarioza)

(Alternaria porri f. sp. solani)

- pe frunze, atacul se manifesta prin aparitia de pete brune, mari, cu zone concentrice. Pot fi atacate si fructele, in special cele din primele etaje. Pe suprafata lor se formeaza pete usor adancite, mari, de forma neregulata, acoperite cu o pulbere brun-negricioasa.

F%

I%

7.

Verticilioza

(Verticillium albo-atrum)

- plantele tinere infectate au in prima faza un aspect normal; cresterea lor este inceata, plantele raman pitice, au o culoare galbena, iar frunzele de la baza se ofilesc si cad; aceste simptome se accentueaza treptat, pana ce planta moare.

O sectiune in tulpina sau radacina arata prezenta unui inel de culoare bruna. In cazul unui atac puternic, baza tulpinii si radacinile pot sa putrezeasca.

F%

I%

8.

Fusarioza vinetelor

(Fusarium oxysporum)

- frunzele isi pastreaza culoarea normala, verde. In partea bazala a tulpinii, peretii vaselor conducatoare sunt colorati in brun-inchis. Radacinile sunt slab dezvoltate, brune, putrede, plantele stagneaza si de asemenea si fructificarea.

F%

I%

9.

Putrezirea fructelor

(Phytophthora nicotianae)

- sunt atacate numai fructele de la primul etaj al plantei care ating suprafata solului. In jurul punctului de infectie se formeaza pete zonate concentric, de culoare bruna de diferite nuante. |esuturile fructului putrezesc, iar in conditii de umiditate putregaiul cuprinde toata pulpa. Fructele transformate intr-o masa de putregai moale cad pe sol.

F%

I%

10.

Fainarea vinetelor

(Leveillula taurica)

sunt infectate in primul rand frunzele bazale. Pe fata superioara apar pete de culoare galbena la inceput, iar mai tarziu brune; tesutul din dreptul petelor se necrozeaza.

F%

I%

11.

Putregaiul cenusiu

(Botrytis cinerea)

- sunt atacate tulpinile, pedunculul fructelor, sepalele si fructele. Pe tulpina infectia incepe din dreptul primului etaj de fructe: pete brun-inchis. Pe fructe, in zona de prindere, apar, de asemenea, pete brune, care avanseaza foarte repede in directia apicala.

F%

I%

12.

Putregaiul tulpinilor de vinete

(Sclerotinia sclerotiorum)

- pe tulpina in dreptul primei ramificatii apar pete apoase la inceput, brun-deschis-albicioase mai tarziu, zonate concentric prin nuante brun-roscate. |esutul din dreptul petelor se usuca, se exfoliaza, iar in interior maduva este distrusa. Sub scoarta si in maduva se formeaza sclerotii ciupercii, mari, negri si cu forme neregulate.

F%

I%

DAUNATORII VINETELOR

1.

Coropisnita

(Grylotalpa grylotalpa)

- ataca radacinile.

F%

2.

Paianjenul rosu comun

(Tetranychus urticae)

- ataca aparatul foliar, florile.

F%

3.

Paianjenul lat

(Polyphagotarsonemus latus)

- ataca aparatul foliar, flori, fructe, tulpina.

F%

4.

Paduchele solanaceelor

(Macrosiphon cuphorbiae)

- ataca aparatul foliar, flori, lastari.

F%

5.

Tripsul comun

(Thrips tabaci)

- adultii si larvele infesteaza frunzele, lastarii, florile si sug seva din tesuturi.

F%

6.

Gandacul din Colorado

(Leptinotarsa decemlineata)

- ataca aparatul foliar, tulpina.

F%

7.

Musculita alba

- ataca aparatul foliar.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE VERZEI - CONOPIDEI - GULIEI

1.

Patarea inelara neagra a verzei

(Aphidophilus cruciferae)

- pe frunzele tinere ale plantelor de varza si conopida se observa pete mici, circulare, de culoare verde pal, iar pe frunzele mature se transforma in pete sau inele necrotice, negre, adancite in tesut, uneori inconjurate de un halo clorotic. La napi, simptomele initiale constau in clarificarea evidenta a nervurilor si aparitia unor pete galbene internervuriene, in ultima faza limbul devenind galben, cu insule de culoare neagra. Plantele bolnave se caracterizeaza printr-o dezvoltare slaba, frunzisul lor fiind distrus de timpuriu.

F%

I%

2.

Mozaicul conopidei

(Marmor cruciferaum)

- frunzele tinere ale plantelor de conopida infectate natural manifesta adesea clarifierea nervurilor. Mai tarziu in lungul acestora se diferentiaza benzi verzi inchis, tesuturile intercostale fiind clorotice. Suprafata limbului este ondulata cu marginile curbate spre fata superioara. In cazul verzei albe si al verzei rosii, la suprafata limbului apar zone moi necrotice, insotite adesea de caderea frunzelor. De asemenea, napii pot fi puternic infectati cu acest virus.

F%

I%

3.

Nervatiunea neagra a frunzelor de varza

(Xanthomonas campestris)

- apare in toate fazele de dezvoltare, de la plantuta pana la maturitate. La plantute boala se manifesta prin decolorarea cotiledoanelor; iar cele care supravietuiesc sunt stingherite in crestere si se deformeaza. La inceput pe frunzele bazale apar pete mari, neregulate, galbene, in dreptul carora nervurile sunt brunificate sau innegrite. Cu timpul petele se maresc, se intaresc si devin pergamentoase. Frunzele bolnave, avand nervurile obturate, se brunifica, se usuca si cad incepand cu cele bazale, plantele ramanand doar cu cateva frunze tinere in varf. Intr-un stadiu mai avansat vasele tulpinii sunt brunificate, dupa care are loc o putrezire uscata, care merge pana la transformarea intregului cocean intr-un manunchi de fibre de consistenta lemnoasa, iar maduva uscata prezinta spatii goale, intretaiate de fibre lemnoase.

F%

I%

4.

Putregaiul umed - Bacterioza mucilaginoasa

(Erwinia carotovora)

- la varza apare in special dupa formarea coceanului. Cand atacul este slab, coceanul prezinta in sectiune un putregai umed, de culoare galbuie la inceput, apoi cenusie. Cu timpul cuprinde radacinile si mugurele terminal. Cand atacul este puternic, interiorul coceanului se transforma intr-o masa mucilaginoasa, de culoare bruna, care emana un miros neplacut. Coceanul se indoaie, planta cade la pamant si putrezeste. Simptome asemanatoare apar si la gulii. La conopida se manifesta printr-o putrezire totala a inflorescentei comestibile, care se transforma intr-o masa mucilaginoasa cu miros neplacut.

F%

I%

5.

