Structura capitalului intreprinderii

Structura capitalului intreprinderii (Sichigea N., Giurca Vasilescu L.- Gestiunea financiara a intreprinderii.Teorie si aplicatii, Ed. Universitaria, Craiova, 2007, pag. 39-49)

Capitalul intreprinderii, dupa natura lui se imparte in:

- capital real;

- capital fictiv (financiar).

Capitalul real este cel care isi gaseste reflectarea in bilantul intreprinderii, materializat dupa sursele de provenienta in pasiv sau dupa modalitatile de folosinta, in activ;

Capitalul fictiv sau financiar care este determinat de capitalul real ca urmare a modului de circulatie al instrumentelor prin care se constituie (actiuni, obligatiuni) sau instrumentelor prin care este utilizat (titluri de credit sau efecte comerciale: cambii, bilete la ordin, cec-uri, etc.). Prin modul de negociere a acestor instrumente pe piata capitalurilor se inregistreaza fie un castig de capital determinat de diferenta intre cursul de vanzare si cel de cumparare in cazul actiunilor sau obligatiunilor ca titluri de reflectare a capitalului real (capital social sau credite pe termen mediu si lung), fie o stingere succesiva de obligatii determinata de un act comercial initial, caz in care se comporta ca si capitalul lichid in cazul efectelor comerciale andosate pe piata.

Schematic, capitalul real al intreprinderii este reflectat in bilant ca in figura urmatoare:

I. Capitalul total, dupa sursele de constituire, prezinta urmatoarea structura :

a) Capitalul social constituit la infiintarea intreprinderii si sporit pe parcurs, reflectat intr-un anumit numar de actiuni, reprezinta, in general, partea preponderenta din capitalul intreprinderii. Capitalul social poate fi subscris prin aportul in bani si in natura al asociatilor si ramane in permanenta proprietatea actionarilor.

Capitalul social are o dubla semnificatie atat contabila cat si juridica. Din punct de vedere juridic capitalul social reprezinta gajul general al creditorilor firmei, iar din punct de vedere contabil acesta este evidentiat in pasivul bilantului fiind sursa de capital cu exigibilitatea cea mai indepartata, practic nedefinita, pana la lichidarea intreprinderii, caz in care actionarii sunt 'indestulati dupa ceilalti creditori';

b) Prime de capital, rezerve, rezultate, fonduri proprii constituie o componenta complexa a capitalului intreprinderii care cuprinde mai multe elemente: prime de capital; rezerve asimilate capitalurilor; rezultatul reportat; provizioane; fonduri proprii.

Aceste elemente, indiferent de destinatia lor, atata timp cat nu a aparut nevoia pentru care s-au constituit, se folosesc pentru finantarea activelor intreprinderii.

Primele de capital (de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezinta excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale. Primele de capital pot fi incorporate in capitalul social sau transferate la rezerve.

Rezervele sunt impartite in doua grupe:

1. rezerve din reeveluare ce reflecta plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale;

2. rezerve create in intreprindere care pot fi:

rezerve legale sau fondul de rezerva care se constituie prin prelevarea in fiecare an din profitul brut a unei cote de 5% pana cand acesta atinge 20% din capitalul social. In mod normal, fondul de rezerva nu are o destinatie specificata, dar el poate fi utilizat pentru acoperirea unor pierderi pentru care nu s-au constituit alte rezerve, cu obligatia reintregirii lui. In fondul de rezerva pot fi incorporate chiar si peste limita legala, diferentele din vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea nominala dupa acoperirea cheltuielilor cu emisiunea;

rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entitatii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia. Ele sunt folosite pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social;

alte rezerve care nu sunt prevazute de lege sau de statut si se pot constitui de catre firme facultativ, pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau in alte scopuri, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, intreprinderile isi constituie in timpul anului provizioane care sunt destinate sa acopere anumite pierderi si cheltuieli a caror cauza este precisa si asupra carora exista o incertitudine in ceea ce priveste marimea si data producerii lor.

Pana la consumare, adica pana la ivirea riscului previzionat, provizioanele constituie capital pentru intreprindere sau in caz de neconsumare, la sfarsitul anului, se transforma in venituri.

Un alt element al acestei componente il reprezinta rezultatul reportat, adica profitul nerepartizat la sfarsitul anului, a carui repartizare a fost amanata de adunarea generala a actionarilor.

Tot din aceasta grupa, un element important al capitalului intreprinderii il reprezinta fondurile proprii constituite in timpul anului si la sfarsitul anului din profitul net: fondul de participare a salariatilor la profit, fondul pentru cresterea resurselor proprii, fondul de premiere, fondul pentru actiuni social-culturale, alte fonduri speciale. Toate fondurile proprii, pana la consumare pe destinatia prevazuta, constituie capital pentru intreprindere.

