Piata financiara din Romania - evolutie si perspective

Piata financiara din Romania - evolutie si perspective

Premisele aparitiei si dezvoltarii pietei financiare din Romania de dupa 1989 au fost create odata cu adoptarea Legii numarul.31/1990 privind societatile comerciale, care a pus bazele crearii si functionarii societatilor de capital. Acestea au capatat dreptul de a atrage economiile populatiei, cu pilejul infiintarii sau majorarilor de capital, primele operatiuni in acest sens fiind derulate inca din 1990 de catre bancile Ion Tiriac si Bankcoop. Cu aceasta ocazie putem consemna reaparitia la noi a pietei financiare primare.

Promulgarea Legii nr.58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale a constituit un nou pas important pe drumul renasterii pietei financiare romanesti. Aceasta deoarece punerea ei in aplicare s-a concretizat in emiterea unor hartii de valoare la purtator (faimoasele certificate de proprietate) care desi nu pot fi asimilate valorilor mobiliare au grabit, prin chiar existenta lor reinfiintarea unei piete financiare secundare pe care sa poata fi tranzactionate. De asemenea, adoptarea acestei legi a insemnat si actul de nastere pentru primii investitori institutionali, reprezentati de catre cele cinci Fonduri ale Proprietatii Private (FPP).

Incercarile de a oficializa piata secundara a certificatelor de proprietate (asa numita piata gri), care exista de facto, au esuat in cursul anului 1992 datorita comandamentelor politice ale vremii precum si faptului ca la un moment dat un grup restrans de persoane ajunsesera sa detina mai mult de jumatate din certificatele emise si aflate initial la populatie. Existenta acestei piete neoficiale a contribuit la "formarea" viitorilor speculatori sau intermediari in bursa.

Proliferarea, incepand cu anul 1993, a unor jocuri de tip Caritas si lipsa unor alternative de investire pentru populatie in afara sectorului bancar au impulsionat aparitia unor acte legislative precum Ordonanta nr.18/1993 privind reglementarea tranzactiilor nebursiere sau Ordonanta nr.24 / 1993 referitoare la functionarea fondurilor deschise si a societatilor de investitii. Aceste reglementari au constituit, de asemenea, premisa pentru infiintarea Agentieie Valorilor Mobiliare (AVM) care a creat cadrul legal necesar dezvoltarii ulterioare a pietei financiare romanesti emitiand o serie de regulamente importante vizand ofertele publice de valori mobiliare sau infiintarea si functionarea societatilor de intermediere de valori mobiliare (SVM). In ceea ce priveste Ordonanta nr.24/1993 trebuie mentionat ca aceasta a avut menirea de a reglementa activitatea investitorilor institutionali dar a aparut in momentul in care o serie de fonduri mutuale precum FMOA sau Credit Fond existau deja si desi nu functionau pe baza unui cadru legal bine definit se bucurau de un mare succes in randul investitorilor.

Anul 1994 a adus cu el Legea nr.52 / 1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori care a complectat cadrul legislativ necesar pentru infiintarea si dezvoltarea unor institutii ale pietei financiare, fara de care aceasta nu ar putea exista:

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), ca autoritate de reglementare a pietei financiare, subordonata Parlamentului;

Bursa de Valori Bucuresti ca piata secundara oficiala;

Asociatii Profesionale cu putere de autoreglementare precum Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM) care au putut crea noi piete financiare secundare precum RASDAQ;

Societati de Depozitare si Registru precum Societatea Nationala de Compensare, Depozitare si Decontare (SNCDD), Registrul Roman al Actionarilor (RRA), etc.

Anul 1995 a adus cu sine reanfiintarea, dupa aproape 50 de ani de intrerupere, a Bursei de Valori Bucuresti (BVB) prin fondarea la data de 23 iunie a Asociatiei Bursei de catre 24 de SVM, prima tranzactie avand loc la 20 noiembrie a aceluiasi an.

