CULTURA GUTUIULUI

Cydonia oblonga Mill.    Fam. Rosaceae Subfam.Pomoideae

1. Importanta, origine si arie de raspandire

Importanta. Gutuile onstituie o materie prima valoroasa pentru in-dustrializare datorita faptului ca au un grad ridicat de gelificare, isi mentin aroma si fermitatea pulpei dupa prelucrare, transmit o aciditate naturala produselor de confiserie.

Gutuile sunt placute la gust, avand o mare valoare nutritiva datorita compozitiei chimice: zaharuri (6,6-13,3%), acizi (0,6-1,76%), substante tanoide (0,19-0,50%), substante proteice (0,33-0,95%), pectine (0,69-1,13%), lipide (0,50%), saruri de potasiu (201 mg %), Ca (10 mg %), Mg (8mg %), Fe (0,60 mg %) (A. Gherghi,1983). De la gutui ,in scopuri terapeutice se folosesc fructele, semintele, frunzele si florile.

Gutuiul serveste ca portaltoi (generativ si vegetativ) pentru plantatiile intensive si superintensive de par.

Specia valorifica bine terenurile cu exces temporar de umiditate sau cu apa freatica la suprafata (chiar sub 1 m ) cum sunt cele din Delta sau zona inundabila a Dunarii.

Origine si arie de raspandire. Gutuiul este originar din nordul Iranului, Caucaz si Asia Mica. In stare salbatica se gaseste in Asia Mijlocie, Ucraina (Crimeea) si in Balcani. In prezent, se cultiva in China, Japonia, Asia Centrala, Iran, Asia Mica, Nordul si sudul Africii, America de Nord si Australia. In Europa, Italia detine primul loc in ceea ce priveste productia de fructe (E. Baldini,1986).

La noi in tara, productia cea mai mare se obtine in Ilfov (20%) si Olt (10%), iar principalele centre de cultura din tara sunt: Copaceni; Gradinari, Bolintin, Vidra (Ilfov), Podenii Mari, Podenii Mici, Valea Calugareasca, Gornetu Cuib si Mizil (jud. Prahova), Macin, Greci, Tulcea (jud. Tulcea), Mosna, Raducaneni, Comarna (Jud. Iasi), Husi (Jud. Vaslui), Runcu, Arceni, Pestisani (Jud. Gorj) (I. Cupcinenco, 1954, Al. Duman, 1955, T. Borde-ianu,1959, M.Mitu, 1967, V. Cireasa, 1995).

2. Particularitati biologice

Cerintele gutuiului fata de factorii ecologici

Gutuiul este o specie mai pretentioasa fata de caldura decat parul si mai sensibil la ger. Pomii rezista pana la temperaturi de -27° -30°C, florile pana la -1,5°C, iar fructele, toamna, pana la -2,2°C. Fiind o specie termofila, se va planta numai in locuri bine adapostite si pe pante insorite (expozitie sudica) fiind in acelasi timp exigent fata de lumina. Depresiunile submontane (cu deosebire in Subacarpatii Meridionali si in zona Muntilor Apuseni ) ofera gutuiului conditii de adapost pe care nu le are in zona de campie.

Gutuiul prezinta cerinte relativ mari fata de apa, de aceea se ampla-seaza la baza pantelor. Se comporta bine pe soluri aluvionare, reavene, fertile, cu maximum 8% calcar activ.

Principalele soiuri de gutui cultivate in tara noastra

Sortimentul este relativ redus (tabelul 13.1.), cuprinzand soiuri de provenienta straina, populatii autohtone si o serie de soiuri noi obtinute recent la S.C.P.P. Tg. Jiu. In zonele submontane din tara noastra predomina tipurile locale de gutui si soiurile de provenienta straina Bereczki, Champion, De Constantinopol.

Caracteristici morfologice si de productie.

Sistemul radicular este dispus superficial in sol (10-60 cm.) si slab ancorat, din care cauza pomii trebuie palisati pe toata durata vietii pentru a nu fi rasturnati de vanturi.

In mod natural, gutuii cresc de obicei sub forma de tufa inalta de 3-5m. In plantatii pomii se conduc insa foarte bine si cu trunchi. La pomii in varsta trunchiul este puternic torsionat (rasucit) si prezinta coaste pronuntate, iar coroana este deasa, regulata. Lastarii sunt tomentosi, iar frunzele mari, ovat alungite cu marginile intregi. Florile sunt mari, terminale, solitare si apar pe lastari scurti (7-10 cm.), crescuti primavara din mugurii micsti.

