Intreprinderea agent economic producator de bunuri si servicii

Intreprinderea sau firma este un agent economic care are ca functie principala producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietii, alcatuind sectorul productiv al economiei de piata.

Intreprinderea se supune urmatoarelor reguli:

pentru a produce intreprinderile trebuie sa utilizeze factorii de productie

factorii de productie trebuie utilizati cit mai bine

pentru a functiona intreprinderea trebuie sa fie cit mai rentabila

activitatea economico-financiara trebuie bine condusa

Intreprinderea ca sistem este caracterizata prin:

o frontiera care o separa de mediul sau

elementele care o compun si care formeaza structura sa

relatiile existente intre elementele care asigura interdependenta lor

obiectivele sale

Considerata ca sistem intreprinderea (firma) acumuleaza mai multe caracteristici care descriu in mai multe sisteme. Ca sistem complex intreprinderea reuneste in ea resursele umane, materiale si financiare.

Intreprinderea este un sistem socio-economic. In ea are loc combinarea factorilor de productie pentru obtinerea de bunuri materiale conform obiectivelor fixate in functie de raportul cerinte-obiective-piata.

Intreprinderea este un sistem tehnico-material intre mijloacele de munca, materia prima si materialele utilizate. Ea creeaza anumite conexiuni in concretizate in dependenta tehnologica dintre compartimentele unde se realizeaza productia.

Intreprinderea este un sistem organizatoric-adiministrativ deoarece cind se infiinteaza intreprinderea isi defineste propria structura organizatorica si dispune de un regulament propriu de organizare si functionare.

Intreprinderea este un sistem dinamic, organic adaptativ, adica el se adapteaza la modificarile macro-sistemului.

Intreprinderea este un sistem deschis, ea se manifesta ca o componenta in interactiunea cu celelalte elemente ale sistemului caruia ii apartine.

Intreprinderea este un sistem autoreglabil care isi poate modifica activitatea in scopul realizarii obiectivelor propuse.

Intreprinderea are un dublu rol in viata unei economii: economic si social. Rolul economic al intreprinderii (firmei) se defineste in urmatoarele:

intreprinderile atrag si combina factorii de productie

scopul intreprinderii este de a executa bunuri si servicii

Intreprinderea distribuie veniturile. Repartitia pe categorii este urmatoarea:

beneficiarii: personal angajat, organisme sociale, statul, creditorii si banci, asociatii, intreprinderi

instrumente de repartitie: salarii, cotizatii sociale, impozite si taxe, dobinzi, comisioane, dividente, autofinantare.

Rolul social al intreprinderii (firmei) se manifesta fata de:

salariati: personalul intreprinderii trebuie sa fie promovat, reciclat, se creeaza conditii pentru distractie

consumatorii: firma cauta sa adapteze bunurile si serviciile la cererile consumatorilor

Resurse umane in intereprinderile mici

In intreprinderile mici sarcina serviciului personal este impartita intre patron si alte servicii. Conceptul de gestiune a resurselor umane poate acoperi o mare diversitate de conceptii mergind de la relatiile amiabile cu personalul, trecind la gestiunea comuna. Sensul care se acorda gestiunii resurselor umane reflecta conceptia strategica a acestui domeniu.

Sistemul gestionarii resurselor in intreprinderile mici este determinat de numeroasele elemente de natura tehnica, organizatorica, economica, morala care apartine intreprinderii sau mediului sau, care ii influenteaza structura si comportamentul.

Stabilitatea sau turbulenta tehnologica au consecinte asupra calificarii si recrutarii personalului.

Tehnicitatea, diversitatea productiei, productivitatea, infuenteaza politica de gestiune a personalului de productie.

Tipologia clientelei, segementele de piata, sistemele de distributie au cosecinte asupra gestiunii personalului.

Obiectivele intreprinderii

Obiectivele intreprinderii sunt exprimari cantitative ale scopurilor intreprinderilor(firmelor) si servesc in mod direct la luarea deciziilor. Intreprinderea este un mecanism complex care are o multitudine de obiective si care tin de strategia fiecarei intreprinderi. Scopul fiecarei intreprinderi este vinzarea de produse pentru a obtine prifitul.

