Organismele de plasament colectiv

Organismele de plasament colectiv

Plasamentele in valori mobiliare nu semnifica doar cumpararea unei actiuni sau obligatiuni, dar si administrarea unui portofoliu, adica a unui ansamblu de titluri financiare. Prima problema care trebuie sa o rezolve investitorul este de a sti ce modalitate de gestionare a portofoliului va alege. Aceasta deoarece persoanele fizice care doresc sa-si plaseze economiile in bursa au la dispozitie urmatoarele variante de gestionare a plasamentelor lor:

a) administrarea directa si personala a portofoliului.

Aceasta modalitate de gestionare a averii ii ofera, in principiu, celui care o practica o serie de avantaje care nu pot fi trecute cu vederea;

posibilitatea unei adaptari optime a structurii portofoliului detinut la nevoile si dorintele sale;

este cea mai ieftina forma de administrare a portofoliului.

Pe de alta parte, pentru ca aceasta gestionare directa sa aiba succes este nevoie ca investitorul sa posede o sursa importanta (in Franta suma minima necesara pentru a crea un portofoliu suficient de diversificat printr-o metoda de gestiune indiciala care sa duplice indicele CAC40 este de 200 mii FF ). In acelasi timp persoana respectiva trebuie sa aiba cunostinte temeinice privind mecanismele bursiere si este necesar sa urmareasca in permanenta evolutia pietei, pentru a putea efectua ajustarile care se impun in structura portofoliului.

b) gestionarea "cu mandat" a portofoliului, prin care investitorul se adreseaza unei societati de bursa sau departamentelor specializate ale bancilor, incredintindu-le acestora sarcina administrarii conturilor sale de valori mobiliare. Reprezinta cea mai costisitoare modalitate de administrare a portofoliului., iar fondurile de care trebuie sa dispuna investiorul respectiv sunt insemnate (in Franta pentru ca o persoana sa se bucure de un tratament "preferential" din partea bancilor sau agentilor de schimb, trebuie sa dispuna de un minim de 500 000 FF ).

c) Gestionarea "delegata" sub forma plasamentelor colective in fonduri de investitii. Aceste investitii presupun atragerea banilor de la mai multi investitori (persoane fizice sau juridice) si plasarea acestora in comun, in mod mai avantajos decat ar putea-o face fiecare investitor in parte.

Aparitia fondurilor de investitii ca forme de plasament colectiv a economiilor populatiei sau firmelor a oferit o noua alternativa de investire celor care fara a detine in mod expres sume mari de bani, au dorit sa participe la roadele aduse de catre un portofoliu insemnat si diversificat ca structura.

Din punct de vedere al evolutiei istorice a organismelor de plasament colectiv, mentionam ca scotienii au inventat pe la 1870 formula fondurilor de investitii inchise. Ideea de baza consta in faptul ca cei cu economii reduse le indredintau unor trusturi (trusts) gestionate de sopecialisti care care le plasau in bursa. Capitalul fondurilor era fix, iar intrarea sau iesirea din fond se efectua prin intermediul bursei unde titlurile emise de catre acesta erau cotate.

Americanii sunt cei care au descoperit inovatia care explica succesul mondial al formulei: o structura deschisa a capitalului. In 1924, Massachusetts Investors Trust din Boston a adoptat o idee relativ simpla: emiterea continua de titluri de participare si rascumpararea celor vechi, fara a apela la bursa.

Fondurile deschise (contrar celor inchise) au supravietuit crahului bursier din 1929 si s-au dezvoltat rapid dupa 1945, raspandindu-se in lumea intrega. Plasamente colective in valori mobiliare exista in toate tarile dezvoltate sau dispunand de o bursa de valori, conform tabelului:

Tabel nr.1

Sursa: Ferrandier R.,Koen V.:"Marches des capitaux et techniques financiers" Ed. Ec. 1993

