Analiza asigurarii cu resurse umane din punct de vedere cantitativ si calitativ

Analiza asigurarii cu resurse umane din punct de vedere cantitativ si calitativ

În analiza diagnostic a efectivului de salariati se recomanda utilizarea urmatorilor indicatori:

1.efectivul total:

la finele perioadei de gestiune;

ca numar mediu;

2. efectivul permanent ( titular al unui contract nedeterminat);

3. efectivul temporar (titular al unui contract determinat);

4. efectivul de salariati pe categorii (muncitori, de cercetare, de administratie etc.);

5. efectivul pe sexe la sfarsitul perioadei;

6. efectivul de salariati pe clase de varsta;

7. efectivul dupa vechime la sfarsitul perioadei;

8. efectivul de salariati pe functiuni ale firmei.

Fiecare dintre indicatorii mentionati contribuie la completarea diagnosticului din diferite unghiuri si de aceea este necesar sa se faca anumite precizari referitoare la acesti indicatori.

Efectivul total da dimensiune factorului de productie - munca si inclusiv potentialului economic al firmei. Cerinta este ca dinamica efectivului sa se realizeze in conditiile corelatiei:

sau

unde:

- indicele numarului de salariati;

- indicele productivitatii muncii (exprimata comparabil);

- volumul de activitate in timp standard sau normat.

Respectand asemenea cerinte inseamna ca numarul de salariati contribuie la cresterea capacitatii de oferta a firmei in conditiile in care are loc si cresterea productivitatii muncii.

Efectivul permanent si temporar reflecta si o latura sociala a personalului in sensul ca cei cu contract nedeterminat au o siguranta relativa a muncii de lunga durata, iar o asemenea stare reprezinta o motivatie comportamentala pentru performantele economico-financiare ale firmei.

Efectivul pe sexe in contextul general al unei economii reprezinta interes pentru diagnostic si reflecta gradul de dezvoltare a acesteia, in sensul ca un membru al familiei salariat poate asigura un trai decent al acesteia.

Într-o anume firma industriala, o pondere mai mica sau mai mare a femeilor evidentiaza profilul acesteia, gradul mai mare de accesibilitate a muncii si pentru femei (ca exemplu industria textila, alimentara si chiar electronica). În activitatea comerciala pura, predominanta feminina este evidenta.

Efectivul pe clase de varsta presupune analiza efectivului de salariati care permite nu numai formarea fluxului normal al mobilitatii ci si dimensiunea experientei ca element al potentialului economic al resurselor umane.

Structurarea efectivului de salariati pe clase de varsta are legatura cu precedenta si denota stabilitatea (fidelitatea) cu impact direct in randamente.

Într-un fel sau altul, stabilitatea factorului uman atesta si prestigiul firmei, calitatea managementului inclusiv a functiei "personal". Calitatea muncii este variabila determinanta in eficienta activitatii oricarui agent economic si asociata nivelului tehnologic favorizeaza asigurarea capacitatii concurentiale a acestuia. Pentru aprecierea potentialului uman din punct de vedere al calitatii, se pot folosi mai multe posibilitati:

situatia calificarii muncitorilor pe categorii de calificare;

situatia pregatirii personalului pe nivele de studii;

situatia incadrarii personalului de conducere pe clase de competenta;

concordanta dintre complexitatea lucrarilor si competenta (calificarea) personalului.

Calificarea muncitorilor este direct conditionata de complexitatea lucrarilor. De fapt, in acest caz complexitatea lucrarilor este si cea care formeaza structura calitatii muncii si impreuna stau la baza negocierii salariilor (se face abstractie de inflatie). Pentru o examinare sintetica se poate folosi coeficientul mediu al calificarii stabilit cu relatia:

unde:

ni-numarul de muncitori pe categorii de calificare;

ki-categoria de calificare.

Ca exemplu putem admite urmatoarele valori ale coeficientilor:

in P_n-1 = 3,20

in P_n = 3,40

Deci :ceea ce denota o crestere a calificarii medii care are la baza complexitatea mai mare a lucrarilor.

Ca cerinta a eficientei utilizarii muncii se considera ca aceasta sa fie folosita in concordanta cu gradul de complexitate a lucrarilor - orice organizare stiintifica a muncii si productiei presupune acest lucru. În acest caz, in diagnostic se foloseste:

1.gradul de complexitate a lucrarilor:

2. gradul utilizarii muncii in concordanta cu cel al complexitatii lucrarilor:

unde:

tnj -timpul de munca standard sau normat pe categorii de lucrari;

kj-categoria de complexitate a lucrarilor;

tni-timpul de munca total lucrat de categoria de calificare

corespunzatoare;

ki-coeficientul de concordanta pe categorii de calificare a

muncitorilor.

Pentru exemplificare admitem situatia:

Tabelul 6.1

Se remarca faptul ca nivelul calificarii este relativ identic cu gradul de complexitate a lucrarilor, deci calificarea si formarea muncitorilor s-a facut in corelatie cu complexitatea lucrarilor. Nu acelasi lucru denota utilizarea resurselor umane. Coeficientul de concordanta de 0,951 evidentiaza disfunctionalitatile care au determinat folosirea muncitorilor la lucrari cu grad de complexitate superior sau inferior calificarii.

În cazul folosirii unor resurse umane inferior calificate in raport de complexitatea lucrarilor, probabilitatea aparitiei de abateri da la standardele calitatii este mare, iar in privinta influentei asupra productivitatii muncii, in sens nefavorabil, reprezinta certitudine.

Efectele calificarii muncitorilor, practic se propaga direct sau indirect, in toti indicatorii performantei economico-financiare a firmei. Principalii indicatori ai performantei economico-financiare care intra sub incidenta calificarii sunt:

Tabel ul 6.2

Pregatirea personalului pe nivele de stadii este o forma de relevare a calitatii factorului uman, cunostintele si cultura, constituind o componenta esentiala a acestuia. În analiza acestei stari se examineaza distributia pe nivele de pregatire pe categorii de personal, chiar combinat si pe alte grupari ca: vechime, sexe, grupari pe activitati.

Examinarea personalului de conducere si executie manageriala pe functii, grade de competenta ajuta la formarea imaginii potentialului si bineinteles la legatura cu performantele managementului. Si in acest caz, un studiu aprofundat al muncii, presupune realizarea concordantelor dintre functia si nivelul de incadrare si complexitatea lucrarilor, asigurarea raportului normal intre ierarhiile executiei si conducerii.

Nici o societate de conducere nu-si va permite in viitor sa suporte financiar discordantele dintre volumul si complexitatea activitatii si volumul, structura si pregatirea personalului. De fapt, toate structurile conducerii si administratiei isi confirma eficienta in functiunile firmei (cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, personal si financiar-contabila) si prin ele in ansamblul performantelor ei