Inceputurile activitatii bursiere in Romania sunt insa mult mai vechi. In preajma anului 1860 bancherii si negustorii se adunau la Hanul cu Tei, pe strada Lipscani, unde tranzactionau monede si alte valori. In perioada respectiva gazeta "Romanul" publica urmatorul anunt: "D.E. FARCHI, strada Lipscani, Hanul cu Tei nr.25, cumpara si vinde obligatiuni si cupoane de interese rurale, precum si orice alte efecte ale statului"

Dupa elaborarea unor proiecte de lege asupra burselor in anul 1865 si 1868 neaprobate insa, de abia in 1881 este reglementata prin Decret Regal infiintarea primelor burse de valori si de marfuri prin promulgarea "Legii asupra burselor utilizatorilor de schimb si utilizatorilor de marfuri". Ca o consecinta directa este infiintarea la 14 ianuarie 1882 a Bursei de Comert de la Iasi, iar la 1 Decembrie 1882 pe strada Doamnei in Bucuresti in cladirea Camerei de Comert este inaugurata Bursa din Bucuresti. Ulterior, noile legi ale bursei din 1904 si 1929 au stimulat dezvoltarea pietei bursiere si diversificarea produselor si serviciilor oferite investitorilor. Astfel, bursele de marfuri au fost organizate separat de cele de valori iar operatiunile de bursa au fost impartite in: "pe bani gata si la termen". Cele din urma se puteau efectua conform legii ferm sau cu prima.

In anul 1938 la "Bursa de efecte, Actiuni si Schimb" din Bucuresti cotau actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix, de genul obligatiunilor. Aproximativ 75% din tranzactii aveau ca obiect actiuni ale companiilor petroliere iar investitorii straini aveau un rol important pe piata. Institutia bursei avea sa fie desfintata in 1948 urmand sa renasca, asa cum am amintit abia in 1995. Faptul ca intre momentul Decembrie 1989 si data la care s-au desfasurat primele tranzactii in BVB au trecut aproape 6 ani ne ofera o imagine asupra incetinelii cu care s-a derulat procesul de tranzitie la o economie de piata in tara noastra.

Activitatea de tranzactionare in primul an de functionare al bursei a fost redusa, volumul operatiunilor in intreg anul 1996 nedepasind 15 miliarde de lei. Primul an de existenta al BVB s-a evidentiat prin faptul ca a fost unul de functionare neantrerupta.

Putinele societati cotate au prezentat in general un procent mic de actiuni in propietate privata, avand un segment de tranzactionare extrem de ingust si prin urmare un grad de lichiditate scazut. Mai mult, performantele acestor intreprinderi si domeniul lor de activitate nu au fost cu mici exceptii, reprezentative pentru economia romaneasca. Prin urmare, bursa nu a fost capabila sa joace rolul de barometru al economiei pe care trebuie sa-l aiba. Performantele reduse si calitatea societatilor listate nu au atras nici macar investitorii institutionali romani, cu atat mai putin pe cei straini. Acestia din urma s-au lovit de lipsa reglementarilor pentru investitiile de portofoliu si de imposibilitatea repatrierii profitului. Adevaratul "boom" s-a produs in 1997 cand s-au creat alte conditii de dezvoltare ale pietei. Aparitia masiva a noilor produse financiare, rezultate din programul de privatizare in masa, dar mai ales conjunctura internationala favorabila au dus la o explozie in ceea ce priveste volumul de tranzactionare. Astfel, la 12.06.1997 s-a inregistrat un volum total al tranzactiilor de circa 65 md.lei, respectiv de 4 ori mai mult decat in tot anul precedent.

Aceasta dezvoltare sustinuta s-a datorat in special investitorilor straini. Asa cum am mai aratat la momentul respectiv se estima ca doar aproximativ 5% din sumele alocate oietei bursiere proveneau de la persoane fizice sau juridice rezidente in Romania. Din pacate aceasta perioada de avant a fost una efemera. Ne reamintim ca directorul bursei declara in vara lui 1997 intr-un interviu ca daca nu ar fi investitorii straini probabil ca volumul tranzactiilor zilnice la BVB nu ar depasi 1-2 miliarde lei. Aceasta afirmatie care parea la momentul respectiv una exagerat de pesimista s-a dovedit din pacate ulterior adevarata.

