Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE
Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii la sfarsitul exercitiului financiar destinat sa remunereze capitalurile proprii (prin dividende datorate) si sa finanteze investitiile de expansiune si de mentinere sau reinnoire din exercitiile viitoare. CAF reprezinta o contributie esentiala a activitatilor curente la variatia fondului de rulment net global.
CAF se poate determina pornind de la veniturile si cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma imediat sau la termen in fluxuri de trezorerie.
CAF se poate determina prin doua metode:
a) Metoda deductiva
b) Metoda aditionala
a). Metoda deductiva
Prin metoda deductiva CAF este calculata ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile. Se retine ca punct de pornire EBE la care se aduga toate veniturile susceptibile de a fi incasate si se scad toate cheltuielile susceptibile de a fi platite.
CAF = EBE
+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli de exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ venituri extraordinare
- cheltuieli extraordinare
- impozitul pe profit
- fara reluari de provizioane
- fara amortizari si provizioane calculate
- faraa valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate
- fara venituri din cesiunea elementelor de activ
b). Metoda aditionala
Conform metodei aditionale CAF este rezultatul net al exercitiului + amortizari si provizioane calculate - cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului - reluari asupra amortizarilor si provizioanelor - venituri din cesiunea elementelor de activ + valoarea net cotabila a elementelor de activ cedate.
CAF = Rezultatul net al exercitiului + cheltuielile calculate -venituri din cesiuni - venituri calculate
Tabloul de finantare
Diagnosticul firmei este completat prin elaborarea tabloului de finantare cu ajutorul analizei fluxurilor financiare. Daca la un moment dat bilantul prezinta resursele de care dispune o intreprindere si modul de utilizare al acestora, iar contul de profit prezinta fluxurile de operatii care au o influenta asupra rezultatului, o viziune dinamica asupra situatiei financiare a intreprinderii este posibila prin intocmirea tabloului de finantare. Scopul acestui document informational important este oglindirea modului de realizare a echilibrului financiar intre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta.
Tabloul de finantare - reprezinta fluxurile de utilizari si resurse ale unei perioade. TF da raspunsul la trei probleme majore:
² care au fost resursele intreprinderii
² care au fost utilizarile intreprinderii
² resursele care au fost corelate cu utilizarile, ce influenta au avut ele asupra trezoreriei nete
Tabelul nr. 2 .cap I.- Tabloul de finantare
Utilizari |
Suma |
Resurse |
Suma |
I.Utilizari pe termen lung Crestere AI Scadere CPE |
I. Resurse pe termen lung Crestere CPE Scadere AI | ||
II.Utilizari de exploatare si in afara exploatarii Crestere ACR Scadere Dex |
II. Resurse De exploatare si in afara exploatarii Crestere Dex Scadere ACR | ||
III.Utilizari Pentru trezorerie Cresterea DPB Scadere CRT |
III. Resursele Trezoreriei Cresterea CRT Scaderea DPB |
Un asemenea tablou prezinta evoluta patrimoniului de la un bilant la altul, de la un exercitiu la altul, prin prisma raporturilor dintre utilizari si resurse, fondul de rulment si necesarul de fond de rulment, disponibilitati si trezorerie.
Principala clasificare a utilizarilor si resurselor care se regaseste in tabloul de finantare, cuprinde:
a) utilizari si resurse pe termen lung, extrase din partea de sus a bilantului financiar (fluxuri stabile care determina variatia FR)
b) utilizarile si resursele pe termen scurt sunt structurate in tabloul de finantare dupa criteriul functional, astfel:
utilizari si resurse de exploatare (pe baza lor se determina variatia NFR de exploatare)
utilizari si resurse in afara exploatarii propriu-zise (pe baza lor se determina variatia NFR in afara exploatarii)
fluxurile generate de operatiuni financiare pe termen scurt care determina variatia trezoreriei nete
La elaborarea Tabloului de finantare se are in vedere logica financiara conform careia resursele stabilite sunt utilizate in ordine pentru:
finantarea imobilizarilor
finantarea activelor circulante
Aceasta logica se regaseste:
a) static in bilant TN=FR-NFR
b) dinamic in tabloul de finantare D TN=D FR - D NFR
Tabloul de finantare da prioritate analizei functionale (functia de investitii, functia de exploatare, functia de trezorerie) fata de analiza lichiditatilor si a exigibilitatii. In prima parte a tabloului de finantare se face o analiza structurala a utilizarilor si resurselor stabile.
Soldul primei parti prezinta variatia FR care poate fi:
a) pozitiva (resurse durabile mai mari decat utilizarile durabile)
b) negativa (resurse durabile mai mici decat utilizarile durabile)
Partea a doua a tabloului de finantare analizeaza modul in care s-a realizat FR pentru asigurarea echilibrului functional intre utilizarile si resursele temporare (ciclice) si echilibrul monetar intre incasari si plati.
Fluxurile de utilizari si resurse din tabloul de finantare asigura o mai usoara intelegere a informatiei contabile, a factorilor si cauzelor care au influentat echilibrul financiar.
Obiectivul normei IAS 7 " Tabloul fluxurilor de trezorerie" este acela de a oferi informatii ce vizeaza fluxurile de trezorerie ale firmei,informatii folositoare utilizatorilor situatiilor financiare,deoarece ele ofera acestora o baza de evaluare a capacitatii firmei de a genera elemente de trezorerie si echivalente de trezorerie.
O firma trebuie sa intocmeasca un tablou al fluxurilor de trezorerie in conformitate cu dispozitiile prezentei norme si sa-l prezinte ca pe o parte integranta a situatiilor financiare pentru fiecare exercitiu financiar.
Un tablou al fluxurilor de trezorerie atunci cand este utilizat impreuna cu celelalte situatii financiare,furnizeaza informatii ce permit utilizatorilor sa evalueze schimbarile activului net al unei firme in structura sa financiara si capacitatea acesteia de a modifica valorile si scadentarul fluxurilor de trezorerie pentru a se adapta schimbarilor de circumstante si oportunitati.
Informarea privind istoricul fluxurilor de trezorerie este utilizata adesea ca un indicator util al valorilor scadentrlor si al gradului de certitudine privind fluxurile de trezorerie viitoare,de asemenea aceasta informare este utila pentru verificarea exactitatii vechilor estimari ale fluxurilor viitoare de trezorerie si pentru examinarea relatiei intre rentabilitate si fluxuri de trezorerie nete cat si efectul schimbarilor de preturi.
Legatura bilantului contabil cu contul de rezultate si tabloul de finantare
Legatura dintre contul de rezultate si tabloul de finantare se asigura prin intermediul Capacitatii de Autofinantare (CAF), care reprezinta surplusul financiar care ramane intreprinderii dupa remunerarea partenerilor la viata economica (cumparari de la terti, salarii, impozite, dobanzi, dividende).
Atat capacitatea de autofinantare cat si excedentul brut de exploatare stau la baza determinarii fluxurilor de trezorerie si ca urmare din continutul lor se exclud veniturile si cheltuielile care nu antreneaza asfel de fluxuri:
cheltuieli cu amortizarile si provizioanele
cheltuieli cu activele cedate
venituri din provizioane
venituri din cedarea activelor
Din punct de vedere al echilibrului contabil, toate elementele CAF reprezinta o resursa in tabloul de finantare, asfel:
rezultatul net al exercitiului reprezinta o crestere de pasiv
cheltuielile cu amortizarile si provizionele pentru deprecieri determina o scadere a valorii net contabile din activ
provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reprezinta o crestere de pasiv
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate