CONTINUTUL, CIRCUITUL SI ROTATIA CAPITALULUI

CONTINUTUL, CIRCUITUL SI ROTATIA CAPITALULUI

Resursele productive ale firmei, in functie de sfera in care exista si se con-suma, se grupeaza in doua categorii:

.capital tehnic (fonduri de productie) folosit direct in procesul de pro-ductie si care, dupa modul de transmitere a valorii sunt: active imobilizate (capital fix) si active circulante (capital circulant);

.capital de circulatie (fonduri de circulatie) intalnit in sfera circulatiei sub forma mijloacelor de plata si a produselor finite.

Capitalul are o structura diversificata, care se afla sub influenta unui complex de factori, dintre care mentionam: specificul activitatii desfasurate; dimensiunea activitatii; modul de organizare a activitatilor; nivelul de eficienta cu care sunt folosite componentele sale.

Cercetarea si definirea corecta a conceptului de capital¹, la nivelul micro si macroeconomic, trebuie sa plece de la regandirea si argumentarea unitara a unor aspecte juridice, economice si patrimoniale.

Literatura de specialitate din tarile cu economie de piata abordeaza capitalul sub mai multe aspecte:

a) Juridic, conceptul de capital desemneaza acea valoare sub forma de bani sau bunuri (lucruri) aflate in posesia unei persoane (juridice sau fizice) care prin folosirea sa duce (creeaza) o valoare mai mare.

1 Acest termen a fost introdus in limbajul de specialitate inca din secolele XI - XII. Initial, acestui termen i s-au atribuit sensurile de: fond, stoc de marfuri, bani aducatori de venituri (dobanzi). Sensul modern al capitalului a fost consacrat pentru prima data de catre economistul francez A.J. Turgot, care, inca in anul 1770, sublinia: " capitalul nu mai inseamna doar bani, ci mai mult - participant la producerea de valoare si profit".

Continutul delimitat sub aspect juridic, scoate in relief mai multe elemente pozitive ale capitalului inclus in patrimoniul intreprinderii, fiind recunoscut, implicit, "dreptul de proprietate al titularului sa dobandeasca un venit fara a depune o munca concomitenta".

b) Contabil (financiar, patrimonial), conceptul de capital desemneaza apor-tul initial si cel adus pe parcurs de actionari la patrimoniul firmei. Sub acest aspect s-a statuat intrebuintarea notiunii de capital permanent ca sursa de finantare a averii firmei.

Capitalul permanent al intreprinderii se face sub forma: capitalului propriu; imprumuturi si/sau credite bancare. Spre deosebire de capitalurile proprii ale intreprinderii substanta juridica a capitalurilor permanente, "include si sursele de finantare utilizate de unitatea economica, de natura investitilor de capital, (cu termen mediu si lung)".

Capitalul propriu al intreprinderilor apare sub forma de sursa proprie sau fonduri proprii cu caracter avansabil, care se constituie la infiintarea ei. Acesta cuprinde capitalul social, fondurilor cu scop determinant si consumabile si profitul nerepartizat. Asadar, categoria de capital propriu, sub aspect patrimonial, se for-meaza din contributii externe si contributii interne, asimilate de intreprindere.

.contributiile proprii externe cuprind: aportul minim al proprietarilor la constituirea capitalului social; aportul prin actiuni comune sau preferate; aporturi ale statului cu prime sau subventii nerambursabile; sub forma de parti - cote ale unor colectivitati si organisme specializate (titluri de valoare).

.contributiile proprii interne sunt: resurse ce se degaja din propria act-ivitate; capacitatea intreprinderii de autofinantare pentru a - si asigura autonomia financiara etc. Acestea sunt conditiile sine-qua-non de existenta si functionare a intreprinderii.

Capitalul imprumutat reprezinta in fond surse fluente de finantare solici-tate de intreprindere, necesare intregirii mijloacelor economice pentru desfasurarea unei activitati. Dupa destinatia lor capitalurile imprumutate se pot grupa in doua mari categorii: capitaluri de imprumut pe termen mediu si lung, ce au rol de a finanta activele fixe, care acopera elementele durabile ale patrimoniului (imprumuturi obligatare, imprumuturi de la organismele publice, de la stat sau de la banci); capitaluri de imprumut pe termen scurt, care au rol de a finanta activele circulante, care sa genereze reluarea normala a activitatii.

Logica economico-financiara cere intotdeauna ca volumul capitalului propriu sa se plaseze la un nivel corespunzator, care sa mentina permanent intreprinderea la un grad real de autonomie financiara. Rata autonomiei financiare (RAF) a firmei se determina cu ajutorul relatiei:

in care: Kpr - capitalul propriu; Kpe - capitalul permanent; Ki - capitalul imprumutat; Dt - datorii totale (total pasiv).

Autonomia financiara a intreprinderii este data, in special, de volumul capitalului propriu, ce insumeaza capitalul social, fondurile cu scop determinant si consumabil, cat si profitul nerepartizat, acolo unde el exista². Ponderea cea mai mare, in ambele cazuri, revine fondurilor consumabile si capitalului social (sa

c) Economic, conceptul de capital ca factor de productie (capital real, pro-ductiv, tehnic, fizic) se delimiteaza de ceilalti factori de productie si de capitalul li-chid (banesc sau financiar). El reprezinta ansamblul bunurilor economice acumulate, reproductibile, a caror utilizare face posibila, prin reintroducerea lor in productie, sporirea randamentului factorilor primari de productie. El se constituie din acele bunuri, produse prin munca si acumulate (economisite), care nu sunt supuse consumului final, ci sunt utilizate de intreprinderi pentru largirea activitatii economice, respective pentru marirea profitului.