Incepand cu luna iulie 1997 piata bursiera romaneasca a intrat intr-un trend descendent, aliniindu-se din pacate la mersul general al economiei. Aceasta deoarece desi piata financiara romaneasca nu este suficient conectata la cea internationala, totusi ea reactioneaza prompt la situatiile aparute pe marile piete ale lumii, tocmai datorita ponderii pe care o au fondurile straine de investitii la noi.

Astfel, caderea din a doua parte a anului 1997 are la baza si conjuctura existenta pe plan international. Dupa un an (1996) in care indicii bursieri de pe pietele internationale au fost in permanenta crestere, excesul de speculatie din bursele occidentale, unde volumul banilor si al tuturor instrumentelor financiare a ajuns sa fie de trei ori mai mare decat valoarea produselor din economia reala, coroborat cu trecerea Hong - Kong-ului sub administratie chineza si criza ce a afectat economiile "tigrilor" asiatici au determinat declinul. Desi pietele occidentale au fost in suferinta, banii investitorilor nu s-au indreptat catre asa numitele "emerging marckets" (piete in dezvoltare), cum este si cea romaneasca, decat intr-o mica masura. Uitandu-se spre tara noastra pentru a descoperi oportunitati de plasament, strainii au vazut in primul rand incertitudinea legislativa. La aceasta s-a adaugat faptul ca F.P.S. a inteles prea putin ca reforma si restructurarea inseamna nu doar lichidare, ci in special privatizare (inclusiv prin derularea unor oferte publice secundare prin intermediul Bursei).

Un lucru pozitiv a fost reprezentat de lansarea la 19.09.1997a primului indice al pietei bursiere, indicele B.E.T. urmat apoi de indicele compozit BET (1998), menit a reflecta evolutia de ansamblu a pietei si ulterior (2000) de indicele BET-FI cu rolul de-a ilustra evolutia celor cinci S.I.F. cotate.

Incepand cu 1998 declinul pietei s-a accentuat atat datorita retragerii capitalului strain speculativ cat si din cauza apropierii de finalitate a procesului de concentrare a capitalului prin colectarea actiunilor de la cei care au beneficiat de privatizarea in masa. Aceste doua fenomene au dus la o scadere a lichiditatii pietei si implicit la volume de tranzactionare reduse.

De asemenea, economia romaneasca a fost caracterizata de profunde dezechilibre structurale, care au generat inflatie, depreciere monetara si rate ale dobanzilor inalte, ceea ce a descurajat investitiile de portofoliu.

Capitalul speculativ care se afla intr-o permanenta cautare a celor mai bune oportunitati de plasament, pe termen scazut, la nivel global a evitat piata romaneasca sau s-a implicat sub asteptari datorita urmatoarelor cauze:

societatile cotate la bursa prezinta in marea lor majoritate o rentabilitate a capitalului propriu inferioara inflatiei;

existenta unei deprecieri monetare si inflatii structurale, cu un nivel prea ridicat si pe termen lung, datorita nerestructurarii economiei, deficitelor balantei comerciale si de plati, etc.;

un management de multe ori incompetent sau corupt al societatilor cotate, lipsa unui parteneriat intre manageri si actionari;

lipsa de liberalizare a tranzactiilor in contul de capital, ceea ce nu permite intrarea sau iesirea libera a capitalului speculativ.

In ceea ce priveste capitalul detinut de catre oamenii de afaceri autohtoni, aceasta se indreapta cu precadere catre investitiile directe.

Economiile populatiei sunt indreptate in general catre banci sau sunt pastrate in valuta, prea putini oameni fiind dispusi sa investeasca in valori mobiliare.

In aceste conditii in a doua parte a anului 2000 a inceput un proces de restructurare a pietei, menit a revigora activitatea in B.V.B. Astfel, conducerea bursei a luat in sfarsit o serie de masuri care se impuneau de mult, retogradand cateva societati care nu mai indeplineau criteriile de performanta pentru mentinerea lor la categoria I, cum au fost "Policolor" Bucuresti sau Autovehicule Dacia Pitesti si scotand de la cotare un numar ridicat de companii care nu mai indeplineau criteriile de lichiditate a actiunilor.