Patarea frunzelor de conopida

(Pseudomonas maculicola)

- poate fi infectata in toate fazele de dezvoltare. Pe cotiledoanele plantelor se formeaza pete de culoare bruna mai pronuntate pe fata inferioara. Cotiledoanele se alungesc, iar marginile se indoaie. Pe frunzele externe, la inceput apar pete circulare de 1-3mm, care mai tarziu devin colturoase, brunii, purpurii, cenusii sau negre, usor bombate, inconjurate de o aureola galbena. Cand atacul este puternic, frunzele se rasucesc si se usuca. Pe inflorescente apar pete brune-inchis; in conditii de umiditate ridicata, in 2-3 zile petele pot cuprinde toata inflorescenta, care putrezeste. La inceput putregaiul este uscat, iar mai tarziu devine umed si emana un miros neplacut. Pot fi afectate si silicvele pe care se formeaza pete negre, lucioase proeminente. De pe silicve boala trece pe seminte, care se innegresc.

F%

I%

6.

Innegrirea si putrezirea plantutelor de varza

(Olipidium brassicae)

- sunt atacate plantele foarte tinere in faza de cotiledoane 2-3 perechi de frunze, intalnindu-se frecvent in rasadnite. Atacul se manifesta la baza axului hipocotilar, tesutul atacat se coloreaza in brun si se inmoaie; uneori produce o ingalbenire si o brunificare a radacinilor. Tulpinita se subtiaza pe portiunea atacata si plantuta se culca la pamant, apoi se usuca si putrezeste.

F%

I%

7.

Hernia radacinilor de varza

(Plasmodiophora brassicae)

- apare in toate fazele de vegetatie prin aparitia unor tumori (umflaturi, ingrosari, gale) caracteristice pe radacini si la baza tulpinii. Frunzele prezinta o ofilire, care la inceput este usoara (peste noapte isi capata turgescenta), insa cu timpul devine mai accentuata si se termina prin uscarea intregii plante. Radacina principala, radacinile secundare si baza tulpinii prezinta umflaturi neregulate, de dimensiuni si forme diferite. In general sunt doua tipuri de umflaturi : in forma de fus sau degete, cand radacinile sunt ingrosate pe toata lungimea lor si in forma, sferoida, cand radacina prezinta ingrosari din loc in loc, avand un aspect strangulat.

F%

I%

8.

Putregaiul plantutelor

(Pythium debaryanum)

- la plantele foarte tinere, atacul se manifesta pe radacini si in regiunea coletului putand distruge in cateva zile toate rasadurile dintr-o rasadnita.

Atacul se manifesta prin brunificarea sau innegrirea tesuturilor, subtierea si zbarcirea tulpinitei in dreptul coletului, care prezinta santuri longitudinale, uneori rasucite in spirala. Atacul trece si pe radacini, la scurt timp frunzele se vestejesc si intreaga planta cade la pamant si putrezeste.

F%

I%

9.

Mana verzei

(Peronospora brassicae)

pe frunzele tinere atacul se prezinta sub forma de pete neregulate, uneori colturoase, de dimensiuni variabile, pe fata superioara a limbului sunt de culoare verde-deschis sau galbuie, mai tarziu bruna cenusie, uneori cu o nuanta albastruie; pe fata inferioara, petele sunt acoprite cu un puf fin de culoare alba-cenusie, iar cand atacul este puternic frunzele se ingalbenesc, se ofilesc si se usuca, capatand o culoare cenusie sau putrezesc.

F%

I%

10.

Putregaiul uscat (negru) al verzei

(Phoma lingam)

- la plantutele tinere (in rasadnita), atacul apare pe cotiledoane sub forma unor pete galbui-albicioase, de forma circulara sau neregulata, la suprafata carora apar numeroase punctisoare mici negricioase. Tulpinita in regiunea coletului si deasupra, se subtiaza, se zbarceste si plantuta cade la pamant si piere. Pe frunzele plantelor dezvoltate (in camp) apar pete izolate de 0,3-2cm diametru de culoare alba-galbuie. Pe tulpina (cocean), apar la inceput pete mici, superficiale, circulare, de culoare alb-murdar cu o margine bruna-cenusie, uneori cufundate. In cazul unui atac puternic, ajunge pana la maduva care este putrezita si innegrita. Plantele se vestejesc si radacinile putrezesc.

F%

I%

11.

Patarea neagra a frunzelor si silicvelor

(Alternaria brassicae)

- la conopida sunt atacate plantutele tinere, pe frunzele, petiolurile si tulpinile acestora apar pete de culoare brun-inchis pana la negru. Pe frunzele mai dezvoltate, pe masura ce boala evolueaza, petele se maresc si au o forma aproape circulara sau elipsoidala, de 0,5-1cm de culoare bruna-cenusie. Pe nervurile principale ale frunzelor, pe petioluri si pe tulpini petele au o forma alungita, liniara, dispuse longitudinal. Frunzele atacate puternic se ingalbenesc si se usuca. Cand sunt atacate capatanile (inflorescentele) de conopida, apare o brunificare a mugurilor, izolati sau in grupuri.

F%

I%

12.

Rugina alba

(Cystopus candidus)

- aceasta ciuperca se manifesta prin simptome asemanatoare cu cele descrise la rugina alba a ridichiilor, apare deseori asociata cu Peronospora brassicae.

F%

I%

13.

Mycosphaerella brassicicola

- produce patare inelara la varza, conopida si alte crucifere. Se manifesta pe frunze prin pete de culoare bruna-cenusie, cu o margine cenusie-olivacee.

F%

I%

14.

Erysiphe communis

- produce fainarea verzei, conopidei, guliei si se manifesta prin aparitia unor pete albicioase pe ambele fete ale frunzelor. La conopida produce atacuri de importanta locala, dezvoltandu-se mai puternic pe soiurile tardive. Este intalnita mai des in culturile semincere.

F%

I%

15.

Fusarium oxysporum f. conglutinans

- produce ingalbenirea si ofilirea verzei. Infectia si dezvoltarea ciupercii in plantele-gazda se fac de regula la temperaturi cuprinse intre 17-35^oC.

F%

I%

16.

Rhizoctonia solani

- produce brunificarea si putrezirea bazei tulpinilor si pieirea plantelor de conopida, varza si gulii. Plantele atacate cresc incet, frunzele incep sa se ofileasca, se ingalbenesc si in cele din urma se usuca.

F%

I%

17.

Botrytis cinerea

- produce putregaiul cenusiu al plantelor de varza in depozitele de pastrare.

F%

I%

18.

Lupoaia verzei

(Orobanche brassicae)

- este o planta fanerogama care se instaleaza si traieste parazitar pe radacinile de varza, conopida, gulii, etc.

F%

I%

DAUNATORII VERZEI - CONOPIDEI - GULIEI

1.

Coropisnita

(Gryllotalpa-gryllotalpa)

Atat adultii cat si larvele rod partile subterane ale plantelor producand pagube mari. Aceleasi daune se inregistreaza in sere si rasadnite care pot ajunge pana la 40%.

F%

2.

Plosnita rosie a verzei

(Eurydema ornatum)

Adultii si larvele ataca frunzele diferitelor plante crucifere, la care sug continutul celular din tesuturi. Semincerii de varza, conopida atacati pierd florile si fructele.

F%

3.