Daca dominatia industriei americane a organismelor de plasament colectiv nu este surpinzatoare, comparata cu forta financiara a S.U.A., locul doi ocupat de Franta inaintea Japoniei si departe de Germania sau Marea Britanie pare neasteptat. Astfel in 1992 existau in Franta peste o mie de S.I.C.A.V. (societati de investitii cu capital variabil) care gestionau aproximativ 1800 md. F.F. si peste 3000 de F.C.P. (fonduri comune de plasament) care gestionau cca. 700 md. F.F. Societatile sau fondurile deschise de investitii (mutual funds in SUA, S.I.C.A.V in Franta) pot din punct de vedere juridic sa vanda sau rascumpere actiunile lor in continuu, iar capitalul lor este variabil. Actiunile emise nu au o valoare nominala sau faciala, deoarece valoarea lor reala rezulta din cursurile bursiere ale titlurilor detinute de ele si din raportul dintre titlurile subscrise sau rascumparate de catre fond. Din punct de vedere economic un astfel de fond este un intermediar financiar: el ofera un titlu in schimbul unor lichiditati pe care le plaseaza in bursa cu scopul constituirii unor portofolii de valori mobiliare, a caror administrare este scopul existentei sale.

Fondurile comune de plasament (sau "open and mutual funds") sunt fonduri deschise de investitii care reprezinta ele insele o inovatie juridica: in fapt este vorba de un sistem de indiviziune permanenta gestionat de catre o societate de administrare (trust). Altfel spus, un astfel de fond nu are personalitate juridica proprie. In dreptul european, indiviziunea reprezinta un caz de drept precar si anarhic in care orice decizie trebuie luata in unanimitate, iar partajul poate fi cerut in orice moment. Ca o rezultanta in cazul fondurilor comune de plasament s-a instituit principiul permanentei fondurilor si s-a creat procedura de retragere: daca unul dintre investitori pleaca, altii vin si indiviziunea se pastreaza.

Gestionarea fondului este incredintata unui trust (semnifica incredere), compus de fapt din doua entitati:

o societate de administrare, constituita sub forma unei societati anonime pe actiuni al carei obiect de activitate se refera exclusiv la gestiunea uneia sau mai multor fonduri comune de plasament;

un asa- zis "controlor", care este de fapt depozitarul portofoliului, el realizand toate operatiunile ce tin de executarea ordinelor de cumparare si vanzare sau de pastrarea titlurilor. Rolul sau de supervizare consta in faptul ca trebuie sa verifice daca operatiunile cerute de catre societatea de administrare sunt conforme cu reglementarile legale.

Revenind la tabelul prezentat anterior si la locul surprinzator ocupat de catre Franta in ierarhia respectiva trebuie mentionat ca dezvoltarea exploziva a fondurilor deschise de investitii in aceasta tara se datoreaza in special legislatiei care obliga intreprinderile cu peste 100 de salariati sa "cointereseze" angajatii la rezultatele obtinute. Aceasta obligatie pretinde firmelor solutionarea a doua probleme: cea a gestionarii administrative si contabile a conturilor individuale ale salariatilor si cea a gestiunii financiare a sumelor repartizate acestora. Deoarece majoritatea intreprinderilor nu sunt adaptate la aceste sarcini sau nu doresc sa si le asume, comitetul de directie se adreseaza unei banci sau societati de asigurare. In functie de marimea societatii si a beneficiilor sale virate in "rezerva de participare a salariatilor", se pot crea unul sau mai multe fonduri comune de plasament proprii sau se poate participa la un fond "colectiv". Numarul mai mare al fondurilor comune de plasament ( FCP ) comparativ cu S.I.C.A.V. se explica prin faptul ca cele dintai nu au personalitate juridica, in timp ce S.I.C.A.V. sunt societati pe actiuni, iar pe de alta parte, suma minima necesara a fi subscrisa la creearea fondului este in cazul F.C.P. de 2,5 mil. F.F., iar la S.I.C.A.V.de 50 mil. F.F.

In ceea ce priveste Romania pozitia ocupata de catre fondurile mutuale pe piata financiara este una marginala. O comparatie intre piata organismele de plasament colectiv din Franta, asa cum este reflectata in tabelul prezentat, si piata fondurilor din Romania anului 2000, in care acestea au cunoscut o maxima dezvoltare, urmata de o prabusire datorata fenomenului F.N.I. - F.N.A., se dovedeste relevanta. Desi perioada de referinta este diferita (1992 si 2000), totusi socotim interesanta o prezentare in paralel a situatiei din cele doua tari pentru a ne putea face o imagine asupra diferentelor de multe ori astronomice care exista intre diferitele componente ale pietei romanesti de capital si cele din tarile dezvoltate.

