Naționalizarea intreprinderilor mici si mijlocii in economia de piața

Naționalizarea intreprinderilor mici si mijlocii in economia de piața

Exista o varietate de definitii alocate de-a lungul timpului acestui concept de intreprinderi mici si mijlocii de catre diferite organisme nationale sau europene.

O prima definitie a IMM-urilor a fost stabilita prin intermediul unei recomandari adoptate de catre Comisia Europeana in 1996, definitie aplicata pe intreg teritoriul Uniunii Europene. In data de 6 mai 2003, Comisia a adoptat o noua recomandare, tinand seama de dezvoltarea economica incepand cu 1996. Aceasta recomandare a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 2005 si va fi aplicata tuturor politicilor, programelor si masurilor initiate de Comisie pentru IMM. Pentru statele membre, folosirea definitiei este voluntara, dar Comisia le recomanda atat lor, cat si Bancii Europene de Investitii si Fondului European de Investitii, sa o foloseasca pe scara larga.

In Recomandarea Comisiei Europene se precizeaza: "Categoria intreprinderilor micro, mici si mijlocii (IMM) este formata din intreprinderi care angajeaza mai putin de 250 de persoane si care au o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 de milioane de euro si/sau detin active totale de pana la 43 de milioane de euro."

Avand in vedere ca majoritatea intreprinderilor europene angajeaza maxim 6 persoane, cele mai multe pot fi considerate ca fiind IMM-uri. Aceasta noua definitie ia in considerare si posibilele relatii cu alte intreprinderi. In anumite cazuri, aceste relatii, in special daca creeaza legaturi financiare semnificative cu alte intreprinderi, pot implica faptul ca o anumita intreprindere nu este IMM.

In legatura cu prima definitie se impun mai multe precizari si delimitari. Prima clarificare vizeaza termenul de "intreprindere". In conformitate cu terminologia folosita de Curtea Europeana de Justitie in deciziile sale, reprezinta intreprindere "orice entitate angajata intr-o activitate economica, indiferent de forma sa legala"[2]. Prin urmare, persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale, parteneriatele si asociatiile angajate intr-o activitate economica pot fi considerate intreprinderi.

In continuare se impun cateva precizari privind cele trei criterii: numarul mediu de salariati, cifra de afaceri anuala neta si activele totale.

Mai intai, trebuie retinut ca, in timp ce respectarea pragului referitor la numarul mediu de salariati este obligatorie, un IMM poate alege intre a respecta fie pragul referitor la cifra de afaceri dintr-un an, fie pe cel referitor la activele totale. Nu este necesara satisfacerea ambelor criterii si se poate depasi unul dintre ele fara pierderea statutului de IMM.

Noua definitie ofera posibilitatea de alegere intre acest criteriu si cel al activelor totale, care indica bonitatea unei intreprinderi, pentru a asigura IMM-urilor angajate in diferite tipuri de activitati economice un tratament egal (spre exemplu o intreprindere de comert si distributie care are o cifra de afaceri mai mare decat o intreprindere de productie poate opta pentru cel de-al doilea criteriu).

In functie de dimensiunile acestor trei indicatori se disting trei tipuri de intreprinderi:

Intreprinderile mijlocii sunt definite ca intreprinderi care au pana la 250 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta pana la 50 milioane euro sau detin active totale de pana la 43 milioane de euro.

Intreprinderile mici sunt definite ca intreprinderi care au pana la 49 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 10 milioane de euro .

Micro-intreprinderile sunt definite ca intreprinderi care au pana la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 2 milioane de euro.

O alta definitie este aceea conform careia o intreprindere este 'orice entitate angajata intr-o activitate economica, indiferent de forma sa legala'. Aceasta formulare reflecta terminologia folosita de Curtea Europeana de Justitie in deciziile sale. Fiind inclusa formal in recomandarea 361/2003/CE, scopul acestei definitii pentru IMM-uri este acum clar evidentiat. Prin urmare, pe langa societatile comerciale propriu-zise, si persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale, parteneriatele si asociatiile angajate intr-o activitate economica pot fi considerate intreprinderi. Factorul determinant este activitatea economica, nu forma legala.