Paduchele cenusiu al verzei

(Brevicoryne brassicae)

Femelele adulte si larvele formeaza colonii masive pe diferite plante crucifere acoperind uneori complet frunzele si lastarii din care extrag seva. Semintele verzi atacate se sistavesc, ceea ce duce la reducerea recoltei, uneori in proportie de 30-40%.

F%

4.

Puricele negru al verzei

(Phyllotreta atra)

La rasarirea sau transplantarea cruciferelor cultivate, puricii parasesc plantele spontane si trec pe acestea (aprilie, mai). Adultii ataca frunzele de conopida, varza, gulie, rapita la care rod epiderma superioara sub forma de mici orificii (de 1.5-2 mm).

F%

5.

Gargarita albastra a verzei

(Baris chlorizans)

Produce pagube mai mari la semincerii de varza si conopida, in stadiul larvar. Larvele sapa numeroase galerii in tulpini. Daunele cele mai mari se inregistreaza la varza alba cand plantele atacate nu formeaza capatani.

F%

6.

Gargarita galicola a verzei

(Ceuthorrhynchus pleurostigma)

Produce pagube mari in unii ani, mai ales la culturile de varza si conopida. In galele produse de larve se instaleaza adesea diferite microorganisme care provoaca putrezirea radacinilor. Atacul se poate confunda cu cel produs de ciuperca Plasmodiophara Brassicae, care la sectionare se observa o substanta mucilaginoasa, pe cand la atacul gargaritei galicale prezinta larva.

F%

7.

Fluturele alb al verzei

(Pieris brassicae)

Omizile fluturelui alb al verzei pot produce daune mari. Rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor, apoi rod indeosebi pe margini. Omizile din ultimele stadii se hranesc pe partea superioara a frunzelor din care raman decat nervurile mai groase.

F%

8.

Buha verzei

(Mamestra brassicae)

Larvele abia aparute rod epiderma inferioara si parenchimul frunzelor, apoi perforeaza limbul foliar sub forma de orificii neregulate. Pagube mai mari le produc omizile din ultimele varste, care patrund in capatana verzei si rod galerii mari.

F%

9.

Molia verzei

(Plutella maculipennis)

La aparitie omizile sunt miniere distrugand parenchimul. Dupa 2-3 zile larvele trec pe partea inferioara si rod parenchimul lasand intacta epiderma superioara. Frunzele capata un aspect plumburiu. La invazii puternice larvele produc perforatii in limb.

F%

10.

Musca verzei

(Chortophila brassicae)

Larvele acestei muste ataca plantele sapand galerii in radacini. Plantele atacate au frunzele de culoare verde-inchis si lasati la pamant. Daca se smulg din pamant se observa pe radacinile lor numeroase galerii pline cu larve.

F%

11.

Gandacul rosu al rapitei

(Entomoscelis adonidis)

Adultii in toamna rod frunzele marginal sau le perforeaza limbul. La plantele in primele faze de dezvoltare frunzele pot fi roase total. Noii adulti care apar in primavara, in primele zile se hranesc cu frunzele verzi de la baza tulpinii plantelor, iar apoi cu florile si tecile.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

0

1

2

3

BOLILE RIDICHILOR

1.

Innegrirea radacinilor de ridiche

(Aphanomyces raphani)

- radacina prezinta la inceput in zona unde s-a produs infectia o colorare difuza a tesutului subepidermal in cenusiu-albastrui. Cu timpul petele se intind in sens transversal si formeaza benzi, care se extind pe o jumatate de radacina sau inconjoara radacina ca un inel inchis. Pe masura ce boala evoluaeza, atacul progreseaza in adancime, iar tesuturile atacate au o culoare albastra-negricioasa.

F%

I%

2.

Rugina alba a ridichii

Cystopus candidus)

- apare in toate fazele de vegetatie, pe toate organele aeriene dupa caracterul infectiei (locala sau sistematica). In cazul infectiei locale, pe fata superioara a limbului apar pete galbui cu marginile difuze. Mai tarziu cand epiderma se rupe si sporii devin liberi sa se imprastie, pustulele capata un aspect prafos. Pe celelalte organe (tulpini, pedunculi florali, petioluri), pustulele sunt mici, eliptice, alb-stralucitoare la inceput, prafoase mai tarziu. Plantele bolnave au un aspect ca si cand au fost stropite cu lapte de var.

F%

I%

ALTE CIUPERCI CARE PRODUC BOLI LA RIDICHI

1.

Pythium debaryanum

F%

I%

2.

Peronospora brassicae

F%

I%

3

Olpidium brassicae

F%

I%

4.

Botrytis cinerea

F%

I%

5.

Sclerotinia sclerotiorum

F%

I%

6.

Erysiphe communis

F%

I%

7.

Alternaria brassicae

F%

I%

8.

Alternaria brassicicola

F%

I%

9.

Rhizoctonia solani

F%

I%

DAUNATORII RIDICHILOR

1.

Paduchele cenusiu

(Brevicoryne brassicae)

- ataca aparatul foliar, flori, tulpina,lastarii.

F%

2.

Plosnita rosie a verzei

(Euridema ornatum)

- ataca aparatul foliar, flori, seminte.

F%

3.

Gandacul lucios al rapitei

(Meligethes aeneus)

- ataca flori, seminte.

F%

4.

Gandacul rosu al rapitei

(Entomoscelis adonidis)

- ataca flori, seminte.

F%

5.

Buha verzei

(Mamestra brassicae)

- ataca aparatul foliar.

F%

6.

Fluturele verzei

(Pieris brassicae)

- ataca aparatul foliar.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE SALATEI

1.

Mozaicul salatei

(Marmor lactucae)

- la scurt timp de la rasarire, pe tesuturile internervuriene ale marginii frunzelor tinere apar pete neregulate, de culoare verde-deschis sau galbuie, regiunile verzi fiind adesea limitate la unele benzi inguste situate in lungul nervurilor. In cadrul regiunilor clorozate apar frecvent pete necrotice de culoare bruna, iar suprafata limbului este anormal gofrata, adanc serata si uneori mata. In cazul unor soiuri apar leziuni necrotice pe tulpina, bractee si mugurii florali.

F%

I%

2.

Mana salatei si andivei

(Bremia lactucae)

- pe frunzele infectate pe fata superioara a limbului, apar pete mici(1,5-3mm), de culoare verde-deschis pana la galbena, cu marginile nedelimitate. La scurt timp petele sunt acoprite cu o eflorescenta albicioasa, iar in stadiu mai avansat capata culoarea bruna sau galben-bruna. |esutul atacat se inmoaie si putrezeste sau se usuca. Frunzele puternic atacate pe vreme uscata se zbarcesc si se usuca, iar in conditii de umiditate ridicata putrezesc si se innegresc in intregime.

F%

I%

3.

Putregaiul salatei si andivei

(Sclerotinia sclerotiorum)

- primul semn al atacului il constituie vestejirea brusca a frunzelor de la exteriorul rozetei; care cu timpul devin flasce, transparente si in cele din urma se usuca sau, in conditii de umiditate abundenta, putrezesc. Boala trece repede si pe frunzele din centrul rozetei, in scurt timp planta se brunifica si se transforma intr-o masa moale si umeda. Cand atacul se produce in regiunea coletului care putrezeste, plantele se rup la nivelul acestuia. La andive sunt atacate mai frecvent radacina si mai rar frunzele.