Tabel nr.2

Sursa: Pilverdier - Latreytte J. op.cit.; rev. "Anul Financiar" numarul. 1/2001, Ed. Tribuna Economica.

In conditiile in care P.I.B. / loc. in Franta este de 10 ori mai mare decat cel din tara noastra (diferenta este chiar mai mica daca se tine cont de paritatea puterilor de cumparare), o comparatie intre sumele investite in fondurile mutuale, exprimate in USD / locuitor ne arata ca in perioada de maxim avant a fondurilor din Romania (apr.2000, inainte de criza F.N.I.), romanii au ajuns sa detina cca. 8 USD / loc. fata de 6649 USD / loc. in cazul francezilor. (de 831 ori mai putin) Mai mult, la sfarsitul anului 2000, diferenta a ajuns mult mai mare: 0.35 USD / loc. fata de 6649 USD / loc., adica de cca. 2000 de ori mai putin. De asemenea, daca tinem cont de rata de crestere anuala impresionanta a fondurilor deschise de investitii inregistrata in Franta in perioada 1982-1992 (vezi tabelul nr.1) si daca am estima datele in cazul acestei tari pentru anul 2000, atunci mai mult ca sigur ca diferentele inregistrate in defavoarea noastra ar fi si mai mari.

Cele prezentate ne indreptatesc sa afirmam ca, vorba romanului: "mai este mult pana departe". Desi cadrul legal si cel organizatoric necesar pentru functionarea (este discutabil daca putem adauga si aici si termenul de stimulare) fondurilor de investitii exista mai este mult pana ce acestea vor ajunge o adevarata industrie, asa cum se intampla in oricare dintre tarile cu o economie de piata consolidata.

In continuare vom proceda la o prezentare succinta a caracteristicilor pietei fondurilor de investitii din tara noastra, facand in acelasi timp trimiteri la specificul pietei franceze, care , am aratat deja, este una reprezentativa, ocupand locul doi in lume si primul in Europa.

In Romania fondurile de investitii se pot imparti in doua mari categorii:

a)      fonduri inchise de investitii sau societati de investitii financiare;

b)      fonduri deschise de investitii sau fonduri mutuale.

a) Societatile de investitii financiare sunt organizate sub forma unor societati pe actiuni care plaseaza capitalurile atrase de la investitori in active financiare. Capitalul este fix iar actiunile acestor societati coteaza la B.V.B. sau pe o alta piata bursiera organizata. Prin urmare valoarea unei actiuni depinde atat de calitatea portofoliului detinut de societate cat si de cererea si oferta pe piata pentru titlul respectiv. Castigul investitorului este reprezentat de partea din profitul obtinut de societate distribuita de aceasta sub forma dividendelor.

Primul fond de acest tip cotat la B.V.B. a fost Eurofinances Targoviste, insa datorita problemelor inregistrate de catre acesta, actiunile sale au fost scoase ulterior de la cotare.

Cele mai reprezentative fonduri inchise de la noi sunt de departe cele cinci S.I.F.-uri (Banat-Crisana, Moldova, Transilvania, Muntenia si Oltenia) rezultate in urma reorganizarii si transformarii fostelor Fonduri ale Proprietatii Private. Acestea se caracterizeaza prin existenta unui numar foarte mare de actionari si prin active importnate. Incepand cu luna noiembrie 1999 S.I.F.-urile au fost cotate la B.V.B., actiunile celor cinci societati numarandu-se apoi printre cele mai cautate titluri. Caracterizate printr-o lichiditate ridicata si o volatilitate maree, investitorii le-au ales atat pentru portofoliile lor, cat si pentru speculatiile realizate pe termen scurt. S.I.F. au fost printre putinele societati listate la B.V.B. pentru care cursul actiunilor pe piata a reactionat la rezultatele economice obtinute si la anunturile privind datele de referinta pentru adunarile generale care hotarasc repartizarea profitului. Explicatia rezida din aceea ca S.I.F. au distribuit in fiecare an dividende consistente, spre deosebire de majoritatea celorlalte firme cotate. De exemplu, dividendul brut pe anul 2000 la S.I.F. Banat-Crisana s-a ridicat la 240 lei pe actiune, fata de 130 lei pe actiune in 1999, rezultand o crestere de 84,6%, net superioara ratei anuale ale inflatiei in anul 2000, cifrata la 40,7 %. In plus cursul actiunilor a inregistrat un trend ascendent, el ajungand de la 402 lei la inceputul anului pana la 627 lei la sfarsitul anului, adica o crestere de 55,9% in lei sau 10,6% in USD. La polul opus s-au situat actiunile SIF4 Muntenia, la care cursul a scazut de la 574 lei la inceputul anului pana la 495 lei la sfarsit, adica o depreciere de 9,62%, iar daca luam in calcul si evolutia leului in raport cu dolarul american, scaderea este de cca. 36%. Aceasta pierdere a fost insa compensata de un dividend net pe actiune de 220 lei, fata de 170 de lei in anul precedent, adica o crestere de29,4%.