Obiectivele generale ale unei intreprinderi sunt:

organizarea activitatii prin care sa se asigure satisfacerea intocmai a cererii. Declansarea acivitatii sa se faca si sa fie posibila in functie de semnalul pietii din aval (de desfacere).

Se descriu trei etaje istorice:

etajul 1 produce si apoi vinde, cererea este mare si oferta reala

etajul 2 produce ce se cere, echilibrul cerere-oferta

etajul 3 produce ce sa vindut deaja

reducerea costurilor (cresterea profitului)

Mediul ambiant al firmei este caracterizat de:

pret care este impus de piata

pretul real la produse ceea ce duce la dezvoltarea diferita a politicii de preturi

maximalizarea profitului nu este toteauna avantajos

obtinerea de profit este de la sine inteleasa

sunt din ce in ce mai rare intreprinderile care pot impune un pret pe piata

realizarea cimpului de livrare (pentru onorarea unei comenzi)

cresterea fiabilitatii si a calitatii productiei (creste fiabilitatea sistemului de productie)

creste fiabilitatea productiei (minimalizarea costurilor)

creste gradul de integrare si motivare a personalului (gasirea de sisteme adecvate de motivare a personalului)

Tipologia intreprinderilor

Intreprinderile se pot grupa dupa:

forma de proprietate:

intreprinderea particulara, individuala, personala sau familiara

particulara in asociatii

publica

a adiministratiei centrale

a adiministratiei locale

mixta

Regia autonoma este acea forma de intreprindere care se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale. Este persoana juridica si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.

Societatea comerciala este o entitate economica colectiva unde se combina si se utilizeaza factorii de productie cu eficienta cit mai ridicata.

Ea poate fi:

-societate comerciala de persoane

in nume colectiv

in comanda simpla

-societate comerciala de capital

in comandita pe actiuni

societati de capitaluri pe actiuni

domeniul de activitate

intreprinderi agricole, industriale, comerciale, prestatoare de servicii, financiare, de credit etc.

ramura industriala de activitate

intreprinderi extractive, prelucratoare, producatoare de bunuri de capital, de bunuri de consum

timpul de lucru

intreprinderi care functioneaza tot anul

intreprinderi care functioneaza sezonier

nivelul de specializare

intreprinderi specializate, universale, mixte

tipul de productie

productie de serie

productie de masa

metodele de organizare ale productiei

productie organizata in flux

productie de serie si unicat

amploarea factorilor de productie utilizati, marimea rezultatelor economico-financiare

intreprinderi mici, mijlocii, mari, grupuri de conglomerate de intreprinderi

Intreprinderea se incadreaza in sectorul "IMM" (intreprinderi mici si mijlocii) daca indeplineste in concomitent trei conditii:

1. Sa aiba sub 250 de angajati (pana la 9 salariati-microintreprinderi; intre 10 si 49 salariati-intreprinderi mici; intre 50 si 249 salariati-intreprinderi mijlocii). O facilitate importanta este aceea ca un IMM poate beneficia de o reducere de 20% a impozitului pe profit daca numarul de angajati creste cu 10% fata de numarul mediu de angajati ai anului precedent pe toata perioada mentinerii noilor angajati.

2. Sa nu aiba ca actionar sau asociat persoane juridice care au peste 250 de angajati si detin peste 25% din capitalul social.

3. Sa aiba o cifra de afaceri anuala de pana la 8 milioane Euro.

Nu sunt Intreprinderi mici si mijlocii:

-Societatile bancare
· Societatile de asigurare si reasigurare
· Societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii
· Societatile de valori mobiliare
· Societatile cu activitate exclusiva de comert exterior
· Persoanele fizice si juridice care au ca activitate principala cumpararea si revanzarea de produse sau inchirierea de bunuri mobile sau imobile

dupa regimul de lucru

intreprinderi cu regim de lucru normal

intreprinderi cu regim de lucru special

Marimea intreprinderii se stabileste dupa o serie de criterii:

cererea de piata

posibilitatea de investitii

costul de productie

disponibilitati de resurse materiale

legaturi intre subramuri

conjunctura economica si politica

Pentru stabilirea dimensiunilor obtime ale unei intreprinderi se folosesc multiple materiale care stabilesc diferitii indicatori:

cheltuieli totale

efecte economice maxime

costul minim la producator

costul minim la consumator

Dimensiunea intreprinderii

Intreprinderea se poate caracteriza prin urmatoarele dimensiuni:

