Indicatorii macroeconomici de rezultate

Indicatorii macroeconomici de rezultate

Aspectele cantitative ale activitatii economice la toate nivelurile se exprima cu ajutorul unor cifre numite indicatori economici. Statistica grupeaza indicatorii dupa mai multe criterii, printre care:

Dupa obiect avem:

indicatori de efort - cost, cheltuieli, factori utlizati;

indicatori de efect - cifra de afaceri, volumul productiei, profit, produs final;

indicatori de eficienta - productivitate, rata profitului, cost unitar.

Dupa modul in care surprind realitatea:

indicatori de nivel (de marime);

indicatori de dinamica (indici, sporuri);

indicatori de structura-exprima ponderea partii in intreg.

Dupa modul de exprimare:

in unitati absolute - fizice si valorice;

in unitati relative - in procente.

Dupa nivelul de calcul:

microeconomic - la nivelde firma, consumator;

mezoeconomic - unitati teritoriale, ramura, sector;

macroeconomic - economie nationala.

Rezultatele activitatii la nivel macroeconomic intr-o perioada determinata, de regula un an, obtinute de catre toti agentii economici din economia nationala, se reflecta cifric si cantitativ prin indicatori sintetici agregati. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale si servicii) si fluxurilor din economia nationala, acesti indicatori se calculeaza numai in expresie valorica, prin intermediul preturilor si tarifelor. In functie de scopul urmarit, ei pot fi evaluati la preturile pietei (preturile cumparatorilor) sau la preturile factorilor de productie (preturile producatorilor). Preturile factorilor de productie comparativ cu preturile pietei, nu include impozitele indirecte nete (impozitele indirecte minus subventiile de exploatare). De obicei, indicatorii sintetici de rezultate macroeconomice se determina la preturile pietei, ceea ce permite cunoasterea dimensiunii rezultatelor activitatii din intervalul de timp avut in vedere, corelarea resurselor alocate si consumate cu rezultatele obtinute, studierea principalelor corelatii care s-au manifestat in perioada de calcul.

Sistemul de evidenta si masurare a rezultatelor macroeconomice indeplineste, prin indicatorii utilizati, o serie de functii esentiale cum ar fi: instrument de evidenta statistica, instrument de analiza a activitatii economice, suport de baza al fundamentarii deciziilor in economie, asigurarea posibilitatii comparatiilor internationale.

Indicatorii care reflecta rezultatele macroeconomice in economia de piata contemporana pot fi calculati prin una din urmatoarele trei metode:

metoda de productie (metoda valorii adaugate) - prin aceasta metoda, din valoarea totala a productiei sau valoarea productiei brute (pe sectoare, ramuri sau economie nationala), se elimina consumul intermediar (respectiv valoarea bunurilor materiale si serviciilor produse si utilizate pentru a crea noi bunuri), iar in cazul indicatorilor in expresie neta, se elimina si consumul de capital fix (amortizarea), rezultand valoarea adaugata neta.

metoda utilizarii finale (metoda cheltuielilor sau a folosirii veniturilor), care consta in agregarea cheltuielilor totale ale agentilor economici cu bunurile materiale si serviciile care compun productia finala. Concret, prin aceasta metoda se insumeaza: cheltuielile gospodariilor (menajelor), cheltuielile publice guvernamentale, cheltuielile pentru bunuri de investitii (investitiile brute), exportul net (export minus import).

metoda repartitiei (metoda insumarii veniturilor), care consta in insumarea elementelor ce reflecta recompensarea factorilor de productie, concretizate in venituri incasate de proprietarii acestor factori (salarii, profituri, dobanzi, rente) si alocatiile pentru consumul de capital fix (amortizarile).

In practica, pentru calcularea indicatorilor sintetici ai rezultatelor macroeconomice, se imbina cele trei metode. Astfel, pentru determinarea productiei pe ramuri ale economiei, se utilizeaza metoda de productie, pentru domeniul serviciilor se aplica metoda cheltuielilor.

In economia de piata, principalii indicatori de rezultate macroeconomice calculati in Sistemul Conturilor Nationale sunt: produsul global brut (P.G.B.), produsul intern brut (P.I.B.), produsul intern net (P.I.N.), produsul national brut (P.N.B.), produsul national net (P.N.N.), venitul national (V.N.).