La un an de la listarea actiunilor S.I.F., pe 1 noiembrie 2000 B.V.B. a lansat indicele BET-FI (ISIF) care reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor cinci titluri SIF. Evolutia indicelui a fost una crescatoare, ajungand de la o valoare de pornire de 1000 puncte la un maxim de 1472 puncte la 31 ianuarie 2000. Ulterior indicele s-a stabilizat in jurul unei valori medii de 1400 de puncte, el crescand din nou spectaculos in preajma datelor de referinta si ajungand la 5.01.2001 la 1942 de puncte.

In alta ordine de idei, la fel ca si ceilalti doi indici bursieri ai B.V.B., BET si BETC, indicele ISIF are si scopul de-a favoriza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indici, cu optiuni si contracte futures. Astfel, investitorilor care au o preferinta pentru speculatiile cu actiuni SIF li s-a oferit posibilitatea de a-si acoperi riscul prin angajarea de tranzactii cu produse financiare derivate in sensul invers decat cel realizat la B.V.B. L sfarsitul anului 2000; Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri din Sibiu (BMFMS) a lansat un nou instrument de investitii, reprezentat de contractele futures si de optiuni avand ca suport valoarea actiunilor SIF1 Banat-Crisana, urmat de introducerea ca activ suport la inceputul lui 2001 a valorii titlurilor SIF3 Transilvania si apoi a celorlalte actiuni SIF.

In afara de cele cinci SIF-uri, in tara noastra mai exista si alte fonduri inchise de investitii rezultate din reorganizarea unor fonduri mutuale: OCTOGON, ALPHA si Fondul Oamenilor de Afaceri (FOA). Singurul dintre acestea ale carui actiuni se tranzactioneaza pe o piata bursiera este insa FOA, fond inchis cu capital de risc administrat de SAFI Invest si provenit din transformarea Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri. Actiunile FOA sunt listate in prezent pe RASDAQ.

Alte fonduri de investitii care trebuie amintite sunt DANUBE Found, care a venit pe piata din Romania cu un capital de 25 milioane USD si care participa exclusiv la majorarile de capital, precum si Fonful "Romanian - American Entreprise Fund", infiintat cu sprijinul USAID in vederea sprijinirii investitiilor in intreprinderile mici si mijlocii.

b) Fondurile deschise de investitii au ca si principala caracteristica pe aceea ca sunt organizate sub forma societatilor civile, fara personalitate juridica, administrarea acestora fiind realizate de catre o societate comerciala specializata denumita societate de administrare. Fondul realizeaza o emisiune continua de titluri de participare (unitati de investitie), prin urmare capitalul este variabil iar titlurile respective nu se tranzactioneaza direct intre persoane sau pe o piata secundara organizata, ci pot fi cumparate sau rascumparate numai adresandu-ne in acest scop fondului.

Spre deosebire de valoarea titlurilor fondurilor de investitii inchise care rezulta in urma confruntarii libere a cererii si ofertei pentru acestea in bursa, in cazul unitatilor de investitii emise de fondurile mutuale, valoarea acestora se determina exact ca raport intre activul net total al fondului si numarul de titluri existente in circulatie la un moment dat.

Avand in vedere modul in care este constituit un fond mutual, pentru a putea functiona acesta trebuie sa stabileasca relatii contractuale cu o serie de entitati distincte precum:

o societate de administrare a fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii. Aceasta are ca principala atributie stabilirea politicii de alocare a capitalului in vederea sporirii randamentului acestuia.

o societate depozitara care este, de regula, o banca ce are ca si rol pastrarea in siguranta a activelor materiale, calculul si publicarea activelor nete etc;

una sau mai multe societati de distributie, care au ca si obiectiv plasarea titlurilor emise de fond in public.