F%

I%

4.

Septorioza salatei

(Septoria lactucae)

- se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei sub forma de pete circulare sau neregulate de 1-2mm pana la 1 cm in diametru, la inceput galbene, mai tarziu galben-bruniu, ruginiu sau brun-cenusiu, in cele din urma cenusiu pana la albicioase, cu o margine bruna. Uneori petele sunt delimitate de nervuri si au o forma colturoasa. Frunzele puternic atacate se ingalbenesc cu timpul se brunifica si se usuca prematur. Pe tulpini petele sunt alungite, brune, usor cufundate in tesut si acoperite uneori cu picnidii.

F%

I%

5.

Cercosporioza salatei

(Cercospora longissima)

- pe frunze unde s-a produs infectia se formeaza pe ambele fete pete mici (2-3 mm), de culoare galben-roz, cu un contur nedefinit, mai tarziu cresc (pana la 7-8 mm in diametru) si capata o culoare bruna, cu centrul de culoare mai deschis, si sunt bine delimitate. Ele sunt inconjurate de un halou de tesut, de culoare roscat-inchis. Intr-un stadiu mai avansat petele capata o nuanta cenusie.

F%

I%

6.

Patarea bruna a frunzelor de salata si andiva (Antracnoza)

(Marssonina panattoniana)

- boala se manifesta pe frunze prin pete de forma circulara (2-3mm), usor cufundate in tesut, la inceput brune, mai tarziu cu centrul de culoare brun-deschis sau albicios; la suprafata petelor apare, in partea centrala, o eflorescenta de culoare cenusie-albicioasa, formata din fructificatiile ciupercii. Pe nervura principala a frunzei petele sunt alungit-eliptice de 4-6mm. La inceput sunt izolate, iar mai tarziu se contopesc si formeaza pete mari de forma neregulata. In dreptul petelor de pe frunza, tesutul atacat, necrozat si uscat se decupeaza si cade, astfel frunza pare ciuruita.

F%

I%

7.

Rugina salatei si andivei

(Puccinia opizii)

picnidiile ciupercii se dezvolta pe partea superioara a frunzelor, iar ecidiile pe fata inferioara. In cazul unui atac foarte puternic poate sa produca ingalbenirea, brunificarea si uscarea timpurie a frunzelor. Sunt atacate mai intai frunzele exterioare, apoi cele din centrul rozetei.

F%

I%

8.

Pythium debaryarum si P. ultium

- in rasadnite si sere putrezesc si cad plantutele foarte tinere. Infectia se face de la solul infestat. Boala apare cand plantele sunt prea dese, nu se aeriseste si umiditate foarte ridicata.

F%

I%

9.

Botrytis cinerea

- produce un putregai al salatei cu capatana, mai ales in conditiile de cultura fortata.

F%

I%

10.

Rhizoctonia solani

- produce o putrezire a frunzelor de salata.

F%

I%

DAUNATORII SALATEI

1.

Limaxul cenusiu

(Deroceras urticae)

- ataca aparatul foliar.

F%

2.

Paduchele verede al salatei

(Aulachortum scariolae)

- ataca aparatul foliar.

F%

3.

Buha salatei

(Cuculllia lactucae)

- ataca aparatul foliar.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE CASTRAVETILOR - PEPENILOR - DOVLECEILOR

1.

Mozaicul castravetilor

(Marmor cucumeris)

- la castravete apare la sase saptamani de la rasarire. Pe frunzele tinere apar pete mici, circulare sau limitate de nervuri, de culoare galbena-verzuie si se manifesta prin ingalbenirea marginii frunzelor, curbarea frunzelor spre fata inferioara, incretirea suprafetei limbului, internodiile sunt scurte, frunzele mici, petiolul scurt, iar inflorirea si fructificarea redusa. Frunzele mature se ingalbenesc si se usuca prematur. Putrezirea radacinilor si ofilirea plantelor infectate apar de asemenea la castravete si pepene galben in urma scaderilor mari de temperatura din vara.

- la pepenele galben virusul produce o mozaicare tipica a frunzelor tinere, cele mature, ingalbenindu-se progresiv. Fructele tinere sunt patate sau prezinta unele ridicaturi de culoare verde, devenind mai tarziu normale.

- pepenele verde prezinta infectie latenta sau o reactie - soc necrotica.

F%

2.

Virusul mozaicului verde al castravetilor

(Marmor astrictum)

- tulpina manifesta clorozarea nervurilor, mozaic, deformarea limbului si bombarea spre fata superioara a tesuturilor verzi, fructele care se formeaza fiind, in general, fara simptome. Plantele infectate in faza tanara raman mici, datorita lastarilor fructiferi, fructele si florile abia formate fiind aglomerate in rozete.

F%

3.

Virusul necrozarii tutunului la castraveti

Necroza castravetilor)

- pe frunze apar pete necrotice de culoare bruna-cenusie, necrozarea unor portiuni ale nervurilor, necrozarea spatiilor internervuriene si formarea de pete de culoare deschisa, usor adancite la suprafata fructelor. Infectiile apar in conditii de lipsa de lumina si temperaturi scazute.

F%

I%

4.

Clozarea fructelor de castraveti

- fructele au o culoare verde-pal, sunt de dimensiuni reduse si unele au forma de para. Cresterea plantelor este incetinita, florile pipernicite sunt putin crestate, frunzele mai mici, de culoare verde-albastruie, rugoase si cu marginile curbate in jos, inaintea vegetatiei devenind clorotice.

F%

I%

5.

Virusul patarii necrotice a pepenilor

- la pepenele galben se manifesta prin aparitia de pete necrotice cu margine clorotica pe frunze, tulpini si la suprafata fructelor, plantutele infectate fiind complet distruse.

F%

I%

6.

Virusul mozaicului pepenelui verde

- produce cloroze, marmorare, bombarea tesuturilor verzi spre fata superioara, distorsionarea frunzelor si piticirea la pepenele verde, dovleac, dovlecel si castraveti.

F%

I%

7

Virusul mozaicului galben al pepenelui

- produce piticire, mozaic galben, distorsionarea frunzelor si deformarea fructelor, in unele cazuri, boala ducand la ofilirea si moartea plantelor.

F%

I%

8.

Patarea unghiulara a castravetilor

(Pseudomonas lachrymans)

- apare pe cotiledoane, frunze, flori si fructe. Pe cotiledoane se manifesta prin aparitia unor pete mici, brunii, neregulate sau circulare, hidrozate, situate pe varful cotiledoanelor sau pe intreaga suprafata. Pe frunze apar pete de 3-5mm, colturoase, marginite de nervuri, hidrozate, de un verde mai inchis inconjurate de o zona galbena-verzuie. Pe timp umed, pe fata inferioara apare un exsudat mucilaginos sub forma de picaturi, care se usuca, formand o crusta alba-cenusie, iar dupa cateva zile, petele devin brune, iar tesuturile din dreptul lor se usuca, se farama si cad, frunzele aparand perforate. Pete asemanatoare apar si pe tulpinile si petiolurile frunzelor, care se vestejesc, putrezesc sau se usuca. Cand sunt infectate, pistilurile florilor in scurt timp se desprind de pe lujer. Pe fructe apar pete mici, circulare, cu diametrul de 1-2mm adancite, la inceput cu aspect apos, cu un centru albicios, care cu timpul se usuca si crapa. Pe vreme umeda aceste pete se acopera cu un exsudat albicios.

