Asigurarea marfurilor in transportul international

asigurarea marfurilor in transportul international

1 riscurile si avariile maritime

In practica economica, riscul este perceput ca un eveniment posibil si nedorit, de obicei imprevizibil aducator de pierderi materiale sau morale. Orice activitate umana tinde spre rezultate pozitive optime si este insotita de probabilitatea producerii riscului[1].

Plecand de aici, in societatea moderna nu se poate concepe desfasurarea unei activitati de transport international fara sa fie insotit de un contract de asigurare. In general, asigurarea marfurilor in derularea unei operatii de import - export este un act facultativ (cu exceptia cazurilor cind ea constituie o obligatie contractuala); cu toate acestea ea se practica pe o scara foarte larga, avand la baza urmatoarele motive:

in timpul transportului marfa este expusa unor riscuri, a caror aparitie este determinata de anumiti factori naturali, conjuncturali, umani, rtc 

in cazul producerii unor pagube, acestea pot fi acoperite partial sau total prin despagubirile oferite.

Riscurile reprezinta acele fenomene incerte, dar posibile care pot sa produca in timpul transportului marfurilor, pagube sau avarii pentru proprietarii acestora. Aceste riscuri asigurabile se pot clasifica astfel:

a)           riscuri obisnuite - care reprezinta intamplari sau evenimente neprevazute initial, care eventual ar putea interveni pe parcursul transportului pe mare: furtuna, naufragiu, esuare, coleziune, aruncarea peste bord a incarcaturii, incendii ale navei, furtul, capturarea sau sechestrarea navei si a echipajului

b)           riscuri speciale - sunt acele riscuri care se datoresc unor cauze ce tin de proprietatile intrinseci ale marfurilor (alterare, rugina, spargere, scurgere, etc); tot din aceasta categorie fac parte si riscurile de razboi si de greva.

Pe langa aceste exista o categorie de riscuri pe care asiguratorii nu le asigura nici la cererea expresa a asiguratului, datorita faptului ca acestea nu pot fi atribuite procesului de transport: daune provocate de lipsa ambalajului, efecte ale naturii marfurilor (de exemplu: uscarea cerealelor, evaporarea lichidelor), etc

Prin avarie se intelege orice vatamare a bunului si mijlocului de transport asigurat, in asa fel incat se produc modificari sau degradari ale acestuia. Avaria poate fi de trei tipuri:

a)     avarie totala, care presupune distrugerea fizica totala, pierderea totala a proprietatilor bunului respectiv; avaria totala poate fi: reala (distrugere fizica totala, pierderea totala a proprietatilor sau confiscarea bunului) sau prezumata (atunci cind bunul respectiv este abandonat, deoarece pierderea lui reala apare ca inevitabila si cand recuperarea lui este mai scumpa decat valoarea lui)

b)     avarie partiala, care presupune ca bunurile sunt distruge doar intr-o anumita masura

c)     avarie comuna / generala, care apare atunci cand din necesitate se recurge la anumite sacrificii sau cheltuieli vis-à-vis de marfa (inundareasau aruncarea peste bord a incarcaturii, etc) pentru a salva nava sau echipajul. In aceste conditii, toti cei implicati (exportator, importator si transportator) trebuie sa suporte in mod proportional daunele produse, materializandu-se in "contributie la avaria comuna". Pentru ca un caz sa fie declarat ca avarie comuna trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe o primejdie grava care sa pericliteze nava sau echipajul si sacrificiul sau cheltuielile facute sa fie in interesul salvarii comune.

2 contractul de asigurare

Contractul de asigurare este un contract prin care societatea de asigurari / asiguratorul, in schimbul unei sume de bani numita prima de asigurare, ia asupra sa raspunderea pentru riscurile unor pagube in timpul transportului platindu-i asiguratului/exportator, importator, caraus sau armator, eventualele pagube pe care acesta le poate suferi, ca urmare a producerii unor evenimente neprevazute, care au determinat avarierea marfurilor sau a mijloacelor de transport.Acest contract este un contract de despagubire, o hartie de valoare si un contract sinalagmatic (creaza obligatii intre partile implicate: asiguratul sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul sa-l despagubeasca in cazul producerii unor pagube), cu titlu oneros, aleatoriu (acest contract are efecte doar daca marfa sau mijlocul de transport sufera anumite deteriorari; daca aceste pagube nu se produc si marfa ajunge in bune conditii la destinatie, contractul de asigurare nu-si produce efectele juridice) si real. Referitor la acest tip de contract, putem afirma ca acesta se bucura de o anumita particularitate pe care nu o mai intalnim la alte contracte, si anume: partile incheie acest contract in speranta de a nu-l executa (de a nu se produce riscurile respective).