De asemenea, aplicarea deciziei din iunie 2000 a CNVM de excludere de la categoriile I si II ale Bursei a societatilor cu capital mai mic de opt, respectiv doua milioane de euro va duce la listarea doar a firmelor mari, cu bonitate financiara, care sa asigure pietei lichiditate si capitalizare ridicata.

In ceea ce priveste cotarea de noi societati in Bursa pasi importanti au fost facuti prin intrarea B.R.D. si apoi a S.N. Petrom la tranzactionare. Aceasta directie ar trebui urmata in continuare prin preconizata cotare a B.C.R. dupa privatizarea acesteia precum si prin atragerea regiilor sau societatilor din domeniul utilitatilor (RENEL, ROMGAZ, ROMTELECOM etc.). De asemenea, conducerea bursei ar trebui sa se preocupe de atragerea unor societati private de succes infiintate dupa 1990. Insa o relansare adevarata a Bursei nu poate avea loc decat in momentul imbunatatirii cadrului macro-economic al Romaniei prin scaderea ratei inflatiei si a dobanzilor si cresterea investitiilor.

Specialistii estimeaza ca doar in momentul in care rata inflatiei va scadea sub 10% pe an este posibila lansarea unor emisiuni de obligatiuni pe termen lung care sa finanteze dezvoltarea societatilor comerciale, proiectele de investitii ale autoritatilor locale sau constructia de locuinte (credit ipotecar) sau a unor certificate de trezorerie cu scadente mai mari de sase luni.

Atat conducerea Bursei cat si autoritatile care reglementeaza piata monetara sau financiara ar trebui sa procedeze la derularea unei campanii de informare pe termen lung a publicului privind activitatea pietelor bursiere si a avantajelor aduse de investitiile in valori mobiliare. De asemenea, guvernul ar fi indicat sa incurajeze investitiile de portofoliu, inclusiv printr-o serie de avantaje fiscale privind neimpozitarea capitalului reinvestit sau deduceri la impozitul pe venitul global in cazul persoanelor fizice care detin un portofoliu de valori mobiliare.

O serie de alte masuri care trebuie luate de catre conducerea Bursei vizeaza introducerea unor noi instrumente financiare pentru tranzactionare pe piata precum: titlurile de stat, obligatiunile corporatiilor, contractele futures si a optiunilor, a tranzactiilor in marja etc.

Cealalta componenta a pietei financiare secundare organizate de la noi, piata O.T.C. (over the counter) sau la ghiseu poarta denumirea de RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations) si a inceput sa functioneze la un an dupa B.V.B., mai exact la data de 1 noiembrie 1996.

Actiunile listate pe aceasta piata sunt rezultate in urma P.P.M., astfel ca numarul societatilor cotate este foarte mare (peste 5000), insa datorita conditiilor specifice pietei romanesti doar o mica parte dintre acestea (cateva sute ) se tranzactioneaza in mod curent. Piata RASDAQ nu este un concurent in adevaratul sens al cuvantului pentru B.V.B. ci un complement al acesteia, fiind o anticamera a Bursei pentru societatile care inregistreaza performante de natura a le promova la intrarea in BVB considerata piata bursiera reprezentativa, care selecteaza doar blue-chip-urile pietei romanesti.

Bineinteles ca valoarea de piata a majoritatii actiunilor societatilor listate in urma P.P.M. este de regula mai redusa decat valoarea nominala, datorita atat presiunii ofertei de actiuni venita din partea "cuponarilor", cat si a lipsei capitalului autohton. Micul actionar roman s-a grabit in general sa scape de aceasta calitate dobandita in urma P.P.M. si-a ezitat sa se transforme in micul investitor, element de baza al dezvoltarii pietei de capital in alte parti. Astfel ca si la un pret de patru cinci ori mai mic decat valoarea nominala s-au gasit posesori de actiuni dispusi sa le vanda. Pe de alta parte retragerea de pe piata, incepand cu a doua jumatate a lui 1997, a investitorilor straini si puterea financiara scazuta a investitorilor institutionali romani au dus la prabusirea preturilor. Putinii investitori ramasi pe piata nu au avut forta financiara necesara pentru a absorbi volumul imens de actiuni revarsat asupra tarii prin P.P.M. si nu au avut resursele financiare pentru a le achizitiona la nesfarsit platind preturi bune.

