Analiza echilibrului financiar al firmei

Analiza echilibrului financiar al firmei

Existenta fluxurilor banesti, concomitent cu cele materiale, impune luarea in considerare in definirea echilibrului financiar a elementelor implicate de aceste fluxuri prin indicatori specifici de caracterizare. Rezulta ca echilibrul economico-financiar al intreprinderii trebuie inteles ca fiind un ansamblu de corelatii care se formeaza in procesul de rotatie a capitalului. Mentinerea echilibrului financiar reprezinta un obiectiv permanent al politicii financiare, care poate fi considerat realizat atunci cand exercitiul financiar se incheie cu o trezorerie pozitiva.

Analiza echilibrului financiar al firmei necesita studierea urmatoarelor aspecte:

q      analiza corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta;

q      analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate.

Fondul de rulment reprezinta un indicator frecvent utilizat in analiza financiara pentru caracterizarea starii de echilibru / dezechilibru financiar a unei intreprinderi, la un moment dat. Acesta exprima surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate, care serveste la finantarea activelor circulante. El constituie premisa mentinerii solvabilitatii intreprinderii, respectiv a unei independente financiare a acesteia fata de creditori.

Fondul de rulment poate fi determinat pe baza bilantului financiar in doua moduri:

a) Pe baza elementelor cu caracter permanent (de la varful bilantului financiar)

In acest caz, fondul de rulment exprima excedentul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate, si se calculeaza cu relatia :

FR = Capital permanent - Active imobilizate = Kper - AI

Acest mod de calcul reflecta echilibrul financiar pe termen lung si pune accent pe originea fondului de rulment. In practica pot fi intalnite doua situatii :

Kper > AI => FR > 0, cand se apreciaza ca echilibrul financiar pe termen lung este asigurat, existand un surplus de resurse ce va fi utilizat pentru finantarea activelor pe termen scurt;

Kper < AI => FR < 0, cand avem o situatie de dezechilibru financiar ce trebuie analizata in functie de specificul activitatii desfasurate. Intreprinderea va avea dificultati in achitarea datoriilor pe termen scut, fiind afectata lichiditatea acesteia.

b) Pe baza elementelor pe termen scurt (de la baza bilantului financiar)

Potrivit acestei acceptiuni, fondul de rulment evidentiaza acea parte a activelor circulante care nu poate fi finantata pe baza datoriilor pe termen scurt, Se determina cu relatia:

FR = Activele circulante - Datoriile pe termen scurt = AC - Dts

Aceasta relatie pune in evidenta echilibrul financiar pe termen scurt reflectand utilizarea fondului de rulment, respectiv cea de finantare a activelor circulante.

Un fond de rulment pozitiv creeaza premisele asigurarii echilibrului financiar. Realizarea echilibrului financiar al intreprinderii presupune mai mult decat existenta unui fond de rulment pozitiv, ca marja de siguranta, si anume a unui fond de rulment care sa permita acoperirea nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare (stocuri + creante de exploatare - datorii de exploatare).

Desfasurarea activitatii de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finantare, dar in acelasi timp presupune si constituirea, in contrapartida, a resurselor necesare finantarii acestor nevoi. Procedand la compararea globala a nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare cu resursele de finantare corespunzatoare, se naste necesarul de fond de rulment (NFR).

Necesarul de fond de rulment poate fi definit ca reprezentand acele capitaluri pe care intreprinderea trebuie sa le detina pentru finantarea stocurilor si a decalajelor temporare dintre plata furnizorilor si a altor datorii de exploatare si incasarea creantelor de la clienti.

Nivelul sau se determina astfel :

NFR = (Stocuri + Creante) - Datorii de exploatare pe termen scurt

= (St + Cr) - Dets

Datoriile de exploatare pe termen scurt cuprind datoriile fata de furnizori, salariati, bugetul statului etc (mai putin datoriile fata de banci).

Necesarul de fond de rulment reprezinta un indicator dinamic al echilibrului financiar, marimea sa fiind dependenta de mai multi factori: - natura sectorului de activitate, durata ciclului de exploatare, nivelul si evolutia cifrei de afaceri, rata inflatiei, nivelul costurilor de productie, nivelul datoriilor de exploatare. In functie de influenta acestor factori, in timp necesarul de fond de rulment poate sa creasca sau sa scada. Cresterea necesarului de fond de rulment este justificata daca este determinata de cresterea nivelului cifrei de afaceri, sau de modificari in tehnologia de fabricatie care antreneaza o majorare a ciclului de exploatare. Dimpotriva, o crestere determinata de incetinirea vitezei de rotatie a stocurilor, sau de aparitia unor dificultati privind incasarea facturilor de la clienti se apreciaza nefavorabil.