A.    dimensiuni primare caracterizate prin

specializarea- reprezinta diviziunea muncii in cadrul firmei

standardizarea- sunt procedurile de formalizare ale intreprinderii

formalizarea- gradul de extindere al procedurilor

configuratia-organizarea generala a intreprinderii

traditionalism-ponderea procedurilor standardizate

B.     dimensiuni fundamentale , rezultate din combinarea celor primare

structura activitatilor

concentrarea activitatilor

controlul fluxului muncii

dimensionarea relativa a activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intrprinderii

Cunocind capacitatea pietii tinind cont de marimea cererii si volumul vinzarilor se poate cunoaste dimensiunea optima a intreprinderii.

Dimensiunile diferite ale intreprinderilor duc la obtinerea de bunuri la costuri diferite.

Intreprinderile mari se caracterizeaza prin unele puncte tari:

-forta economico financiara mare care sta la baza unei puternice comportari concurentiale, de negociere si dezvoltare a unor sisteme avansate de CD.

-acordarea de salarii relativ mari si siguranta mai mare a locului de munca in conditiile de criza

bonitate, credibilitate si capacitate mai mare de acces la credite bancare si alte imprumuturi

-sponsorizare si reclama benefice firmei

-posibilitati sporite de reciclare, recalificare si promovare a personalului in functie de aptitudini si rezultate

-penetrare mai usoara pe piata si posibilitatea mai mare de fuziune ca si de alocari de fonduri pentru cercetarea fundamentala

-capacitatea ridicata de a cuceri piete din diferite tari

Intreprinderile mari au si unele puncte slabe:

-rigiditate, lipsa de flexibilitate si adaptare la cerintele pietii

-conducerea greoaie, birocratie, lipsa de dialog si cooperare intre compartimente

-o mai mare pierdere si vulnerabilitate

-dificultati in formarea initiala a personalului

-posibilitatea de asi mentine pozitia de monopol pe piata

Intreprinderile mici si mijlocii au urmatoarele puncte tari:

-flexibilitate, usurinta de adaptare la cerintele pietii

-in cazul crizelor economice pierderile sunt mici

-aplicarea cu succes a tehnicilor de virf

-cooperarea dintre personalul unitatii

-schimbari de organizare si conducere

-costurile tranzactiilor reduse

Intreprinderile mici si mijlocii au urmatoarele puncte slabe:

-vulnerabilitatea in perioade de criza

-capacitatea economico-financiara si de negociere reduse

-dependenta de sistemul financiar a intreprinderii mari

Intreprinderile mici si mijlocii in economia contemporana.

Casificarea intreprinderilor in intreprinderi mici si mijlocii se face dupa urmatoarele criterii:

numarul de salariati  -intreprinderi mici (1-50 salariati sau 1-100 salariati)

-intreprinderi mijlocii (101-500 salariati)

cifra de afaceri

marimea capitalului investi

marimea profitului

marimea activelor

Aprecierea activitatii intreprinderii se face dupa urmatoarele criterii:

criteriul economic-criteriu determinant

criteriul tehnic tehnologic-criteriu de conditionare

criteriul utilitatilor-criteriu de functionalitate

criteriul teritorial-criteriu favorizant

criteriul social-criteriu de impact

Intreprinderile mici fata de intreprinderile mijlocii se detaseaza prin urmatoarele caracteristici:

managementul de independent (managerul este proprietarul firmei)

capitalul este asigurat de o persoana sau mai multe (proprietarii intreprinderii )

aria de activitate in perimul rind locala

firma este mica

Intreprinderile mici au totusi avantaje si dezavantaje.