Prin insumarea capitalului social cu grupa primelor de capital, rezervelor, rezultatelor, fondurilor proprii, se constituie capitalurile proprii ale intreprinderii.

c) Creditele pe termen mediu si lung (pe o perioada mai mare de un an) sunt angajate de intreprindere pentru completarea nevoii globale de finantare sub forma:

creditelor bancare pe termen lung si mediu;

imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni si prime de rambursare a acestora;

sumelor datorate entitatilor afiliate si entitatilor de care compania este legata prin interese de participare;

altor imprumuturi si datorii asimilate, precum si dobanzile aferente acestora.

Recurgerea la credite pe termen mediu si lung se face in special pentru finantarea nevoilor permanente de resurse ale intreprinderii.

Fiind la dispozitia intreprinderii un timp mai indelungat, creditele si datoriile pe termen mediu si lung impreuna cu capitalurile proprii formeaza capitalurile permanente ale intreprinderii.

Capitalurile permanente sunt utilizate pentru finantarea activelor imobilizate si a unei parti din activele circulante. Structura capitalului permanent ofera informatii despre politica de indatorare a firmei si a masurii in care aceasta se fundamenteaza pe criterii de eficienta.

d) Creditele si datoriile pe termen scurt (pe o perioada mai mica de un an) reprezinta o componenta dinamica a capitalului total al intreprinderii, determinata de nevoi temporare de finantare, solicitate de ciclul operatiunilor de exploatare sau financiare, sau ca urmare a politicii de credit comercial acordat clientilor.

Ele se reflecta, in special, in credite bancare pe termen scurt si datorii fata de furnizori.

Creditele pe termen mediu si lung impreuna cu creditele si datoriile pe termen scurt formeaza capitalurile imprumutate ale intreprinderii.

Capitalurile proprii impreuna cu cele imprumutate formeaza capitalul total al intreprinderii.

Stabilirea unei structuri de finantare optime, adica a unui raport corespunzator intre capitalurile imprumutate si cele proprii, reprezinta o problema de gestiune financiara cu implicatii directe in marimea eficientei si a controlului intreprinderii.

II. Dupa modul de folosinta, adica dupa durata de imobilizare a capitalurilor constituite din diverse surse, capitalul total al intreprinderii se materializeaza in doua mari categorii de active:

- active imobilizate;

- active circulante.

a) Activele imobilizate reprezinta plasamente de capital pe termen indelungat, mai mare de un an. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de utilizari durabile, corespunzand in general resurselor stabile, adica capitalurilor permanente ale intreprinderii.

Activele imobilizate se concretizeaza in imobilizari necorporale, corporale si financiare.

Imobilizarile necorporale sunt active identificabile nemonetare, fara suport material care sunt detinute pentru utilizare in procesul de productie, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. In cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:

▪ cheltuielile de constituire (cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei entitati);

▪ cheltuielile de dezvoltare;

▪ concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare, cu exceptia celor create intern de entitate;

▪ fondul comercial;

▪ avansurile si alte imobilizari necorporale (avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale, programele informatice, etc.);

▪ imobilizarile necorporale in curs de executie.

Imobilizarile corporale sunt active care sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri si prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Imobilizarile corporale cuprind:

- terenuri si constructii;

- instalatii tehnice si masini;

- alte instalatii, utilaje si mobilier;

- avansuri si imobilizari financiare in curs de executie.

Imobilizarile financiare cuprind:

actiunile detinute la entitatile afiliate;

imprumuturile acordate entitatilor afiliate;

interesele de participare;

imprumuturile acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare;

investitii detinute ca imobilizari;

alte imprumuturi (garantiile, depozitele si cautiunile depuse de entitate la terti).

Fiind plasamente pe termen indelungat, activele imobilizate participa la mai multe cicluri de exploatare si isi transfera in mod treptat, pe durata lor de functionare, o parte din valoarea lor asupra utilitatilor create in intreprindere (produse, servicii, lucrari) prin procesul de amortizare. In activele imobilizate sunt cuprinse insa si elemente care nu se supun procesului de amortizare, datorita faptului ca prin natura lor nu se uzeaza, adica nu-si pierd valoarea de intrebuintare (terenurile, imobilizarile financiare).

b) Activele circulante reprezinta plasamente de capital pe termen scurt, mai mic de un an, in elemente necesare desfasurarii neintrerupte a procesului de fabricatie sau comercializare al intreprinderii.

Durata plasamentului se limiteaza la un ciclu economic, capitalurile avansate fiind recuperate prin vanzarea si incasarea productiei si reintroduse intr-un nou ciclu economic.