Dupa o evolutie nesperat de buna in primii doi ani de functionare piata RASDAQ s-a aliniat tendintei generale si a cunoscut un trend descendent, reflectat de evolutia valorii tranzactiilor exprimata in USD, de la circa 352 mil.USD in 1997 la 145 mil.USD in 2000. Aceasta evolutie a fost determinata in mare masura de inrautatirea climatului de afaceri general si nu din cauze interne, proprii sistemului.

Sistemul de tranzactionare al pietei reprezinta un produs informatic de mare valoare si capacitate, care si-a dovedit viabilitatea in economia americana, datorita acestuia piata dovedind in permanenta flexibilitate si dinamism. Astfel, piata RASDAQ a reusit sa ofere publicului informatii privind rezultatele financiare pentru toate cele aproximativ 5400 de societati listate in prezent. Largirea gamei produselor oferite potentialilor investitori, precum titlurile financiare cu venit fix preconizate a cota pe piata ofera noi perspective de dezvoltare acesteia. De asemenea, disponibilitatea manifestata de RADAQ, in repetate randuri pentru realizarea unui segment de piata secundara pentru titlurile de stat, integrata cu un sistem de registru la nivelul B.N.R. si caracterizata printr-o decontare in timp real nu asteapta decat unda verde din partea autoritatilor.

Spre deosebire de lipsa de interes manifestata de catre Ministerul de Finante, colaborarea RASDAQ cu FPS a fost de-a lungul anilor mult mai fructuoasa. Aceasta s-a concretizat in dezvoltarea unor aplicatii s proceduri complexe menite a facilita derularea ofertelor FPS de vanzare de actiuni (licitatia speciala deschisa, licitatia electronica, oferta publica de vanzare cu evaluarea cererii prin sistem, licitatia olandeza etc.).

Performantele pietei sunt reflectate de indicele oficial al acesteia RASDAQ-C lansat la 1.08.1998, care dupa o scadere de la valoarea initiala de 1000 de puncte cu 28,3% in primul an, s-a stabilizat la o valoare medie de 700 de puncte. Eforturile de atragere de noi emitenti, din randul societatilor infiintate dupa 1989 s-au soldat cu rezultate modeste (ca si in cazul B.V.B.), cu cateva exceptii notabile precum Banca Carpatica sau Brau Union Romania.

Actiunile desfasurate in sensul introducerii de noi instrumente de tranzactionare s-au concretizat in posibilitatea oferita, incepand cu luna februarie 2000, de a se negocia certificatele de deposit emise de banci . Pana in present singura emisiune de titluri de acest tip a fost efectuata de Banca Romana de Scont, dar s-a dovedit un esec.

O masura salutara a fost reprezentata de impunerea de catre CNVM in octombrie 2000 ca pentru tranzactiile realizate pe piata RASDAQ termenul de decontare standard sa fie ca si la B.V.B. de trei zile lucratoare, ceea ce-a dus la sporirea lichiditatii pietei.

Ca o concluzie: in prezent RASDAQ serveste mai mult preluarii de societati decat investitorilor de portofoliu. Astfel, in anul 2000 aproximativ 38% din valoarea tranzactiilor a fost reprezentata de ofertele publice, mai ales de cumparare, comparativ cu 12% in 1998 si 26% in 1999.

In ceea ce priveste organismele de plasament colectiv acestea au inregistrat in decursul timpului o evolutie contradictorie.

Astfel, in cazul fondurilor mutuale primii ani de existenta ai acestora au fost marcati de inexistenta cadrului legislativ care sa le organizeze functionarea urmata de crearea unor reglementari incomplete si contradictorii, cel putin pana in anul 1996. Daca la aceasta adaugam noutatea acestor formule de investitii pe piata romaneasca precum si lipsa de oportunitati de plasament oferite fondurilor de catre piata de capital de atunci, aparitia cazului SAFI - FMOA a fost un fapt explicabil. Prabusirea celui mai mare fond mutual al vremii, aflat in imposibilitatea de a onora cererile de rascumparare venite din partea investitorilor a dus la crearea unei imagini gresite, profund negative a fondurilor de investitii in randul publicului, pe o perioada buna de timp.