Trezoreria este strans legata de operatiunile financiare pe termen scurt realizate de intreprindere. Expresie a desfasurarii unei activitati rentabile, trezoreria neta rezulta din scaderea din nevoile de trezorerie a resurselor aferente. Nivelul sau poate fi determinat astfel:

T = Disponibilitati - Datorii financiare curente = Db - Dfc

Datoriile financiare curente cuprind creditele bancare pe termen scurt inclusiv soldul creditor al contului curent de la banca.

Pe baza ecuatiei fundamentale a trezoreriei:

T = FR - NFR

Nivelul sau poate sa fie pozitiv sau negativ. Un nivel pozitiv al trezoreriei semnifica realizarea echilibrului financiar pe termen scurt al intreprinderii, deoarece intreprinderea dispune de lichiditati care sa ii permita acoperirea fara probleme a datoriilor pe termen scurt. In plus, o trezorerie pozitiva confera intreprinderii si o autonomie financiara sporita, aceasta neavand credite pe termen scurt. Pe termen lung, mentinerea unui nivel ridicat al trezoreriei pozitive poate afecta performantele financiare ale intreprinderii datorita costurilor de oportunitate, cu efecte negative asupra remunerarii capitalurilor.

Trezoreria negativa poate reprezenta semnalul unei stari de dezechilibru financiar pe termen scurt, deoarece necesarul de fond de rulment nu poate fi acoperit in totalitate prin resurse permanente, intreprinderea fiind obligata sa apeleze la imprumuturi bancare. Totusi, o asemenea situatie poate fi considerata normala pentru majoritatea firmelor, atata timp cat nivelul indatorarii nu depaseste pragul de pericol si, in plus, firma beneficiaza de efectul pozitiv al efectului de levier. In concluzie, putem aprecia ca o situatie favorabila se inregistreaza atunci cand nivelul trezoreriei pozitive sau negative tinde catre zero, ceea ce pe de o parte reduce riscul de a gestiona prost surplusul de resurse, iar pe de alta parte confera intreprinderii un nivel satisfacator al autonomiei financiare.

Pentru caracterizarea echilibrului financiar informatiile furnizate de fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezorerie trebuie completate cu analiza lichiditatii si solvabilitatii.

Lichiditatea patrimoniala caracterizeaza capacitatea unei firme de a-si onora la termen, cu mijloacele banesti de care dispune, obligatiile scadente pe termen scurt. Pentru caracterizarea lichiditatii patrimoniale se utilizeaza mai multe rate:

a) Lichiditatea generala (Lg): se calculeaza ca raport intre activele curente si datoriile curente.

Activele curente pot fi stabilite plecand de la activele circulante din care se scad stocurile nevalorificabile si creantele incerte. Datoriile curente cuprind datoriile pe termen scurt, fiind formate din urmatoarele elemente: datoriile fata de furnizori; imprumuturile bancare pe termen scurt; ratele la creditele pe termen lung scadente in perioada considerata; impozitele si taxele de platit; alte cheltuieli platibile (de ex. cheltuieli cu personalul).

Lichiditatea generala este cel mai utilizat mod de apreciere a lichiditatii pentru ca indica masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate in lichiditati pana la scadenta datoriilor. Nivelul acestei rate trebuie sa fie mai mare de 100%, insa el trebuie comparat si cu nivelul mediu inregistrat in ramura in care isi desfasoara activitatea firma. Nivelul normal al acestei rate se situeaza intre 1,7 si 2. In activitatea practica trebuie evitata insa o evolutie descendenta a acestei rate, deoarece reflecta o activitate in declin, determinand creditorii si furnizorii sa devina circumspecti in acordarea de noi credite comerciale si bancare.

b) Lichiditatea curenta (Lc) se calculeaza prin raportarea activelor curente, diminuate cu valoarea stocurilor, la datoriile curente.

Stocurile sunt, de obicei, cel mai putin lichide dintre toate componentele activelor curente ale unei firme, pierderi posibile pot sa apara, mai ales, in momentul in care se pune problema lichidarii acestora. De aceea acest raport se considera un test acid pentru masurarea capacitatii firmei de a-si onora obligatiile pe termen scurt, a carui valoare trebuie sa fie cuprinsa intre 0,8 si 1.

Solvabilitatea exprima capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor cu surse proprii. Pentru caracterizarea acesteia se folosesc urmatoarele rate:

a) Solvabilitatea generala (Sg), se calculeaza ca raport intre activele totale si datoriile totale:

Acest indicator masoara securitatea de care se bucura creditorii intreprinderii. Pentru a avea o situatie normala este necesar ca activele totale sa reprezinte dublul datoriilor totale.

b) Solvabilitatea patrimoniala (Sp) numita si rata autonomiei financiare, se calculeaza ca raport intre capitalul propriu si capitalul total:

Se considera ca valoarea minima acceptabila a acestei rate este de 30%, iar nivelul sau normal este de 50%.