Fructul de marimi si forme diferite este inserat direct pe ramura, fara peduncul, prezinta sclereide si seminte multe.

Diferentierea mugurilor floriferi incepe la sfarsitul lunii august - inceputul lui septembrie. Infloritul are loc tarziu (mai-iunie) dupa formarea frunzelor, cand se acumuleaza 248°C temperatura si dureaza 10-15 zile (Doina Toma, 1976).

Gutuiul rodeste pe ramuri denumite “maciulii” care provin din ingro-sarea catului lastarului fertil, datorita afluxului de seva care hraneste fructul.

Pe fiecare maciulie, in partea ei terminala (spre varf) la subsuara frun-zelor, se formeaza cate 1-3 muguri micsti din care in anul urmator rezulta noi lastari fertili. Mugurii micsti se mai pot forma si pe unii lastari lungi,in partea lor mijlocie si superioara. Mugurii din treimea inferioara a lastarilor lungi raman dorminzi.

Gutuiul se numara printre speciile pomicole cele mai precoce. El produce primele fructe in anul al II-lea de la plantare si rodeste economic incepand cu anul al IV-lea .

Majoritatea soiurilor de gutui sunt autofertile sau partial autofertile. Intrucat gutuiul infloreste dupa formarea aparatului foliar, proportia florilor este mare, dispunand de hrana suficienta.

In perioada de plina productie un gutui produce 30-80kg de fructe in functie de varsta si vigoarea lui, soi, agrotehnica si alti factori. Gutuiul nu are periodicitate de rodire

In medie, gutuiul traieste 25-35 ani. Unele exemplare pot ajunge la 45-50 ani.

3. Particularitati tehnologice

Specificul producerii materialului saditor. In plantatiile intensive se foloseste portaltoiul vegetativ de gutui EM-A (B. Marangoli,1980). In vederea unei ancorari bune a pomilor in sol si pentru a evita doborarea lor de catre vant, soiul de gutui “Champion” a fost altoit cu rezultate bune si pe portaltoiul franc” de Mosna” (A. Liacu, Mitu, Rosu, Cireasa, Georgescu, 1975). Gutuiul pe terenurile mai uscate reuseste altoit pe paducel (Morettini, 1975).

Specificul infiintarii si intretinerii plantatiilor.

Gutuiul se planteaza numai in sistem intensiv, intrucat are vigoare slaba, la distante de 3,5-4 m /2,5-3,0m (833-1142 pomi la ha. ). Desi soiurile de gutui sunt autofertile, in vederea obtinerii unor rezultate mai bune se cultiva intercalat 2-3 soiuri.

Conducerea pomilor. Obisnuit, gutuiul se conduce in forma de vas ameliorat, piramida mixta intrerupta, palmeta neetajata cu brate oblice cat si sub forma de tufa, formata din 3-4 tulpini crescute din zona coletului.

Taierile de intretinere si de fructificare. Gutuiul formeaza ramuri de rod putine si scurte (maciulii), de aceea coroana lui ramane suficient de luminata. Maciuliile cele mai viguroase, apte sa hraneasca bine fructele, se gasesc pe ramurile de semischelet in varsta de 3-4 ani.

Semischeletul subtire, fiind garnisit cu maciulii debile, care nu-si mentin rodul, trebuie scurtat sau suprimat total.

Maciuliile viguroase, grupate sub forma de coarne de melc, se mentin, iar cele debile se suprima sau se scurteaza (simplifica).

Ramurile anuale periferice, care depasesc lungimea de 60 cm, trebuie sa fie scurtate cu cca. 1/3, pentru a se ramifica bine si a reduce lungimea zonei cu muguri dorminzi.

Semischeletul gutuiului se intinereste (simplifica) la intervale de 4-5 ani. La pomii in varsta, care manifesta tendinta de degarnisire a bazei sarpantelor, se executa taieri de intinerire in lemn de 5-6 ani.

Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Dintre boli, cele mai frecvente sunt Monilinia (mumifierea fructelor) si Diplocarpon (patarea bruna a fructelor), iar dintre daunatori: viermii fructelor (Carpocapsa sp.), paduchele din San Jose, afidele, paianjenii rosii.

Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin tratamente la avertizare.

Recoltarea gutuilor. Se face cand culoarea fructelor vireaza de la verde spre galbui, moment in care pubescenta care acopera fructele se sterge cu usurinta.