F%

I%

9.

Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor

(Erwinia tracheiphila)

- bacteria produce o vestejire brusca a frunzelor si lujerilor, iar in final moartea intregii plante; la dovlecii depozitati produce un putregai moale. Frunzele, la inceput se ofilesc, se incretesc, mai tarziu colapseaza si se usuca. Tulpinile devin moi, se decoloreaza, se zbarcesc, se vestejesc si se usuca. La sectionarea tulpinii apar picaturi de exsudat bacterian lipicios, cu consistenta vascoasa alb-cenusie.

F%

I%

10.

Fainarea cucurbitaceelor

(Erysiphe cichoracearum)

- pe frunze si pe vrejii tineri se observa pete extinse acoperite cu un strat fainos alb. Tesutul din dreptul petelor in scurt timp devine brun si se usuca. Stratul fainos apare uneori si pe fructe.

F%

I%

11.

Antracnoza cucurbitaceelor

(Colletotrichum lagenarium)

- se manifesta in toate fazele de vegetatie si pe toate organele aeriene ale plantelor: tulpini, petioluri, frunze, flori si fructe. Pe tulpinita si pe cotiledoane apare sub forma unor pete de culoare brun inchis, adancite. |esutul din dreptul petelor se necrozeaza, plantutele se debiliteaza si mor. Simptome tipice, cu urmari grave se observa si pe fructe, prin aparitia unor pete adancite, brune pana la negre. In acest stadiu, fructele atacate se opresc din crestere, se deformeaza, se innegresc in intregime si cad.

F%

I%

12.

Mana cucurbitaceelor

(Pseudoperonospora cubensis)

- primele simptome apar sub forma de pete clorotice pe partea superioara a frunzei, inconjurate de o zona de un verde mai inchis, iar mai tarziu capata o forma neregulata, colturoasa, de un colorit brun. In dreptul petelor, pe fata inferioara apare un puf cenusiu-purpuriu-violaceu. La un atac puternic, frunzele apar zdrentuite, apoi cad, vrejul ramanand defoliat. Fructele in urma atacului, raman mici si fara gust.

F%

I%

13.

Ofilirea cucurbitaceelor

(Fusarium sp. Verticillium sp.)

- ofilirea vasculara se manifesta sub doua aspecte: acuta, apoplectica si lenta, de lunga durata. In primul caz plantele avansate in vegetatie, aflate in perioada de inflorire si fructificare se ofilesc si mor (2-3 zile). In cazul evolutiei lente, plantele au un habitus mai redus, se observa scurtarea internodiilor, ofilirea debutand mai frecvent tot la jumatatea lungimii vrejului; frunzele isi schimba coloritul in verde pal, apoi se ingalbenesc si isi pierd turgescenta. In ambele cazuri si mai adesea in primul, atat radacina principala, cat si cele secundare sunt brunificate in proportie diferita. La baza tulpinii brunificarea este mai puternica si scade in intensitate catre varful plantei si la ramificatiile secundare ale tulpinii.

F%

I%

14.

Cladosporioza cucurbitaceelor

(Cladosporium cucumerinum)

- pe tulpina si pe cotiledoane apar pete necrotice, provocand stagnarea cresterii si apoi moartea plantutelor. Pe frunze apar pete umede, verzi pal. Pe petioluri si tulpini apar pete asemanatoare dar mai alungite. Treptat petele se contureaza, capata forme neregulate, colturoase de culoare cenusiu-albicioase. Nervurile secundare din dreptul petelor raman brun-roscate si contrasteaza cu fondul cenusiu al petei. |esutul se necrozeaza, se usuca si cade, iar frunza apare zdrentuita. Simptome tipice apar si pe fructe, in toate fazele de crestere cu precadere in primele faze. Petele sunt cenusii, adancite, mici, din care exsudeaza un lichid lipicios, iar cu timpul petele se extind ca suprafata si in profunzime, capata aspectul unei ulceratii adanci, putand ajunge pana la seminte si fructul putrezeste.

F%

I%

15.

Alternarioza cucurbitaceelor

(Alternaria cucumerina)

- pe frunze apar pete mici, circulare, umede, cu timpul se maresc, devin evidente pe suprafata superioara a frunzelor cu margini bine conturate si cu inele concentrice. |esutul din dreptul petelor se necrozeaza, frunzele se rasucesc si cad. Simptomele pot aparea si pe fructe sub forma de pete adancite.

F%

I%

16.

Putregaiul negru al cucurbitaceelor

(Mycosphaerella melonis)

- plantutele mici, care primesc infectia de la samanta sunt invadate de ciuperca inainte sau dupa rasarire si mor. Pe plantele mari, atacul apare pe frunze, petioluri si tulpini. Petele care apar in urma atacului sunt de culoare brun-deschis sau cenusiu; ele se alungesc si formeaza benzi continue, din care apare un exsudat galben, de consistenta gomoasa. Pe fructe, petele sunt

F%

I%

circulare, decolorate si cu timpul devin cenusii pana la brun-negricioase. In mijlocul petelor apar picaturi gomoase intarite. Coaja din dreptul petelor se usuca si se exfoliaza, separandu-se de tesutul sanatos.

17.

Cercosporioza cucurbitaceelor

(Cercospora melonis)

- pe frunze apar pete mici, circulare sau neregulate, cu o zona galbena-albicioasa in centru si cu un halou lat, brun-negricios pe margini. Pe pedunculii fructelor tinere produc pete, fapt ce determina intarzierea maturarii acestora.

F%

I%

18.

Choanephora cucurbitarum

- produce putregaiul umed ; invadeaza florile si fructele producand pete negricioase. |esutul din dreptul petelor este umed si supus putrezirii.

F%

I%

19.

Corynespora melonis

- produce patarea frunzelor de castraveti si pepeni galbeni in special in sere. Pe frunze apar pete circulare sau neregulate, colturoase, brune cu un halou verde pal sau galbui. Petele se extind, frunzele se ingalbenesc si mor. Fructele se infecteaza la punctual apical prin locul unde a fost inserata corola, se innegresc si cad.

F%

I%

20.

Diplodia gossypina

- produce putregaiul vrejilor de castraveti, pepeni verzi, pepeni galbeni. Apare sub forma de brunificare a vrejilor si degradarea tesuturilor in dreptul petelor, vrejii devenind seci. Fructele sunt atacate in dreptul petiolului, putregaiul se extinde pana cuprinde fructul, care devine negru si uneori mumifiat.