A. Avantaje 

gradul mare de adaptare la cerintele pietii

capacitatea mare de inovare determinata de concurenta si competitie

structura organizatorica simplificata

existenta unui sistem de informare direct

o mai buna gestionare a resurselor umane

creearea de noi locuri de munca

amenajarea teritoreala echilibrata

C.     Dezavantaje

dispun de un capital redus

insuficienta mijloacelor comerciale

dificultati tehnico-tehnologice pentru a face fata concurentei

imposibilitatea realizarii unor investitii sistematice

protectia sociala redusa a salariatilor

Tendintele actuale si perspectivele intreprinderilor mici si mijlocii se pot rezuma in urmatoarele:

cresterea ponderii lor in economia tarilor dezvoltate

participarea lor la realizarea urmatoarelor indicatoare: efective de salarizare, valoarea de investitie, valoarea adaugata, cifra de afaceri, exportul

activitatea intreprinderilor mici si mijlocii este dominanta in comert si servicii, putin in industrie si transporturi

tendinta de asociere a intreprinderilor mici si mijlocii

Tendinte speciale ale intreprinderilor mici si mijlocii in Romania:

functioneaza in sectorul tertiar

sunt reprezentate in special prin asociatii familiale

s-au format prin restructurarea intreprinderilor in special

au particularitati date de regiunea in care s-au dezvoltat

se asociaza pe domenii de activitate

Pentru imbunatatirea ofertei de servicii pentru IMM in vederea cresterii performantelor in afaceri si a capacitatii IMM de a opera, inclusiv pe piete externe, au fost intreprinse urmatoarele actiuni:

organizarea in cadrul MIMMC a unui birou specializat pentru colectarea sesizarilor, reclamatiilor, opiniilor si sugestiilor din partea IMM si stabilirea procedurile de prelucrare operativa a acestora;

A fost creata baza de date cuprinzand centrele de consultanta existente, serviciile pe care acestea le ofera si s-a elaborat proiectul grilei de acreditare, iar in vederea constituirii retelei nationale de centre de consultanta si management al informatiilor a fost elaborata Strategia pentru constituirea retelei centrelor de consultanta;

In cadrul Programului de pregatire profesionala destinat managerilor si angajatilor IMM (conform legii nr.133/1999), in cooperare cu firma KPMG a fost organizata conferinta "Drumul de la idee la afacere';

Pentru informarea intreprinzatorilor este in curs de elaborare brosura de informare asupra surselor de finantare a IMM.

In vederea sprijinirii utilizarii tehnologiei informatiei in activitatea IMM si a transferului de tehnologie catre IMM-uri, s-a asigurat participarea la prima reuniune a Grupului de Elaborare a Strategiei pentru trecerea la Noua economie si implementarea societatii informationale in Romania. Acestea vor continua sa se realizeze pe baza unui chestionar, ce cuprinde o analiza a incubatoarelor de afaceri. Pentru sprijinul acestora se vor utiliza surse de finantare de la bugetul de stat;

In vederea incurajarii activitatilor de export si largirea pietelor externe a IMM-urilor, MIMMC transmite in mod regulat catre asociatiile intreprinderilor mici si mijlocii si prefecturi, oportunitatile de afaceri si programul misiunilor economice primit de la MAE.

Intreprinderea mica este in general mai fragila. In fata diferitelor mutatii intreprinderea mica isi asuma riscul inovatiei si al schimbarii.

In aceste situatii conducatorul intreprinderii doreste sa:

-aibe independenta, in fata riscului conducatorul intreprinderii se bazeaza pe el si nu pe elementele din afara intreprinderii

-afirmarea responsabilitatii, implica asumarea riscului si nu asigurarea impotriva sa de catre conducator.

Riscurile in conducerea intreprinderilor mici si mijlocii pot fi:

1. riscuri curente, acestea pot fi asigurate. De exemplu riscurile comerciale (insolubilitatea creditelor) desi sunt considerate ca serioase asumate cu tot riscul de ruinare pe care il reprezinta. Fac exceptie riscurile referitoare la investitii si responsabilitatea intreprinderiii care sunt asigurate in totalitate.
2. Riscuri determinate de sistemul de mediere. Conducerea IMM urilor recurge la un management specific al riscurilor diferit de cel folosit de interprinderile mari.

Asigurarile nu sunt considerate ca singura protectie. Se efectueaza si transferuri care merg de la contractul de mentenenta si de intretinere sau transferarea dosarelor la un avocat si deci de transmitere a riscurilor supra unei alte parti.

Notiunea de protectie prin asigurare este inlocuit in cazul riscurilor pietii de:

-gestiunea conducatorului si structurile pe care le-a construit: organizarea productiei in serii mici, interschimbarea sarcinilor si flexibilitatea programului de munca, reducerea termenilor de plata, introducerea acontului la primirea comenzii, introducerea de clauze in contract, utilizarea mai multor organe de credit.