Pentru a-si indeplini obiectivul de baza, acela de a obtine un randament cat mai ridicat pentru sumele plasate de investitori, in conditiile unui risc acceptabil, fondul mai stabileste relatii de colaborare si cu alte banci, societati de asigurare, SVM, consultanti de plasament, etc.

Principalul avantaj al investitiei in titlurile emise de fondurile mutuale este posibilitatea oferita oricarei persoane interesate de a participa la un portofoliu diversificat si de a se bucura de roadele unei gestionari profesioniste a acestuia, indiferent de marimea sumelor banesti pe care le detine. Astfel titlurile de participare la fondurile deschise de investitii se transforma in veritabile instrumente ale economisirii de masa, fiind accesibile oricui si asigurand micilor investitori un echilibru optim intre rentabilitate si risc. Sumele de bani atrase de fonduri de la acestia sunt plasate ulterior intr-o varietate de produse ale pietei de capital, in functie de strategia de investitii adoptata si facuta publica de fiecare fond. Astfel, conforma reglementarilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) activele fondurilor mutuale se clasifica in functie de gradul de risc asociat acestora in urmatoarele categorii:

grad de risc 0: disponibilitati aflate in conturi curente la banci, titluri de stat: bonuri de tezaur si certificate de trezorerie;

grad de risc 1: depozite bancare si certificate de depozit, obigatiuni municipale;

grad de risc 2: obligatiuni ale societatilor deschise;

grad de risc 3: actiuni ale societatilor cotate pe o piata bursiera organizata;

grad de risc 4: actiuni ale societatilor necotate;

grad de risc 5: instrumente de finantare ale agentilor economici precum biletele la ordin, alte active.

In functie de structura plasamentelor fondului si gradul de risc al acestora se calculeaza si se publica gradul de risc al fondului mutual. Acest indicator poate inregistra valori cuprinse intre 0 si 5 si marimea lui situeaza fondul respectiv in una din urmatoarele categorii:

fond mutual cu grad de risc scazut (marimea acestuia este cuprinsa intre 0 si 2)

fond mutual cu grad mediu de risc (intre 2 si 3)

fond mutual cu grad ridicat de risc (intre 4 si 5)

Grupa de risc cuprinsa intre 3 si 4 nu a fost deocamdata calificata oficial de catre CNVM.

Deoarece pe masura cresterii gradului de risc, scade gradul de lichiditate al fondului, CNVM a adoptat o serie de reguli de diversificare a activelor, pentru a reduce riscul fiecarui fond si a mentine un grad de lichiditate minim al acestuia. Astfel fondul trebuie sa-si pastreze cel putin 30 % din activ sub forma disponibilitatilor si a altor active ce pot transformate in bani in maxim 15 zile. Alte restrictii vizeaza un prag maxim de 30 % din activ alocat biletelor la ordin, de maxim 10% din actiuni necotate sau de 2% din activ alocat actiunilor unui singur emitent.

Prin comparatie, dupa 1978 in Franta autoritatile monetare si financiare au adoptat o serie de masuri menite de a reduce de o maniera radicala constrangerile ce afectau gestionarea fondurilor deschise de investitii. Rezultatele obtinute sunt reflectate si de ratele de crestere anuala prezentate in tabelul nr.1, inregistrate in perioada 1982 - 1992.

Astfel, pentru a oferi fondurilor un domeniu de interventie mai vast sfera de cuprindere a conceptului de "valori mobiliare" pe care un fond le poate detine a fost largita considerabil, pentru a include si titluri de creanta negociabile precum: bonuri de tezaur si bilete de trezorerie negociabile, certificate de depozit negociabile, bonuri de casa ale intreprinderilor, parti sociale din SRL-uri sau titluri de participare la alte fonduri de investitii.

Regulile de diversificare a riscurilor se refera la faptul ca fondurile trebuie sa-si investeasca resursele colectate de o maniera permanenta intr-o proportie de minim 90% in valori mobiliare cotate si de maxim 10 % in titluri necotate precum: actiuni, bilete ipotecare, bilete la ordin, bonuri de subscriere, warrante (inclusiv cotate).