Produsul global brut (P.G.B.) reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a serviciilor, cu caracter marfar si nemarfar, obtinute intr-o perioada de timp, de regula un an, in cadrul subsistemelor economiei nationale. Acest indicator include inregistrari repetate, fapt pentru care are o utilizare redusa. Cu toate acestea, P.G.B. raspunde unor cerinte reale de cunoastere macroeconomica privind corelatiile care se formeaza intre diferite ramuri, subramuri si activitati. P.G.B. se calculeaza ca suma a productiei brute de bunuri materiale si servicii din toate sectoarele, adica prin insumarea consumului final si a celui intermediar.

Produsul intern brut (P.I.B.) reflecta, valoric, productia finala de bunuri si servicii obtinute de catre toti agentii economici (autohtoni si straini) care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii, destinate consumului final. Acest indicator exprima marimea valorii adaugate brute a bunurilor si serviciilor produse in interiorul tarii si ajunse in stadiul final al circuitului economic. P.I.B. se determina fie prin insumarea valorilor adaugate brute ale tuturor bunurilor create de agentii economici din interiorul tarii (agregate la nivel de sector sau ramura), intr-o perioada determinata (un an), fie prin scaderea din P.G.B. a consumului intermediar (Ci), astfel:

PIB = ΣVABi sau PIB = PGB - Ci,

unde "i" reprezinta sectoarele economiei. Acest indicator este baza masurarii rezultatelor si se calculeaza, in practica, prin combinarea metodei valorii adaugate (metoda de productie) cu metoda repartitiei (a insumarii veniturilor).

Utilizarile finale ale PIB-ului sunt:

consumul final privat (Cp);

consumul final guvernamental (G);

formarea bruta a capitalului (Ib);

exportul net (Ex.n.).

PIB = C_p + G + I_b + E_x.n.

Consumul personal si cel guvernamental formeaza consumul final: Cf = Cp + G.

Produsul intern net (P.I.N.) sintetizeaza suma valorilor adaugate nete ale bunurilor materiale si serviciilor finale produse de catre toti agentii economici (autohtoni si straini) care actioneaza in interiorul tarii, intr-o perioada de timp (de regula un an), astfel:

PIN = ΣVANi

De asemenea, P.I.N. se mai poate calcula scazand din produsul intern brut consumul de capital fix amortizarea (A), astfel: PIN = PIB - A.

Produsul national brut (P.N.B.) reprezinta valoarea adaugata bruta a tuturor bunurilor materiale si serviciilor finale provenite din activitatile agentilor economici nationali, obtinute atat in tara cat si in afara acesteia, in decursul unei perioade de timp (un an). PNB se determina prin scaderea din P.I.B. a valorii adaugate brute realizate pe teritoriul national de catre agentii economici straini (V.A.B.S.), la care se aduna valoarea adaugata bruta realizata de agentii economici nationali care isi desfasoara activitatea pe teritorul altor state (V.A.B.N.S.), astfel: PNB = PIB - VABS + VABNS.

Acest indicator poate fi mai mare sau mai mic decat PIB, in functie de soldul pozitiv sau negativ (+M sau -M) dintre VABNS si VABS: PNB = PIB ± M. Daca acest indicator este evaluat pe baza preturilor pietei, denumit si PNB nominal, el oglindeste oferta nationala, iar daca se calculeaza pe baza fluxului de cheltuieli ale natiunii, apare ca indicator al cererii agregate. Atat PIB, cat si PNB nu ofera, totusi, imaginea productiei finale nete, deoarece include si alocatia pentru consumul de capital fix, respectiv amortizarea (A).

Produsul national net (P.N.N.) reprezinta expresia baneasca a valorii adaugate nete obtinute de agentii economici nationali, atat pe teritoriul tarii, cat si in afara acesteia si se determina prin scaderea din P.N.B. a amortizarii capitalului fix (A), astfel:

PNN = PNB - A

Produsul national net se mai poate calcula adaugand la P.I.N. soldul, pozitiv sau negativ, (+M sau -M) dintre VAN obtinuta de agentii straini pe teritoriul tarii astfel:

PNN = PIN ± M

Daca PNN este evaluat la preturile factorilor, atunci el reflecta venitul national.