F%

I%

DAUNATORII CASTRAVETILOR - PEPENILOR - DOVLECILOR

1.

Coropisnita

(Gryllotalpa gryllotalpa)

- ataca radacina.

F%

2.

Viermii sarma

(Agriotes spp.)

- ataca radacina.

F%

3.

Paianjenul rosu comun

(Tetranychus urticae)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

4.

Limaxul cenusiu

(Deroceras urticae)

- aparatul foliar.

F%

5.

Paduchele castravetilor

(Cerosipha gossypii)

- ataca apartul foliar, flori.

F%

6.

Tripsul comun

(Thrips tabaci)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

7.

Tripsul Californian

(Frankliniella accidentalis)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

8.

Musca miniera

(Liriomyza trifolii)

- ataca aparatul foliar.

F%

9.

Musca semintelor

(Delia plantura)

- ataca tulpina, cotiledoane.

F%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE HREANULUI

1.

Rugina alba a hreanului

(Albugo candida)

- pe limbul si petiolul frunzelor, pe lastari, simptomele sunt asemanatoare cu cele produse de rugina alba a ridichilor. Radacinile atacate prezinta in regiunea coletului o culoare bruna-rosie, care se observa mai bine daca se face o sectiune longitudinala prin radacina. Se produce astfel un fel de putregai brun al coletului, caracterizat prin colorarea tesutului fara a produce inmuierea acestuia. Infectia la colet este punctul de plecare al putrezirii radacinii, care poate avea loc in camp sau mai frecvent in depozitele de pastrare peste iarna. Primavara, primii lastari care apar la plantele infectate in regiunea coletului sunt infectati sistematic si prezinta ingrosari si deformari caracteristice (gale), fiind uneori acoperiti cu numeroase pustule albe.

F%

I%

2.

Ramularia armoracie

- produce pe frunze pete circulare, la inceput brune deschis. Fructificatiile ciupercii - conidioforii si conidiile - apar la suprafata petelor. Cand atacul este puternic, frunzele se usuca. Boala se transmite de la un an la altul prin resturile de frunze atacate.

F%

I%

3.

Cercospora armoracie

- ataca frunzele, care produce pete circulare de 1-5mm diametru, galbene-cenusii, cu o margine ingusta de culoare bruna. Pe fata inferioara a frunzelor se formeaza fructificatiile ciupercii (conidioforii si conidiile).

F%

I%

4.

Ascochyta brassicae

- produce o boala a frunzelor de hrean care se manifesta prin pete de culoare cenusie-albicioasa, inconjurate de o margine bruna-inchis.

F%

I%

5.

Septoria armoraciae

- produce pe frunzele de hrean pete neregulate, de culoare galben-bruna.

F%

I%

6.

Botrytis cinerea

- produce putregaiul cenusiu al radacinilor de hrean.

F%

I%

7.

Erysiphe communis

- produce fainarea hreanului.

F%

I%

DAUNATORII HREANULUI

1.

Gandacul hreanului

(Phaedon cochlearie)

- ataca radacinile si frunzele.

F%

I%

2.

Puricii de pamant

(Phyllotreta armoraciae)

- ataca aparatul foliar.

F%

I%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE SPANACULUI

1.

Mozaicul spanacului

- pe frunzele tinere numeroase pete mici galbene-aurii, cu un punct central de culoare inchisa. Plantele raman mici, iar frunzele mor treptat, incepand cu cele exterioare.

F%

2.

Mana spanacului

(Peronospora spinaciae)

- pe fata superioara a frunzelor apar la inceput pete decolorate difuze, care evolueaza spre galben. Pe fata inferioara, in dreptul petelor apar fructificatiile ciupercii formand o pasla colorata in cenusiu-violet. |esutul atacat se brunifica intens, se necrozeaza, se zdrentuieste si cade. La semincerii de spanac, in urma unui atac puternic apar defolieri, tulpinile raman mici, inflorescentele reduse, produc samanta putina.

F%

I%

3.

Antracnoza spanacului

(Colletotrichum spinaciae)

- pe frunze se formeaza la inceput pete mici, maslinii, umede, care se extind si capata forme neregulate, devenind albicioase sau galbui. Pe petiolurile frunzelor si pe tulpini apar de asemenea pete alungite, cenusii. Pe seminte se formeaza pete negricioase.

F%

I%

4.

Vestejirea fuzariana a spanacului

(Fusarium oxysporum f. spinaciae)

- frunzele incep sa se decoloreze, pierd luciul specific, se ingalbenesc si se usuca, radacinile se brunifica; pe masura evolutiei bolii, brunificarea si putrezirea se extind si la radacina pivotanta. In sectiune prin radacini sau prin tulpina in zona coletului se observa o brunificare a fasciculelor de vase lemnoase.

F%

I%

5.

Rugina alba a spanacului

(Albugo occidentalis Albugo occidentalis)

- pe frunze si petioluri sub forma unor pustule numeroase albe circulare sau ovale (3-5mm diametru). |esutul din dreptul pustulelor se decoloreaza, se brunifica si se necrozeaza, iar cand atacul este puternic, frunzele cad si intreaga planta poate fi distrusa.

F%

I%

6.

Taciunele alb al spanacului

(Entyloma ellisii)

- se manifesta printr-o albire a frunzelor cand atacul este puternic; cand atacul este redus, fructificatiile ciupercii se observa destul de greu. Filamentele ciupercii sunt incolore si se aglomereaza in camerele substomatice.

F%

I%

7.

Patarea frunzelor de spanac

(Phyllosticta chenopodii)

- aparitia unor pete circulare cu margini roscate. In centrul petelor se observa niste puncte negre, care sunt picnidiile ciupercii.

F%

I%

8.

Mucegaiul frunzelor de spanac

(Heterosporium variabile)

- aparitia de pete mici, brune, in special pe frunzele debilitate. Petele se maresc treptat, iar frunzele atacate se ingalbenesc, se ofilesc si se usuca. Boala este favorizata de umezeala in exces si temperaturi scazute.

F%

I%

9.

Patarea frunzelor

(Ascochyta spinaciae)

- aparitia unor pete de marimi diferite, brune-castanii, circulare sau coltutoase. Pe tesutul atacat din dreptul petelor apar picnidii mari, globuloase.

F%

I%

10.

Alternarioza spanacului

(Alternaria spinaciae)

- aparitia de pete circulare sau neregulate, brune, care se extind afectand intreaga frunza. Pe suprafata petelor apar spori mari, galben-maslinii.

F%

I%

DAUNATORII SPANACULUI

1.

Paduchele negru de frunze

(Dolaris fabae)

- ataca aparatul foliar.

F%

I%

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLI

1.

Mozaicul morcovului

(Carrot mosaic virus)

- plantele care se gasesc in primul an de vegetatie, in a doua jumatate a verii, pe frunzele centrale apar pete clorotice rotunde, 1-2 mm diametru cu marginile slab delimitate. Mai tarziu, acestea conflueaza, frunzele manifestand simptome de mozaic. Pe langa morcov, infecteaza telina si patrunjelul.

F%

2.