De asemenea nu se poate aloca mai mult de 5 % din active in titluri (actiuni, obligatiuni) ale aceluiasi emitent, cu exceptia statului francez sau daca emitentul beneficiaza de garantia unui stat membru al OECD. O alta restrictie se refera la faptul ca un fond nu poate detine mai mult de 10% din aceeasi categorie de valori mobiliare apartinand aceluiasi emitent.

Au fost de asemenea eliminate discriminarile intre valorile franceze si cele straine, fondurile nemaifiind obligate sa efectueze plasamente exclusiv in valorile nationale. S-a creat in acelasi timp posibilitatea crearii unor fonduri "pure", care sa investeasca doar in valori mobiliare datorita eliminarii constrangerii care pretindea ca cel putin 30% din activ sa fie reprezentat in orice moment de titluri de stat franceze sau lichiditati in franci.

De asemenea, s-a acordat incepand cu 1989 permisiunea fondurilor de investitii sa efectueze plasamente pe piata derivatelor, in contracte futures si optiuni.

Reforma in domeniul fondurilor a fost una de durata si vasta, afectand inclusiv domenii precum contabilitatea, permitandu-se tinerea acesteia in alte unitati monetare decat francul. Au aparut si fonduri franceze libelate in mai multe monede, in functie de tarile in care titlurile de participare emise de acestea s-au comercializat.

Revenind la avantajele investitiei efectuate in fondurile de investitii deschise, mentionam ca un atu important al acesteia este acela ca spre deosebire de depozitele bancare atat plasarea banilor cat si retragerea lor se poate face succesiv. Astfel dupa fiecare noua achizitie de titluri de participare noul sold existent beneficiaza de performanta de crestere a fondului. Invers, retragerea unei parti din capitalul investit nu va afecta cu nimic cresterea de care va beneficia in continuare soldul ramas la fond.

Un alt avantaj pentru investitori rezida din faptul ca fondurile mutuale (spre deosebire de fondurile inchise) nu platesc impozit pe profit. Astfel apare o discriminare intre organismele de plasament colectiv in sensul ca veniturile obtinute de catre detinatorii de actiuni la SIF sunt afectate atat de impozitarea profitului obtinut de catre acestea cat si de cota de 5% impozit pe dividende aplicate persoanelor fizice. Aceste constrangeri dispar in cazul investitiei in fondurile mutuale. Un aspect pozitiv al legislatiei fiscale in domeniu il reprezinta modificarea, incepand cu anul fiscal 2001, a reglementarilor privind impunerea veniturilor persoanelor fizice obtinute din investitii in valori mobiliare, in sensul impozitarii doar a plus valorii realizate. Astfel, in loc sa se aplice o cota de 1% asupra cuantumului fiecarei tranzactii, se va impozita cu 1% doar plus-valoarea rezultata in urma diferentei pozitive dintre pretul de achizitie si cel de revanzare(rascumparare) al titlurilor respective. Mentionam ca in Franta daca totalul cesiunilor de valori mobiliare este inferior intr-un an unui prag de 16000 F.F. in cazul familiilor sau 8000 F.F. in cazul celibatarilor, plus-valoarea nu este impozitata.

Referitor la evolutia de ansamblu a fondurilor mutuale aceasta este, evidentiata prin intermediul a doi indicatori lansati in septembrie 1998 si publicati lunar de catre Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC):

a) Indicele Fondurilor Mutuale (IFM) care isi propune sa monitorizeze evolutia globala a pietei fondurilor mutuale si care se calculeaza ca o medie aritmetica a valorii titlurilor de participare ale celor mai importante fonduri, ponderata cu valoarea totala a activului fiecarui fond.

b) Indicele Lichiditatii Fondurilor Mutuale (LFM) care exprima lichiditatea fondurilor calculata in functie de ponderea fiecarui tip de plasament in totalul activelor nete ale fiecarui fond. Determinarea valorii indicelui se realizeaza pe baza unor coeficienti de lichiditate atasati fiecarui plasament astfel:

Acesti coeficienti vor fi ajustati ori de cate ori starea pietei de capital din Romania se va modifica intr-un sens sau altul.

Pe baza lor se calculeaza o pozitie de lichiditate individuala pentru fiecare fond mutual:

x pondere tip plasament i in total activ net fond.

