Echilibrul financiar si formele sale de manifestare

Echilibrul financiar si formele sale de manifestare

1. Continutul echilibrului financiar al intreprinderii

In viata economica, echilibrul desemneaza o anumita stare ideala spre care tinde miscarea fenomenelor si proceselor sau a sistemelor si mecanismelor economice. Deci, echilibrul macroeconomic exprima acea stare spre care tinde piata bunurilor economice, monetare, capitalului si a muncii, piata in ansamblul ei, caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei in diferitelor segmente, abaterile dintre ele incadrandu-se in limite considerate normale, nesembnificative pentru producerea de dificultati, dezechilibre.

In cadrul echilibrului macroeconomic, unul din elementele structurale de baza este echilibrul financiar al fiecarui agent economic, iar realizarea lui constituie baza asigurarii echilibrului intregii economii nationale. Echilibrul financiar al intreprinderii poate fi exprimat ca fiind egalitatea dintre resursele financiare de care dispune agentul economic intr-o perioada de timp si necesarul de resurse in aceeasi perioada.

In cadrul resurselor se inscriu veniturile proprii obtinute din incasarile aferente activitatii de exploatare, activitatii financiare si extraordinare, precum si incasarile din credite bancare si eventuale subventii bugetare. Nevoile de resurse sunt determinate de platile ce reprezinta cheltuielile de exploatare, financiare si extraordinare, obligatiile fiscale, rambursarile de credite bancare.

In practica se pot inregistra urmatoarele situatii:

Resurse = Necesitati

Resurse > Necesitati

Resurse < Necesitati

In cazul in care se inregistreaza un excedent de resurse se opteaza pentru valorificarea acestuia iar in situatia inversa se impune procurarea resurselor necesare. Dezechilibrul financiar la nivelul intreprinderii se manifesta prin incapacitatea acesteia de a-si onora obligatiilor de plata. Dezechilibrul se poate inregistra atunci cand se manifesta: imobilizari ale resurselor in stocuri de materii prime, materiale aprovizionate peste necesar sau intr-o structura necorespunzatoare a productiei, in stocuri de productie neterminata sau produse finite datorita nerespectarii tehnologiilor de fabricatie, a realizarii unor produse care nu au desfacere asigurata; nerealizarea profitului estimat sau chiar inregistrarea de pierderi; incasarea cu intarziere a contravalorii produselor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate (fara respectarea termenelor stabilite). In analiza dezechilibrului financiar se impune identificarea cauzelor acestuia pentru a se putea stabili masurile necesare reechilibrarii.

Deoarece necesitatile de resurse financiare, impuse de desfasurarea normala a activitatii intreprinderii, sunt structurate in functie obiect, rezulta ca si echilibrul financiar al intreprinderii se manifesta ca un echilibru static. Aspectul structural al echilibrului financiar este determinat tocmai de structura gestiunii financiare a intreprinderii, ce cuprinde elemente care privesc activitatea desfasurata de intreprindere in legatura cu formarea, sporirea sau diminuarea fondurilor, obtinerea si repartizarea pe destinatiile legale a rezultatelor financiare.

Gestiune financiara a intreprinderii functioneaza ca un mecanism, intre elementele sale stabilindu-se si manifestandu-se o multitudine de conexiuni, inclusiv in ceea ce priveste utilizarea diferitelor tipuri de fonduri, impunandu-se necesitatea ca echilibrul financiar sa fie abordat si sub aspect dinamic sau functional.

Urmarirea si analiza echilibrului financiar se poate efectua pe baza unor instrumente diferite cum sunt: bilantul contabil, planul de finantare, bugetul de venituri si cheltuieli.