Din pacate, schimbarea perceptiei populatiei fata de fondurile mutuale a avut la baza reclama agresiva si raportarile false, fara legatura cu realitatea, facute de catre cei care au condus F.N.I. si F.N.A. Sute de mii de investitori si-au plasat din nou economiile fiind atrasi de performantele foarte ridicate ale celor doua fonduri, fara sa se intrebe de ce acestea erau singulare pe piata, depasind in medie de doua ori rezultatele raportate de catre celelalte fonduri. O parte mare din vina o poarta si C.N.V.M. care nu a reactionat la incalcarea regulilor legale privind diversificarea plasamentelor (la un moment dat 44,2% din activul F.N.I. era alocat in actiuni necotate, in timp ce pragul maxim acceptat era de 10%).

Anul 2000 a fost unul de cotitura pentru fondurile deschise de investitii. Dupa cutremurul F.N.I. - F.N.A. piata s-a "asezat", este adevarat ca la dimensiuni minuscule, comparativ cu potentialul sau. Astfel, cresterea valorii titlurilor de participare inregistrata de catre 14 din cele 17 fonduri ramase a fost superioara deprecierii monedei nationale in raport cu dolarul american (42%), oferind detinatorilor un castig.

S-a modificat si politica de investitii a fondurilor in sensul cresterii plasamentelor in active monetare, in special in titluri de stat. In ceea ce priveste plasamentele in valori mobiliare ale fondurilor, acestea ar trebui sa reprezinte principala lor tinta menita sa le asigure un randament superior dobanzilor bonificate de banci sau oferite de catre un stat avid sa se imprumute. Slaba dezvoltare a unei piete a titlurilor de creanta, a obligatiunilor, a titlurilor imobiliare de ipoteca, face ca aceste instrumente investitionale sa fie aproape inexistente in portofoliile fondurilor mutuale.

Referitor la S.I.F. acestea au inregistrat o evolutie constant buna, reflectata de noi intr-un paragraf anterior si care a facut ca actiunile lor sa fie adevarate "vedete" ale B.V.B. Pentru ca aceasta postura onoranta sa fie mentinuta in continuare consideram ca s-ar impune cateva masuri de sprijin a acestor fonduri inchise printre care mentionam:

armonizarea legislatiei fiscale in domeniul organismelor de plasament colectiv in sensul acordarii, fie si pe o perioada limitata de timp, (S.I.F.-urilor) a aceluiasi regim fiscal de care se bucura fondurile deschise;

eliminarea din statutul S.I.F. a prevederii conform careia persoanele fizice sau juridice nu pot dobandi mai mult de 0,1% din totalul actiunilor societatii;

infiintarea de catre S.I.F. a unor fonduri de investitii inchise sau deschise, carora sa le puna la dispozitie resursele financiare necesare constituirii unor portofolii diversificate sau specializate;

renuntarea de catre S.I.F. la pachetele de actiuni detinute la societatile neperformante;

diminuarea gradului de risc existent al portofoliilor S.I.F. prin reducerea ponderii detinatorilor de actiuni in structura acestora;

incurajarea fuzionarii societatilor mici, cu acelasi profil de activitate si din aceeasi zona geografica, la care S.I.F. detine participatii;

reducerea ponderii societatilor mici si / sau necotate in structura portofoliului;

aplicarea standardelor internationale de contabilitate si audit financiar, ceea ce va spori credibilitatea informatiilor cu caracter financiar - contabil furnizate si va duce la utilizarea unui limbaj economic general recunoscut si inteles de catre investitori, fie ei romani sau straini.

Nu putem incheia succinta noastra trecere in revista a componentelor pietei financiare romanesti fara a evidentia evolutia pietelor la termen, care desi nu a fost la fel de mediatizata ca si fondurile mutuale sau bursa oficiala, a inregistrat progrese remarcabile.

