Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare reda potentialul financiar rezultat al activitatii rentabile a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului financiar destinat sa remunereze capitalurile proprii (prin dividendele datorate) si sa finanteze investitiile de expansiune (partea din profit repartizata pentru constituirea rezervelor si a fondului de dezvoltare) si de mentinere sau reinnoire din exercitiile urmatoare. Capacitatea de autofinantare este sursa financiara generata de activitatea industriala si comerciala a firmei dupa scaderea tuturor cheltuielilor platibile la o anumita scadenta.

Capacitatea de autofinantare se determina pornind de la veniturilor si cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma, imediat sau la termen, in fluxul de trezorerie.

Capacitatea de autofinantare (CAF) se poate determina prin doua metode: deductiva si aditionala, puse in evidenta de structura contului de profit si pierderi.

Prin procedeul deductiv se retine ca punct de pornire excedentul brut de exploatare, din care se scad succesiv cheltuielile platibile ale intreprinderii.

CAF = Venituri incasabile - cheltuieli platibile =

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare

Alte cheltutieli pentru exploatare

+ Venituri financiare si exceptionale incasabile

Cheltuieli financiare si exceptionale platibile

Participarea salariatilor la profit

Impozitul pe profit 

In cazul in care excedentul brut al exploatarii reprezinta un cash-flow brut de exploatare, capacitatea de autofinantare este echivoca cu un cash-flow potential net global. Capacitatea de autofinantare prezinta dezavantajul de a fi mai sensibila decat excedentul brut de exploatare, deoarece ea este influentata de amortizari, provizioane si impozitul pe profit, dar are si avantajul de a cuprinde in calcul toate elementele care genereaza cash-flow-ul intreprinderii. Prin limitele si avantajele lor, excedentul brut de exploatare si capacitatea de autofinantare devin complementare, si in nici un caz exclusive.

Metodei aditionale ii revine meritul de a reflecta elementele contabile, negeneratoare de fluxuri contabile, negeneratoare de fluxuri monetare, antrenate de calculul capacitatii de autofinantare. Procedeul aditional porneste de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari si provizioane) neplatibile la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra provizioanelor):

CAF = Rezultatul net al exercitiului

+ Cheltuieli actuale

= Rezultatul net al exercitiului

+ Amortizari si provizioane

- Reluari asupra provizioanelor

- Cota parte a subventilor virate in contul de rezultate

+ Valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate

- Venituri din cesiunea elementelor de activ.

Surplusul financiar rezultat in cursul exercitiului de totalitatea operatiilor de gestiune nu va avea decat un caracter potential daca nu este sustinut de mijloace financiare. Acest aspect este dependent de variatia trezoreriei nete degajata din analiza echlibrului financiar pe baza bilantului sau pe baza fluxurilor financiare.

Autofinantarea confera intreprinderii o serie de avantaje, cele mai importante fiind:

reprezinta un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila, tinand seama de faptul ca in anumite situatii conjuncturale intreprinderea intampina dificultati in colectarea capitalurilor de pe piata financiara sau monetara;

asigura intreprinderii un grad de libertate mare privind alegerea investitiilor (de exploatare, de inlocuire, imobilizari de expansiune) cu conditia realizarii unor investitii utile;

asigura libertatea de actiune a intreprinderii, in sensul ca autonomia financiara dobandita prin autofinantare permite acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit;

permite reducerea cheltuielilor financiare;

asigura cuantificarea randamentului capitalurilor proprii, a rentabilitatii financiare (aotufinantarea neta/capitaluri proprii);

reprezinta indicatorul hotarator in deschiderea accesului la piata de capital si atragerea capiatului extern.

Marimea autofinantarii joaca un rol semnalizator al performantelor intreprinderii. Ea indica potentialilor posesori de capital ai intreprinderii capacitatea de utilizare eficienta a capitalurilor incredintate si de asigurare a unei remunerari corespunzatoare.

Marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica pentru creditori nivelul capacitatii de rambursare cat si nivelul riscului de neplata.