In Romania, definirea IMM-urilor se face in Legea 346/2004 modificata si completata de Ordonanta Guvernului 27/26.01.2006 aprobata prin Legea 175/16.05.2006.
Legea 175/2006 defineste IMM-urile in stricta concordanta cu Recomandarea 361/2003/CE a UE reprezentand de fapt o adoptare a legislatiei europene in domeniul IMM pe plan national.

Conform Legii 175/2006 intreprinderile mici si mijlocii sunt acele intreprinderi care : " realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane de euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43 milioane de euro, conform ultimei situatii financiare aprobate. Prin active totale se intelege active imobilizate plus active circulante plus cheltuieli in avans." Potrivit aceleiasi legi: " Intreprinderile mici si mijlocii se clasifica, in functie de numarul mediu de salariati si de cifra de afaceri anuala neta sau activele totale pe care le detin, in urmatoarele categorii:

a)     microintreprinderi - au pana la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 2 milioane de euro, echivalent in lei;
b) intreprinderi mici - au intre 10 si 49 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 10 milioane de euro, echivalent in lei;
c) intreprinderi mijlocii - au intre 50 si 249 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane de euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43 milioane de euro.

Fig. 2.1. Clasificarea intreprinderilor

Sursa: www.money.ro

Revenind la noua definitie europeana a IMM-urilor, 'avand in vedere ca majoritatea intreprinderilor europene angajeaza maxim 6 persoane, cele mai multe pot fi considerate ca fiind IMM-uri', se impune precizarea urmatoare: noua definitie este rezultatul discutiilor dintre Comisie, statele membre, organizatiile de afaceri si experti, precum si a doua consultari directe pe internet.

Noua definitie este mai potrivita pentru diferitele categorii de IMM si ia in considerare diferitele relatii dintre intreprinderi, ajuta la promovarea inovarii si la dezvoltarea parteneriatelor, in timp ce se asigura faptul ca doar intreprinderile ce au nevoie de ajutor vor fi tinta programelor publice.

Unul dintre principalele obiective ale noii definitii este asigurarea masurilor de sustinere pentru acele intreprinderi care chiar au nevoie de acestea. Din aceasta cauza, noua definitie introduce metode de calculare a pragurilor financiare si de personal pentru a obtine o imagine mai realista asupra situatiei economice a unei intreprinderi. Pentru aceasta, a fost introdusa o distinctie intre diferitele tipuri de intreprinderi. Astfel, noua definitie introduce trei categorii diferite de intreprinderi : autonome, partenere si legate. Fiecare corespunde unui tip de relatie pe care o intreprindere o poate avea cu alta intreprindere. Aceasta distinctie e necesara pentru a stabili o imagine clara a situatiei economice a unei intreprinderi si pentru a le exclude pe cele care nu sunt IMM-uri autentice.

In general, cele mai multe IMM-uri sunt autonome, avand in vedere ca fie sunt complet independente, fie au unul sau mai multe parteneriate de mici dimensiuni (fiecare mai putin de 25%) cu alte intreprinderi. Daca aceste parteneriate sunt sub 50%, relatia este una intre intreprinderi partenere . Peste acest prag, intreprinderile sunt legate. Noua definitie contine de asemenea masuri de prevenire a abuzurilor legate de statutul de IMM .

Fig.2.2. Intreprinderi autonome, legate si partenere

Sursa: www.money.ro

Au fost oferite instructiuni clare privind tratarea relatiilor specifice dintre IMM-uri si alte intreprinderi sau investitori, in ceea ce priveste calcularea cifrelor financiare si de personal. In esenta, noua definitie ia in considerare abilitatea IMM-urilor de a apela la ajutor financiar extern. De exemplu, intreprinderile legate de alte intreprinderi, care dispun de resurse financiare mai mari s-ar putea situa deasupra pragurilor si nu ar putea fi calificate ca IMM-uri.