Venitul national (V.N.) sintetizeaza veniturile obtinute de catre proprietarii factorilor de productie prin care se recompenseaza aportul acestora la producerea bunurilor materiale si serviciilor. V.N poate fi considerat si ca indicator ce exprima veniturile din munca si din proprietate care decurg din productia bunurilor eonomice. De asemenea, el reflecta si utilizarea veniturilor pentru cumpararea de produse si servicii de consum si pentru economisire. Tinand seama de cheltuielile agentilor economici determinarea venitului national porneste de la PNB evaluat la preturile pietei (PNB_pr.p) din care se scad alocatiile pentru consumul de capital fix (A), precum si impozitele indirecte (Ii) si se adauga subventiile de exploatare (Se). La acelasi rezultat se ajunge si prin scaderea din PNB, exprimat in preturile factorilor (PNB_pr.f), a alocatiilor pentru consumul de capital fix (A). Deci:

VN = PNB _pr.p - A - Ii + Se   sau VN = PNB _pr.f - A

Se poate aprecia ca venitul national exprima veniturile factorilor de productie, adica veniturile provenite din munca angajatilor, cele provenite din activitatea de intreprinzator si cele din patrimoniu, ceea ce reprezinta suma valorilor adaugate nete create de factorii de productie nationali in interiorul tarii si in alte tari. Adica, in venitul national se includ: salarii, rente, profituri, dobanzi nete (diferenta dintre dobanzile incasate si dobanzile platite), toate aceste venituri fiind supuse impozitarii directe.

Trebuie precizat ca orice tara efectueaza o serie de plati catre strainatate, plati ce nu sunt legate de activitatea de productie (transferuri curente privind: cotatii la organismele internationale, ajutoare, daune, penalizari, taxe etc) si, totodata, incaseaza plati efectuate de strainatate catre ea, astfel ca venitul national creat trebuie corectat cu soldul incasarilor si platilor in raport cu strainatatea, numit si soldul transferurilor curente cu strainatatea (S.T.C.S.). Se obtine astfel venitul national disponibil (V.N.D.) conform relatiei:

VND = VN ± STCS

In functie de acest sold, VND poate fi mai mare sau mai mic decat VN. Daca din VND se scad veniturile ce nu revin populatiei (contributia la asigurarile sociale, profiturile nedistribuite, impozitele pe profit) si se adauga veniturile populatiei care provin din transferuri (pensii, ajutoare, burse, alocatii etc) se obtine venitul personal al populatiei (menajelor) - V.P.M. Daca din venitul personal al menajelor se deduc impozitele si taxele platite de populatie se obtine venitul disponibil al menajelor - V.D.M., indicator ce exprima posibilitatile populatiei pentru consum (C) si economii (S).

Sporirea venitului national, ca expresie a cresterii si dezvoltarii economice este conditionata de doi factori:

cresterea volumului factorilor de productie;

cresterea productivitatii factorilor de productie.

Indicatorii macroeconomici sunt utilizati, in general, pentru determinarea dinamicii economice. Cresterea economica este relevata de cresterea indicatorilor macroeconomici. Intrucat acesti indicatori sunt exprimati monetar (valoric), iar cresterea lor se poate datora atat cresterii preturilor de la o perioada la alta (inflatie) cat si cresterii fizice a activitatii economice, indicatorii macroeconomici se exprima in preturi constante (sau comparabile) si se numesc indicatori reali (PIB real, PNB real etc). Daca sunt exprimati in preturile curente ale anului de calcul, indicatorii se numesc indicatori nominali sau monetari. Raportul dintre PIB nominal si PIB real se numeste deflatorul PIB(Def.) si exprima indicele mediu al preturilor pe intreaga economie, in perioada analizata astfel:

Def = PIB _nominal / PIB _real x 100, de unde rezulta:

PIB_real = PIB_nominal / Def

Dupa calcularea PIB real, se poate trece la stabilirea dinamicii (evolutiei) indicatorului respectiv, prin calcularea indicelui produsului intern brut:

I_PIB = PIB real₁ / PIB real₀ x 100

Produsul activitatii economice poate fi potential sau actual. Produsul potential se refera la marimea maxima a acestuia care poate fi obtinuta intr-o perioada in conditiile ocuparii depline a fortelor de munca. Produsul actual poate fi mai mare sau mai mic decat produsul potential, in raport de nivelul productivitatii muncii medii, de rata de activitate a populatiei, precum si de alte conditii conjuncturale. Diferenta dintre PNB potential si PNB actual se numeste ecartul PNB si are o mare importanta in studiile de echilibru macroeconomic.