Piticirea marmorata a morcovului

- apare adesea in vetre si se caracterizeaza prin piticirea plantelor si prin patarea galbena-verde a frunzelor, iar petiolul este curbat spre partea inferioara.

F%

I%

3.

Inrosirea morcovului

- morcovul produce singur ingalbenirea sau inrosirea frunzelor plantelor infectate, talia acestora fiind foarte putin afectata.

F%

I%

4.

Mozaicul telinei

(Marmor umbelliferarum)

- spre sfarsitul verii pana toamna manifesta o piticire, aparitia de pete galbene pe tesuturile internervuriene, formarea de necroze pe frunzele exterioare si a unor dungi sau pete albe in lungul petiolului.

F%

I%

5.

Mozaicul pastarnacului

Parsnip mottle virus)

- simptome similare cu cele caracteristice piticirii marmorate a morcovului. La coriandru, virusul produce o piticire extrema si o marmorare cu aparitia de pete verzi-deschis si inchis, plantele infectate fiind apoi complet distruse.

F%

I%

6.

Putregaiul umed al morcovului

(Erwinia carotovora)

- sunt atacate radacinile in camp si in timpul pastrarii. Radacinile se inmoaie in regiunea coletului in jos. |esuturile atacate se brunifica, apoi putrezesc. |esuturile periferice, fiind mai rezistente, determina formarea in interiorul radacinii a unor caverne pline cu un mucilagiu brun, urat mirositor.

F%

I%

7.

Mana morcovului

Plasmopara dauci)

- pe frunze prezinta pete colturoase sau neregulate, la inceput de culoare galbuie si fara un contur precis, mai tarziu brun-roscate, cu marginile bine delimitate. Pe fata inferioara, petele sunt acoperite cu un puf albicios.

F%

I%

8.

Putregaiul alb al radacinilor de morcov

(Sclerotinia sclerotiorum)

- plantutele atacate de timpuriu se ofilesc si se usuca sau pe vreme umeda cad la pamant, se acopera cu o panza miceliana si in cele din urma putrezesc ; la suprafata lor se formeaza sclerotii ciupercii. La plantele dezvoltate, se manifesta pe frunze, petioluri, la baza tulpinii si pe radacina. |esuturile atacate se inmoaie, devin galbene-brune, se acopera cu o panza de miceliu albicioasa (ca vata). Mai tarziu, la suprafata tesuturilor atacate, care putrezesc, se formeaza, in panza miceliana sclerotii ciupercii, de culoare neagra.

F%

I%

9.

Fainarea morcovului

(Erysiphe umbelliferarum f. sp. dauci)

- sunt atacate frunzele, tulpinile si fructele la suprafata carora se observa un invelis albicios, la inceput fin, paslos, alcatuit din miceliul ciupercii, mai tarziu pulverulent. Intr-un stadiu mai avansat, invelisul micelian se inchide la culoare, la inceput galbui, apoi brun si in cele din urma negricios.

F%

I%

10.

Cercosporioza morcovului

(Cercospora carotae)

- pe frunze se manifesta prin pete, la inceput clorotice, mici, 1-3 mm diametru, aproape circulare ; mai tarziu, se maresc si capata o culoare inchisa

cenusie-cafenie-roscata, bine delimitate de o dunga fina de culoare bruna. Pe petioluri si tulpini, petele sunt eliptic- alungite, usor cufundate si au o culoare bruna-inchis, cu centrul de culoare mai deschisa. Semintele care ajung sa se formeze sunt pipernicite, zbarcite.

F%

I%

11.

Alternarioza morcovului

(Alternaria porri f. sp. dauci)

- pe frunzele mai dezvoltate, apar pete necrotice inconjurate de o aureola clorotica, care apar deseori la varful frunzelor si in cele din urma se usuca in intregime. Cand atacul este puternic, sunt infectate si radacinile, aparand pete de culoare brun-inchis pana la negru, putin cufundate, de forme si marimi variabile.

F%

I%

12.

Putregaiul brun al radacinilor de morcov

(Phoma rostrupii)

- in regiunea coletului apar pete brune sau cenusii, cufundate in tesut, care pe masura ce boala evolueaza, se unesc si formeaza un inel (sant) brun, adancit in tesut, la baza rozetei de frunze. La plantele semincere sunt atacate si tulpinile, care prezinta dungi brune, longitudinale. Plantele puternic atacate se usuca inainte de a forma seminte.

F%

I%

13.

Septorioza telinei

(Septoria apiicola)

- sunt atacate limbul si petiolul frunzelor, inflorescentele si fructele (semintele). Dupa rasarire, cand plantele au 2-3 frunze, apar pete clorotice cu marginile distincte, in dreptul carora cu timpul tesutul invadat se necrozeaza si capata o culoare cenusie-galbuie, bruna-galbuie, bruna-cenusie sau bruna-inchis (roscat). La plantele dezvoltate, petele necrotice sunt in partea centrala de culoare bruna pana la bruna-rosiatica, iar pe margine bruna-rosiatica inchis. Spre sfarsitul verii, cand atacul se intensifica, sunt infectate si petiolurile frunzelor si tulpinile pe care apar pete mai mici, de forma alungita, de culoare mai inchisa.

F%

I%

14.

Septorioza leusteanului

(Septoria levistici)

- pe frunze apar pete mici (1-3 mm diametru), circulare, de culoare galbena-cafenie, inconjurate de o margine ingusta, bruna. Frunzele puternic atacate se ingalbenesc si se usuca.

F%

I%

15.

Septorioza patrunjelului

(Septoria petroselini)

- se manifesta pe ambele fete ale frunzelor. In locul unde s-au produs infectiile se formeaza pete mici, de 1-5 mm diametru, de forma aproape circulara sau neregulata ; la inceput petele sunt de culoare galbena-cenusie, cu o margine ingusta de culoare bruna ; cu timpul tesutul se usuca si se deschide la culoare, petele devenind in cele din urma albicioase. Marginile petelor sunt bine delimitate de tesutul sanatos. Frunzele puternic atacate se ingalbenesc si se usuca de timpuriu.

F%

I%

16.

Plasmopara nivea

- produce mana patrunjelului si a altor umbelifere

F%

I%

17.

Erysiphe umbelliferarum

- produce fainarea patrunjelului.

F%

I%

18.

Sclerotinia sclerotiorum

- produce boala cu scleroti sau putregaiul alb al patrunjelului.

F%

I%

19.

Cladosporium depressum

- produce o patare a frunzelor de patrunjel.

F%

I%

20.

Alternaria tenuis

- produce o patare bruna a frunzelor de patrunjel.

F%

I%

21.

Sirophoma petroselini

- se dezvolta pe semintele de patrunjel in timpul germinatiei.

F%

I%

22.

Patarea bruna a frunzelor de pastarnac

(Cylindrosporium pastinaciae)

- pe frunze apar pete de forma circulara sau neregulata, 1-4 mm diametru, cu marginile difuze, galbene-brunii pe partea superioara a frunzelor, galbene-verzui pe cea inferioara. In faza mai inaintata, la suprafata petelor se formeaza punctisoare brunii, izolate sau adunate in grupuri. Pe fata inferioara a petelor se observa punctisoare negricioase (sclerotii ciupercii).