In cadrul activelor circulante se disting urmatoarele subgrupe in functie de gradul de lichiditate, respectiv rapiditatea cu care se transforma in disponibilitati banesti:

a) Stocurile de active circulante cuprind: materii prime si materiale consumabile; productia in curs de executie; produse finite si marfuri; avansuri pentru cumparari de stocuri. Diversele categorii de stocuri au o durata de imobilizare determinata de specificul proceselor de aprovizionare, productie, desfacere;

b) Creantele cuprind: creantele comerciale; sumele de incasat de la entitatile afiliate; alte creante; capitalul subscris si nevarsat. Toate aceste elemente sunt rapid transformabile in moneda;

c) Investitiile pe termen scurt cuprind: actiunile detinute la entitatile afiliate, alte investitii pe termen scurt, de asemenea, rapid transformabile in moneda;

d) Casa si conturile la banci care prezinta chiar forma lichida a activelor circulante. In urma incasarilor realizate din vanzarea productiei, din activitati financiare sau extraordinare si a onorarii obligatiilor fata de furnizori, creditori, bugete, salariati, intreprinderea trebuie sa detina un minim de disponibilitati banesti, minim de trezorerie, in orice moment, pentru a face fata platilor urgente si neprevazute sau a interveni la bursele de valori si marfuri in vederea realizarii unor plasamente rentabile.

Prezentarea structurii bilantiere a capitalului total, dupa sursele de provenienta si dupa modul de utilizare are la baza urmatoarele criterii:

● exigibilitatea elementelor de pasiv;

● lichiditatea elementelor de activ.

Potrivit criteriului exigibilitatii, al scadentelor, capitalul total este evidentiat incepand cu elementul cel mai greu exigibil, cu durata de scadenta cea mai indepartata, capitalul social si rezervele legale, apoi creditele pe termen mediu si lung cu o scadenta relativ indepartata si continua, cu creditele si datoriile pe termen scurt care au o scadenta relativ apropiata.

Potrivit criteriului lichiditatii, in activ, plasamentele incep cu elementele cu o durata de folosinta relativ mare si lichiditate scazuta (activele imobilizate), se continua cu stocurile de active circulante cu durata de imobilizare relativ redusa si lichiditate relativ mare si se incheie cu valorile realizabile in termen scurt cu lichiditate crescuta (creante, investitii pe termen scurt) si disponibilitatile banesti ca forma concreta de manifestare a lichiditatii.

Avand in vedere una din regulile de baza ale gestiunii financiare, si anume necesitatea ca durata de exigibilitate a resurselor sa fie mai mare sau cel putin egala cu durata de existenta a activelor procurate din aceste surse, este evident ca activele durabile sa fie acoperite cu resurse stabile; adica din capitalurile permanente se finanteaza mai intai activele imobilizate. Dar si o parte a activelor circulante, desi au o existenta mult mai scurta in intreprindere datorita rotatiei accelerate in cadrul succesiunii ciclurilor economice, capata un caracter de permanenta datorita asigurarii continuitatii activitatii productive sau comerciale a intreprinderii. Este vorba de un nivel determinat al stocurilor de materii prime, productie neterminata, produse finite, marfuri, al creantelor fata de clienti sau chiar al unor decontari cu bugetul de stat de recuperat (T.V.A. deductibila) care se gaseste cel putin la un nivel minim pe toata durata anului in intreprindere. Este normal ca si aceasta parte a activitatii intreprinderii sa fie finantata din capitaluri permanente.

Diferenta de capitaluri permanente ramase dupa acoperirea activelor imobilizate, destinata finantarii activelor circulante cu caracter de permanenta, este cunoscuta in literatura economica sub denumirea de fond de rulment net.

Fondul de rulment net se determina astfel :

FRN = C_p - A_in

in care:

FRN - fond de rulment net;

C_p  - capitaluri permanente;

A_in  - active imobilizate nete (la valoarea contabila neta ramasa

dupa deducerea amortizarii).

Acest mod de calcul subliniaza influenta structurii de finantare asupra constituirii fondului de rulment net.

Avand in vedere egalitatea bilantiera, fondul de rulment net se poate determina si astfel:

FRN = AC - D_ts

in care:

AC - active circulante;

D_ts - credite si datorii pe termen scurt.

Desi nu este evidentiat in mod distinct in bilant, fondul de rulment net are o existenta certa. Fondul de rulment net nu este un capital distinct ci o modalitate de folosire a capitalurilor permanente. Totodata, fondul de rulment net reprezinta un instrument sugestiv al analizei financiare care prin comparare cu nevoia de active circulante ofera indicii asupra echilibrului financiar al intreprinderii.