Reclama si rolul ei in stabilirea pretului

Reclama si rolul ei in stabilirea pretului

Reclama, care este practicata de toate categoriile de organizatii, include o gama larga de activitati. Anunturile publicitare imprimate pe masini, publicate in ziare si reviste, transmise la radio si televiziune, panourile de pe sosele si strazi sunt exemple de reclama. Folosirea comis-voiajorilor este o alta modalitate utilizata.

Exista doua tipuri mari de reclama:de informare si de convingere.

Reclama de informare ii pune la curent pe clientii potentiali cu categoriile de bunuri care se ofera spre vanzare, cu caracteristicile si preturile acestora. Un astfel de tip de reclama il constituie anunturile din anumite reviste sau cataloage care informeaza cumparatorii cu ce marfuri se pot aproviziona si la ce pret. Pe de alta parte, reclama de convingere, incearca sa-i determine pe clienti sa cumpere un anumit produs si nu altul.

Cea mai mare parte a reclamelor de la radio si televiziune sunt reclame de convingere, desi contin si informatii asupra anumitor caracteristici ale produselor.

Toate reclamele incearca sa atinga un anumit obiectiv: cresterea cererii pentru produsele sau serviciile realizate de organizatia respectiva. Reclama costa bani, de aceea, atunci cand o organizatie sau un grup de organizatii se decid sa o utilizeze, trebuie sa fie sigure ca venitul marginal obtinut prin vanzarea suplimentara generata de reclama va fi cel putin egal cu costul marginal (incluzand cheltuielile de reclama) al produselor vandute in plus.

Daca exista mai multe modalitati de a face reclama, va fi aleasa aceea al carei raport dintre utilitatea marginala (vanzari suplimentare datorate reclamei respective) si pret este mai mare.

Meritele reclamei sunt foarte disputate. Majoritatea oamenilor, inclusiv economistii, sunt de acord cu faptul ca reclama de informare este necesara. Ea este benefica pentru cumparatori, care afla prin intermediul ei ce se vinde, la ce pret si care sunt caracteristicile marfurilor respective. Mai mult, reclama stimuleaza concurenta dintre cumparatori si pe cea dintre vanzatorii aceluiasi produs. Daca prin intermediul reclamei cumparatorii sunt informati ca un anumit produs se poate procura si la un pret mai mic decat cel cerut de un anumit vanzator, ei pot negocia cu respectivul vanzator reducerea pretului sau pot cumpara din alta parte. Similar, daca un vanzator va afla ca in alte parti se practica preturi mai mici, va proceda in asa fel incat sa ramana competitiv. De exemplu, conform unii studiu, pretul ohelarilor in statele in care reclama este interzisa este de doua ori mai mare decat acolo unde nu exista restrictii de acest gen.

In legatura cu reclama de convingere, exista mai multe puncte de vedere. Unii specialisti argumenteaza ca aceasta stimuleaza consumul, determinandu-i pe oameni sa cheltuiasca. Alti specialisti arata ca reclama de convingere este o risipa. Desi stimuleaza cererea pentru produsele unei organizatii, ea conduce la reducerea cererii pentru produsele concurentilor. Probabil ca o abordare obiectiva se situeaza intre cele doua puncte de vedere. Cercetarile efectuate in legatura cu impactul reclamei asupra consumului au demonstrat ca, desi cheltuielile cu reclama au crescut foarte mult in ultimele decenii, oamenii cheltuiesc in medie aceeasi parte a venitului lor, ca si acum 40 sau 50 de ani. Totodata nu se poate spune nici daca ar fi recomandabil ca ei sa investeasca mai mult in bunurile de larg consum.

S-a discutat interzicerea prin lege a reclamei de convingere si mentinerea exclusiv a celei de informare. Dar este dificil sa se faca o diferentiere intre cele doua tipuri de reclama.