Apoi se determina indicele astfel:

unde:  P_i - pozitia de lichiditate individuala a fondului i;

A_i - activul net total pentru ziua de referinta;

N - numarul de fonduri luate in calcul.

Valori ale indicelui cuprinse intre 80 si 100 de puncte exprima o lichiditate foarte buna, 60 la 80 de puncte o lichiditate buna, 40 la 60 de puncte o lichiditate medie si 20 la 40 de puncte o lichiditate redusa.

O comparatie intre diferitele fonduri mutuale se poate face nu doar in functie de rentabilitatea si riscul asociat fiecarui fond, ci si tinand cont de tipul acestuia. In prezent fondurile de investitii, fie ele inchise sau deschise cunosc o puternica diversificare si specializare. Legislatia romana prevede, incepand cu 1998, posibilitatea functionarii unor fonduri de investitii specializate. Astfel, ca tipuri de fonduri inchise de investitii putem distinge in acest sens:

fondurile cu capital de risc, care fac plasamente doar in actiuni cotate sau necotate, neexistand limitari cu privire la numarul de titluri ale aceluiasi emitent ce se pot achizitiona;

fondurile de restructurare, care au ca obiect de activitate restructurarea datoriilor societatilor de stat.

Ca tipuri de fonduri deschise de investitii specializate putem intalni:

fonduri monetare, care isi plaseaza resursele doar in instrumente monetare precum: depozite bancare, titluri de stat, certificate de depozit etc.;

fonduri de acumulare care se bazeaza pe subscrieri repetate si esalonate in timp ale investitorilor in fond, sumele depuse constituind baza unui venit viitor obtinut ulterior de catre acestia prin rascumpararea treptata a titlurilor de participare.

In tarile dezvoltate exista o varietate mult mai mare de fonduri de investitii, aparute ca un raspuns adecvat la anumite conjuncturi financiare, juridice sau fiscale si bineinteles ca urmare a cererii existente pe piata pentru fondurile cu o anumita specializare. Astfel, in Franta (dupa modelul SUA) fondurile sunt impartite in trei mari categorii in functie de structura plasamentelor si gradul de risc asociat acestora:

a)      Fonduri de "crestere" - care isi plaseaza resursele doar in actiuni cotate sau necotate. Gradul de risc al acestora este ridicat.

b)      Fonduri "balansate" (echilibrate) - acestea detin atat obligatiuni de stat sau ale unor firme recunoscute cat si actiuni cotate de buna calitate. Gradul de risc al acestor fonduri numite si cu "venit fix" este considerat moderat.

c)      Fonduri de "randament" - detin in special titluri de stat sau obligatiuni ale unor societati solide si cu o buna notorietate. Prezinta un grad de risc scazut.

In cadrul acestor grupe se pot distinge, de asemenea, mai multe subgrupe ce cuprind o serie de fonduri cu un domeniu de actiune specific, mult mai restrans. Astfel, in cadrul fondurilor ce investesc cu preponderenta in actiuni putem intalni:

Fonduri in actiuni franceze - permit investitorului sa beneficieze de o serie de avantaje fiscale care incita particularii sa devina actionari si sa detina valori franceze.

Fonduri in actiuni diversificate international - ponderea mare a actiunilor straine (50-75%) trebuie sa compenseze riscul sistematic al diferitelor tari unde acestea au fost emise si sunt cotate, obiectivul urmarit fiind obtinerea unui cuplu rentabilitate - risc mediu (middle of the road).

Fonduri in actiuni, specializate geografic - investesc in principiu pe o singura piata, fiind mai riscante dar si mai rentabile decat alte fonduri. Zonele geografice preferate sunt America de Nord, Europa, Japonia si zona Asia - Pacific etc.

Fonduri in actiuni, specializate sectorial. In principiu sunt considerate a fi apte pentru a constitui un domeniu particular de plasament:

a)      fonduri imobiliare si financiare: valorificarea este mai lenta dar regulata si prezinta o capacitate de "aparare" in perioadele de criza;

b)      fonduri "aur" - acestea cunosc fluctuatii mari si deci un raport rentabilitate - risc ridicat tinand cont de volatilitatea pretului aurului si a cursului actiunilor minelor de aur.

c)      fonduri in "valori tehnologice" - reflecta gradul de risc al acestor societati: un numar mare dispar dar cele care supravietuiesc sunt adevarate vedete (blue-chip) ale burselor. Spre exemplu toata lumea viseaza inca sa cumpere ca si in 1964 la New - York o actiune cu 5 USD a unei societati necunoscute care a inventat un nou sistem de copiere. Cativa ani mai tarziu aceste actiuni valorau 200 USD iar firma se numea XEROX.