-personalitatea conducatorului: mentinerea unor relatii bune cu bancherul, gestionarea corecta a echipei de vinzare, folosirea infuentei personale in situatii diferite, cunoasterea cit mai buna a clientului.

Toate nevoile pe care le resimte intreprinderea sunt percepute ca riscuri noi pe parcursul cresterii ei.

Intreprinderile mari cele cu peste 250 de salariati, in Romania intre anii 1996-1997 au avut urmatoarea pozitie in ceea ce priveste macroeconomia.

Valoarea profitului acestor intreprinderi in perioada analizata este de 33,9%-51,3% . Aceste cifre conduc la doua concluzii:

-pe anasamblu pierderile intreprinderilor mari depasesc cu 1362,4 miliarde volumul profitului

-de faliment si pierderi nu este scutit sectorul IMM-urilor, acesta detinind jumatate din volumul total al pierderilor.

In structura pierderilor se observa ca intreprinderilor mari le-au revenit o pondere de 52,2% in 1996 si de 51,3% in 1997 desi dupa numarul de societati IMM -urile detin o pondere de peste 99%.

Din datele societatilor care au depus bilantul contabil in 1997, valoarea profitului net a depasit cu 4171,7milioane valoarea pierderilor.

Din analiza acestor date se desprind unele concluzii asupra profitului si pierderilor pe sectoare de activitate in perioada analizata:

industria extractiva si de prelucrare a avut cea mai mare pondere in profitul brut. Industria prelucratoare are cele mai mari capabilitati de creare a valorii adaugate. Industria reprezinta nucleul dur al generarii si difuzarii progresului.

Comertul se situeaza pe locul doi in economia nationala. Desi se considera ca profitabilitatea comertului nu poate fi considerata decit pe termen scurt.

Intreprinderea secolului XXI

Intreprinderea viitorului se va distinge prin urmatoarele caracteristici:

informatizarea pentru managementul produselor si gestiune. Folosirea tehnicilor de calcul va duce la dezvoltarea sistemelor de fabricatie flexibile care realizeaza adaptarea rapida a dotarilor la cerintele fabricatiei. Procesul de productie este echipat in totalitate cu roboti.

principiile operatorii ale intreprinderii viitorului vor fi: obiectul, resursele, transformarea eficienta a resurselor in obiect, integrarea in spatiul economico-social si in mediul ambiant.

se va utiliza o tehnologie intelectuala, locul central il va avea cunoasterea teoretica. Oamenii vor fi deplasati in fazele pregatitoare ale productiei (cercetare, proectare).

se vor folosi profesionisti in management pentru ca intreprinderea sa fie o unitate competitiv-inovatoare.

intreprinderea se va implica in protectia mediului ambiant prin intocmirea de studii ecologice (descrierea microsistemului economic, analiza elementelor care il pot modifica, evaluarea impactului acestor elementee, asigurarea unor tehnologii nepoluante).

Asigurarea unui climat de munca si viata in colectivitate cu standarde ridicate. Se va realiza delimitarea stricta intre viata intreprinderii si viata personala. Subsistemul intreprinderii se va integra in cel familial, fara al deranja.

Tendinte in legatura cu organizarea si conducerea intreprinderii:

descentralizarea economica cu marirea gradului de autonomie dar si centralizarea si controlul economic

reducerea dimensiunilor intreprinderii pentru asigurarea maximei functionalitati si tendinta asocierii si a cresterii dimensiunilor intreprinderii pentru asigurarea competitivitatii acesteia.

Internationalizarea (multinationalizarea) pentru utilizarea maxima a resurselor materiale si umane dar si promovarea interesului national.

Ridicarea nivelului dotarii intreprinderii in ritm cu mediul exterior dar si simplificarea acestei dotari

Viitorul intreprinderii va fi influentat de manifestarea exploziva a dezvoltarii tehnico-stiintifice. Tehnologiile ca principal factor de crestere si dezvoltare economica va determina un proces de inovare continuu ceea ce va face ca ponderea produselor noi sa creasca (20%).

Raportul dintre construirea de intreprinderi noi si modernizarea celor existente se va schimba in favoarea modernizarii intreprinderilor existente.

ECONOMIA INTREPRINDERII

REFERAT

HANGANU FLORIN CRISTIN

GRUPA 1415