Dintre clauzele acestui contract ne vom opri asupra acelora care au o importanta mai mare asupra relatiei asigurat - asigurator.

a) Partile implicate in contractul de asigurare sunt: asiguratul si asiguratorul.

asiguratul are urmatoarele obligatii, care decurg din contractul de asigurare: de a pastra in bune conditii bunurile asigurate, iar dupa producerea riscului sa incerce sa limiteze daunele, in caz contrar societatea de asigurari se poate elibera de obligatia de a raspunde pentru avaria produsa; trebuie sa-l avizeze pe asigurator imediat ce s-a produs riscul asigurat si sa urmeze instructiunile acestuia, implicit realizarea unor cheltuieli (pe care asiguratorul i le va rambursa indiferent de efectul lor).

• Obligatiile asiguratorului sunt: sa plateasca daunele produce, dar numai in limitele sumei asigurate, pe baza cererii asiguratului, insotita de o serie de documente: dovada ca bunul a fost asigurat, dovada producerii riscului asigurat, conosamantul sau srisoarea de trasura, cuantumul despagubirilor pretinse (pe baza facturilor, certificatului de avarie, buletinului de expertiza); dupa plata despagubirilor, in cazul avariei totale dreptul de proprietate asupra bunului trece la asigurator, operatie ce poarta denumirea de abandon; in limitele sumelor platite ca despagubire, asiguratorul preia toate drepturile asiguratului fata de persoanele vinovate de producerea pagubei, acest drept numindu-se subrogare; subrogarea da dreptul de recuperare a sumelor platite pentru daunele produse de terte persoane.

In cazul unei avarii comune, asiguratorul trebuie sa plateasca despagubirea numai in limitele sumei asigurate, din totalul avariei comune, fara deducerea francizei. Astfel, armatorul va recupera suma pentru bunurile pierdute in mod proportional de la parteneri, societatea de asigurari participand numai in limta asigurarii. In aceste conditii, marfa nu se elibereaza importatorului pana cand acesta nu semneaza obligatia de contributie la avaria comuna, iar la randul lui importatorul are drept de sechestru asupra vasului pana in momentul in care si armatorul isi achita obligatiile.

In orice situatie de producere a riscurilor, partile implicate trebuie sa recurga la serviciile unui comisar de avarie, care stabileste intinderea avariei si intocmeste certificatul de avarie pe baza caruia se va acorda despagubirea.

In acest context trebuie definita notiunea de franciza in domeniul asigurarilor; aceasta reprezinta limitarea raspunderilor cu privire la acoperirea pagubelor suportate de asigurati, al un anumit procent din valoarea asigurata. Aceasta franciza este de doua feluri:

neconditionata, cand asiguratorul se elibereaza de obligatia de plata pentru daune produse sub anumite limite mici ( de exemplu, sub 5%) din valoarea asigurata; astfel, la o paguba de 3% din valoarea asigurata, societatea de asigurari nu plateste nimic, iar pentru o paguba de 15% va plati despaguburi in valoare de 10%.  

conditionata, cand asiguratorul se elibereaza de obligatia de plata numai pentru daune ce nu depasesc franciza; astfel, la o paguba de 5% nu se plateste nimic, iar la una de 20% se va plati 20%.

Scopul instituirii francizei este de a cointeresa asiguratul in a proteja bunurile asigurate si de a scuti asiguratorul de cheltuielile pentru recuperarea daunelor marunte. Asigurarea fara franciza se practica numai pentru anumite marfuri si este insotita de plata unei prime suplimentare.

b) Obiectul asigurat - in contractul de asigurare este necesar ca marfa asigurata sa fie descrisa prin toate caracteristicile sale, mentionandu-se si natura ambalajului, numarul coletelor, marcajul, etc

c) Suma sigurata reprezinta suma maxima a obligatiei de plata din partea asiguratorului; la determinarea acestei sume se iau in calcul valoarea marfii, costul transportului, costul asigurarii.

d) Conditia de asigurare, reprezinta aria de cuprindere a riscurilor preluate de asigurator; pe plan international cele mai raspandite conditii de asigurare sunt:

• FPA (Free of particular average / fara raspundere pentru avaria particulara) - acopera numai daunele rezultate din pierderea totala a intregii incarcaturi sau a unei parti din aceasta, datorata unor avarii particulare determinate de riscuri obisnuite ale marfii: de incendiu, esuare, naufragiu, rasturnarea sau deraierea mijlocului de transpor, coleziunea sau contactul mijlocului de transport cu un obiect exterior, disparitie, etc. Aceste daune se platesc fara deducerea francizei.
• W.A. (With particular average / cu raspundere pentru avaria particulara), acopera daunele ce recurg din avaria totala sau partiala a incarcaturii, pricinuite de anumite riscuri specificate in mod express in polita de asigurare (si pentru care asiguratul plateste o prima suplimentara): incendii, coleziuni, trasnet, furtuna, cutremur de pamant, explozie, naufragiu, etc. Dupa cum se poate constata, aceasta conditie are o sfera de acoperire mult mai larga, motiv pentru care asigurarea WA este mai scumpa.
• A.L. (All risks / toate riscurile), in care asiguratorul isi asuma acoperirea tuturor daunelor rezultate din avaria totala sau partiala a marfii cu exceptia anumitor riscuri speciale (razboi, greve, tulburari civile sau riscuri generate de vicii ascunse, defectiuni ale ambalajului, incarcarea si stivuirea necorespunzatoare, etc) care trebuie enumerate in polita de asigurare.