Deci legea burselor din 1929 numita si "Legea Madgearu" permitea desfasurarea operatiunilor la termen au trebuit sa treaca aproape sapte decenii, pana la data de 11 iulie 1997 cand aceste tranzactii au avut loc efectiv, la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri din Sibiu. Infiintata initial la sfarsitul anului 1994 ca bursa de marfuri, aceasta s-a reorientat treptat catre domeniul operatiunilor futures cu instrumente financiare. Astfel s-a modificat obiectul de activitate al bursei in cel de intermediere monetar - financiara si s-au introdus primele contracte futures avand ca si activ -suport valute (dolar american, euro, marca germana, yen japonez, lira italiana) si indicii bursieri. In premiera pentru Romania doua piete butrsiere (B.V.B. si B.M.F.M.S.) si-au dat mana si s-au decis sa colaboreze pentru a oferi celor interesati contracte futures si optiuni pe contracte futures bazate pe indicele BET (ROL).

Astfel, piata de la Sibiu a devenit un adevarat centru national de implementare a tranzactiilor la termen constituiind atat locul utilizat de catre operatorii de comert exterior pentru a se acoperi impotriva riscului valutar cat si de catre cei care doresc sa speculeze sau sa se acopere impotriva efectelor modificarilor de curs in bursa folosind produse financiare derivate.

Gama de produse oferite s-a largit continuu adaugandu-se contracte futures pe rata dobanzii, optiuni avand ca si suport contracte futures pe valute, iar incepand cu luna decembrie 2000 s-au introdus contractele futures si optiunile avand ca si suport titlurile S.I.F.-urilor (pentru inceput SIF1 Banat-Crisana si SIF3 Transilvania).

Incepand cu luna noiembrie 1998 monopolul BMFS pe piata derivatelor a disparut deoarece a aparut un nou participant reprezentat de Bursa Romana de Marfuri (BRM) din Bucuresti. Avand ca si model piata de la Sibiu B.R.M. a incercat si in parte a reusit sa devina un concurent serios pentru aceasta. Astfel, la B.R.M. se tranzactioneaza contracte futures avand suport valute (USD, EURO) sau rate ale dobanzii precum si optiuni (incepand cu 2001) avand ca si suport contractele futures pe valute.

In privinta rezultatelor obtinute este suficient sa precizam ca la Sibiu de la lansarea contractelor futures in iulie 1997 si pana la finele anului 2000 au fost realizate 556 de mii contracte futures totalizand un volum de tranzactionare de 5224 miliarde de lei, iar pe piata optiunilor au fost tranzactionate peste 150 de mii de contracte. Primii doi ani de functionare ai BRM (noiembrie 1998 - decembrie 2000) au insemnat cca. 28 mii de contracte tranzactionate si un volum al operatiunilor de aproximativ 490 miliarde lei.

Desi aceste rezultate sunt incurajatoare, totusi este loc de mai bine. Daca tinem cont de faptul ca in proportie covarsitoare (97%) piata futures este reprezentata de contractele futures si optiunile pe valute, iar volumul operatiunilor de comert exterior ale Romaniei se situeza in prezent la cca 2 miliarde de USD lunar ne putem face o imagine asupra potentialului acestei piete.

Pentru ca aceste premise favorabile sa fie exploatata este recomandabil ca atat BMFMS si BRM cat si eventualii noi veniti pe piata (bursele de marfuri din Constanta, Timisoara si de ce nu? B.V.B.) sa intreprinda o serie de masuri in ceea ce priveste:

diversificarea continua a produselor si serviciilor oferite investitorilor atat in ceea ce priveste managementul riscurilor cat si a posibilitatilor de a realiza speculatii ori arbitraje;

extinderea la nivelul intregii tari a retelei de societati de brokeraj, astfel incat accesul tuturor oamenilor de afaceri sau investitorilor interesati sa fie cat mai facil;

amplificarea relatiilor de colaborare cu cele mai importante piete financiare la termen ale lumii;

introducerea scadentelor mai indelungate (9 sau 12 luni) pentru toate contractele ce se tranzactioneaza;

imbunatatirea mediatizarii activitatii desfasurate si educarea mediului economic romanesc privind avantajele recurgerii la pietele la termen.