F%

I%

23.

Fainarea pastarnacului

(Erysiphe umbelliferarum f. sp. pastinaciae)

- frunzele sunt acoperite cu pete mici sau uneori mari, formate dintr-o pasla albicioasa, mai tarziu fainoasa.

F%

I%

24.

Patarea galbena a frunzelor de pastarnac

(Ramularia pastinaciae)

- pe frunze apar pete mici colturoase de 1-2 mm, la inceput verzi-galbui, izolate, mai tarziu de culoare bruna si confluente. Pe fata inferioara a foliolelor, se observa in dreptul petelor o eflorescenta fina, albicioasa. Frunzele puternic atacate se brunifica si se usuca prematur.

F%

I%

25.

Plasmopora nivea

- produce mana pastarnacului si a altor umbelifere.

F%

I%

26.

Sclerotinia sclerotiorum

- produce putregaiul alb al radacinilor de pastarnac.

F%

I%

27.

Patarea cenusie a mararului

(Cercosporina anethi)

- pe frunze apar dungi mici, cenusii, care in cazul unui atac puternic, duc la ofilirea si uscarea prematura a frunzelor. Pe tulpini si ramificatiile inflorescentei (umbelei), atacul se prezinta la inceput ca acela al ruginii. Pe aceste organe apar dungi mici, liniare, de culoare brun-inchis, dispuse longitudinal. In cazul unui atac puternic, toata suprafata tulpinilor si a frunzelor este acoperita cu striuri mici, cenusii murdar, care determina brunificarea si uscarea organelor atacate.

F%

I%

28.

Fomoza mararului

(Phoma anethi)

- se manifesta sub forma unor striuri (dungi), la suprafata carora se observa puncte mici, negre (picnidiile ciupercii). Simptomele se aseamana cu acelea ale patarii cenusii a mararului (Cercosporina anethi).

F%

I%

DAUNATORI

1.

Paduchele pastarnacului

(Myzus ornatus)

- ataca aparatul foliar, flori, tulpina.

2.

Plosnita vargata a morcovului

(Graphosoma lineatum)

- ataca aparatul foliar, flori, seminte.

3.

Viermi sarma

(Agriotes sp.)

- ataca radacina.

4.

Paianjenul rosu comun

Tetranchychus urticae)

- ataca aparatul foliar.

5.

Molia cenusie a morcovului

(Depressaria depressella)

- ataca tulpina, flori.

6.

Molia maslinie a morcovului

(Depressaria nervosa)

- ataca tulpina, flori.

7.

Molia radacinilor de morcov

(Aethes williana)

- ataca radacinile.

8.

Musca morcovului

(Psila rosae)

- ataca radacina.

9.

Nematodul morcovului

(Meloidogyne hapla)

- ataca radacinile.

10.

Paduchele verde al morcovului

(Semiaphis dauci)

- ataca frunze, flori.

11.

Puricele lanos al morcovului

(Trioza apicalis)

- ataca aparatul foliar.

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE SPARANGHELULUI

1.

Rugina sparanghelului

(Puccinia asparagi)

- primele simptome apar primavara devreme, sub forma unor pete galbene-portocalii, pe lastarii tineri, pe ramuri si frunze. Dupa 2-3 saptamani in preajma infloritului sunt de culoare brun-roscata, de forma ovoid-alungita dispusi longitudinal. Tulpinile atacate puternic se usuca prematur, incepand de la varf spre baza.

F%

I%

2.

Rhizoctonia violacea

- produce o putrezire a radacinilor si a bazei tulpinii de sparanghel. Ciuperca imbraca radacina atacata cu o panza miceliana, deasa, de culoare violeta. Atacul ciupercii determina ingalbenirea si moartea plantelor.

F%

I%

3.

Fusarium culmorum si Fusarium oxysporum

- prima produce o inrosire a tesutului atacat atat in interior, cat si la exterior.

- a doua produce pete de culoare brun-negricioase. Este atacata baza tulpinii, care pe vreme umeda este acoperita cu un miceliu albicios aerian; portiunea de tulpina atacata se inmoaie si putrezeste.

F%

I%

4.

Botrytis cinerea

- produce mucegaiul cenusiu. Sunt atacate organele aeriene, la care tesuturile atacate se ingalbenesc si in cele din urma putrezesc.

F%

I%

5.

Cercospora asparagi

- produce cercosporioza sparanghelului.

F%

I%

DAUNATORII SPARANGHELULUI

1.

Gandacul albastru al sparanghelului

(Crioceris asparagi)

- ataca lastari, seminte.

2.

Gandacul rosu al sparanghelului

(Crioceris duodecempunctata)

- ataca tulpina, seminte.

3.

Musa sparanghelului

(Platyparea poeciloptera)

- ataca tulpina.

Elemente

Agentul patogen / daunatorul

Scurta descriere a atacului

ce se

determina

BOLILE BAMELOR

1.

Ascochitoza bamelor

(Ascochyta abelmoschi)

- sunt atacate in principal fructele si intr-o masura mai mica tulpinile. Fructele infectate prezinta leziuni de forma ovala, de culoare brun-inchis, cu o margine bruna-negricioasa. Picnidiile sunt numeroase si dispuse fie sub forma unor cercuri concentrice mai mult sau mai putin evidente, fie imprastiate neregulat pe intreaga suprafata a leziunii. Fructele tinere sunt atacate mai puternic decat cele mai dezvoltate. Atacul trece si la samanta, care contribuie la transmiterea bolii in anul umator.

F%

I%

2.

Fainarea bamelor

(Erysiphe abelmoschi)

Pe frunze, in locul unde s-a produs infectia, se formeaza, pe ambele fete ale limbului, mai frecvent pe cea superioara, pete albe, pasloase si mai tarziu pulverulente, de forma neregulate. Frunzele atacate puternic se ingalbenesc si se usuca de timpuriu. Pe tulpini boala se manifesta la fel, cu un invelis albicios, paslos, mai tarziu prafos, care acopera portiuni de tulpina de pana la 5-7 cm lungime. In culturile semincere ataca si florile si poate produce o avortare partiala a fructelor.

F%

I%

3.

Cercospora hibisci

- produce o patare a frunzelor de bame, in cazul unui atac puternic, duce la caderea prematura a frunzelor.

F%

I%

4.

Fusarium vasinfectum si

Verticillium albo-atrum

- produc vestejirea plantelor in special in regiunile cu verile nu prea calde.

F%

I%

5.

Fusarium javanicum, Botrytis cinera, Myscosphaerella hibisci, Pleosphaerulina suchumica

- au fost izolate de pe semintele de bame.

F%

I%

DAUNATORII BAMELOR

1.

Paianjenul rosu comum

(Tetranychus urticae)

- ataca aparatul foliar, flori.

F%

I%

2.

Paduchele negru al bobului

(Aphis fabae)

- ataca aparatul foliar, flori., pastai.

F%

I%