In cadrul fondurilor obligatare distingem, de asemenea, urmatoarele categorii:

Fonduri obligatare franceze - detin peste 75% din activ in obligatiuni ale statului francez iar restul in obligatiuni straine sau ale unor mari companii nationale. In randul lor putem desprinde doua subcategorii: fonduri orientate spre capitalizare si fonduri ce distribuie un venit anual consistent.

Fonduri obligatare internationale - acestea propun fie un portofoliu diversificat intre obligatiuni franceze si straine fie unul compus doar din obligatiuni straine. Cele din urma sunt mai riscante deoarece prezinta risc valutar crescut. Pentru reducerea lui multe fonduri sunt specializate in obligatiuni in E.C.U. si ulterior in euro.

Fonduri cu venituri trimestriale sau lunare - raspund nevoilor pensionarilor de-a primi un venit de o maniera regulata.

Fonduri de titluri obligatare specifice:

a)      de obligatiuni convertibile - sunt sensibile la variatia pretului actiunilor.

b)      fonduri cu un portofoliu compus exclusiv din obligatiuni emise si garantate de stat. Se adreseaza cu prioritate companiilor de asigurari, caselor de pensii sau altor organisme conduse dupa principiul mutualitatii.

Anul 1989 a adus pentru Franta si nu numai doua inovatii in domeniul organismelor de plasament colectiv:

aparitia unui nou tip de fond al caror portofoliu se caracterizeaza prin faptul ca este compus din "segmente" ale altor fonduri. Sunt numite "fonduri ale fondurilor". Ideea care a stat la baza infiintarii lor a fost reprezentata de existenta diferentelor, adesea considerabile, ale performantelor obtinute de fonduri, in special pe perioade scurte de timp. De aici crearea unui portofoliu in care "liniile" de valori individuale au fost inlocuite cu parti ale unor fonduri de investitii. Responsabilitatea administratorului fondului consta in a selectiona din cadrul fiecarei categorii de fonduri pe cele mai performante si a crea astfel un "superfond". Avantajul pentru investitor este acela ca arbitrajele realizate de administrator intre fondurile din portofoliu nu sunt impozitate, ceea ce nu ar fi cazul daca aceste operatiuni ar fi efectuate de un investitor individual.

crearea asa numitelor "fonduri umbrela". Data de 1 oct. 1989 a marcat debutul "Europei financiare", deci si a liberei comercializari in tarile din Uniunea Europeana, inclusiv in Franta a fondurilor de investitii straine. Aparute prima data in Luxemburg, aceste fonduri au particularitatea ca sunt compuse dintr-o serie de "compartimente" de actiuni si obligatiuni, fiecare dintre ele investind in diferite burse ale lumii. Investitorul alege la momentul subscrierii acele compartimente in care doreste sa-si plaseze banii, avand ulterior posibilitatea in orice moment sa reorienteze activele sale catre alte compartimente, fara a iesi din fond si cu un cost minim.

In concluzie din punct de vedere al avantajelor sau neajunsurilor prezentate de investitiile intr-un organism de plasament colectiv pentru cel care le efectueaza, putem deci preciza urmatoarele:

a)      in cazul fondurilor inchise de investitii - actionarii au dreptul dar nu si certitudinea ca vor primi un venit sub forma de dividente daca societatea obtine beneficii iar daca doresc sa-si recupereze investitiile vanzand actiunile, vor obtine o suma echivalenta cu pretul de piata al acestora, care poate fi superioara sau mai mica in comparatie cu pretul de achizitie al titlurilor.

b)      in cazul fondurilor deschise de investitii - plasamentele in acestea nu pot fi asimilate celor in banci. Prin urmare investitorii trebuie sa-si asume riscul de a primi mai multi sau mai putin bani decat au investit iar sumele respective nu sunt protejate de catre stat.