Legenda vinului

Legenda vinului

O legenda il arata pe Dionysos tanar, mergand spre insula Naxos. Obosit din cauza drumului lung, se aseza pe o pajiste sa se odihneasca. La picioarele lui observa o planta firava necunoscuta. Ii placu infatisarea ei si la plecare o smulse, luand-o cu sine. Soarele ardea puternic si dogoarea ar fi putut pali planta smulsa. Voind s-o apere de arsita, Dionysos folosi un os de pasare gasit pe drum, in care a introdus planta firava. Tinuta insa in mana lui de zeu cu puteri supranaturale, planta a continuat sa creasca vazand cu ochii si osul de pasare deveni tot mai neincapator. Dionysos gasi un os de leu in golul caruia puse osul de pasare cu planta cu tot. Planta crescu mereu, mai viguroasa si osul deveni si el neincapator. Mergand pe drum gasi o capatana de magar si puse in ea planta, cu osul de pasare si cu cel de leu la un loc. In sfarsit, ajungand la Naxos el sadi in pamant planta care era vita de vie. Acesta, crescu, facand struguri minunati pe care Dionysos il transforma in vin, invatandu-i si pe oameni sa lucreze vita si sa bea vin. Legenda spune ca vinul din aceasta vita capatase insusirile celor trei receptacule in care crescuse si anume: cei ce au baut putin din vinul oferit de zeu, la inceput au fost veseli si au ciripit ca pasarelele; cei care au baut mai mult au devenit combativi, bravi si puternici ca leul iar cei care s-au intrecut cu bautura au inceput sa raga ca magarul.

Vinul cuceritor

Insusirea vinului de a subjuga pe om “dupa al doilea pahar” ne este relevata si intr-o legenda egipteana, pe care o rezumam dupa Emil Ludowig:”Cu trei mii de ani in urma, vestita si frumoasa regina din Saaba, impodobita cu aur si pietre pretioase, s-a dus la Ierusalim sa cunoasca un rege tot atat de frumos si de celebru , regele Solomon, din a carui gura izvorau povesti fara seaman, ganduri intelepte si faimoase cantece de dragoste.

Desi din prima clipa simpatia a fost reciproca, regina din Saaba l-a tinut la distanta pe inflacaratul rege si a refuzat sa locuiasca in palatul regal, dar s-au intalnit seri de-a randul pentru a discuta toate problemele lumii si ale filozofiei. Numai in ajunul inapoierii in tara sa, regina consimti sa petreaca ultima noapte in palatul regelui, cerand insa sa-i fagaduiasca ca o va respecta.

Inteleptul Solomon organiza o primire mareata in palatul sau. Bucatarii au pregatit mancarurile cele mai alese, iar pivnicerii au scos vinurile cele mai rare pentru acest ospat de adio. Vinul cel mai bun a fost mai cuceritor decat toata intelepciunea, elocventa si farmecul regelui: Te dezleg de juramant – spuse regina, dupa cateva pahare – daca mai imi dai sa beau”.