La alegerea conditiei de asigurare trebuie avut in vedere ca, conditia A.R. este cea mai acoperitoare, dar si cea mai scumpa; pe de alta parte conditia F.P.A. este mai ieftina, dar confera o protectie mai mica marfurilor.

In ultimele decenii, datorita cresterii complexitatii operatiilor comerciale internationale  si a valorilor bunurilor si mijloacelor de transport asigurate, si implicit a daunelor extrem de mari care se produc datorita riscurilor asigurate modalitatile de asigurare s-au diversificat. Astfel, asiguratorul poate recurge la reasigurare pentru partea de risc ce nu o poate suporta singur. Aceasta reasigurare poate fi partiala (doar pentru anumite categorii de riscuri) sau totala.

5.3 vamuirea marfurilor

In practica internationala, referitor la vamuire exista incetatenite anumite reguli; astfel de operatiunile de vamuire se ocupa partenerul care domiciliaza in tara in care are loc operatiunea - esxportatorul se va ocupa de vamuirea la export, iar importatorul de vamuirea la import. Trebuie precizat ca, atunci cand se utilizeaza anumite conditii de livrare, formalitatile de vamuire vor fi realizate de una din partile contractului.

A)  Procedura vamala reprezinta suma formalitatilor necesare pentru vamuirea marfurilor:

• pregatirea marfii pentru vamuire
• intocmirea declaratiei vamale; aceasta este un inscris intocmit de detinatorul marfii sau un reprezentant al acestuia (de regula comisionarul vamal) prin care se prezinta elementele necesare vamuirii
• stabilirea regimului vamal, care presupune stabilirea regimului juridic pe care il va primi marfa in procesul vamuirii, adica daca vor fi platite taxe vamale si cuantumul acestora. Legat de aceasta problema trebuie precizat ca exista doua tipuri de regimuri vamale: comun / definitiv (care se aplica automat in conformitate cu legea vamala, implicand plata taxelor vamale aferente) si suspensiv (care presupun suspendarea platii unor taxe vamale pentru anumite produse specificate). In practica, apare obligativitate solicitarii in mod expres, de catre comisionarul vamal, a aplicarii regimului suspensiv (atunci cand este cazul). 
• efectuarea controlului vamal
• plata taxelor vamale (si implicit acordarea liberului de vama).

B) Formalitatile vamale prezentate anterior sunt cele care ofera cadrul general de realizare a vamuirii marfurilor; plecand de la acestea exista o serie de particularitati / formalitati suplimentare care pot fi solicitate de fiecare tara in cauza, in functie de anumite elemente conjuncturale.

Conform reglementarilor in vigoare, la indeplinirea formalitatilor vamale trebuie sa participe cel putin doi factori:

declarantul vamal (care de obicei este un comisionar vamal), care intocmeste declaratia vamala (vezi anexa nr. 2) si o prezinta, impreuna cu marfa organelor vamale

organul vamal, care in urma confruntarii intre marfa si documentul primit perfecteaza declaratia vamala.

  Autoevaluare:

1. Tipologia riscurilor maritime.

Principalele conditii de asigurare in transportuirle internationale.

Elementele contractului de asigurare.

Procedura vamala

Formalitati vamale

Referate propuse:

1. Asigurarile maritime in cadrul companiei Lloyd"s.
2. Regimuri vamale in Romania.
3. Originea marfurilor.

Bibliografie:

1. Puiu, Alexandru - Management international. Tratat. Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

2. Popa, Ioan - Tranzactii de comert exterior, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

3. Suta, Nicolae (coordonator) - Comert international si politici comerciale contemporane, Ed. Eficient, Bucuresti, 2000

4. *** - GATT Acte final reprenant les resultats de negociations commercialles multilaterales de L Uruguay Round ; Secretairat du GATT, Geneva, 15 dec. 1993

5. *** - Ghid pentru intreprinderi privind Sistemul Comercial Mondial, International Trade Centre, Commonwealth Secretariat, 1999

Intrebari de autoevaluare:

Rolul casei de expeditii.

Tipuri de contracte de navlosire.

Stalii si contrastalii.

Caracteristicile transportului rutier.

Principalele reglementari ale transportului rutier.

Caracteristicile conosamentului

Formarea pretului in transportul maritim

CMR-ul si Carnetul TIR.

Tipuri de avarii maritime.

Operatiunea de vamuire.