MEDIUL SI DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICA

MEDIUL SI DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICA

1. Mediul natural si mediul Inconjurator

Intr-o conceptie mai large, totalitatea factorilor naturali, care se prezinta Intr-o anumita stare de echilibru si care determine conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational - omul, cuprinzand aerul, apa, solul, subsolul si relieful, reprezinta mediul natural.

Aflat, ca orice sistem material, Intr-o continua evolutie si transformare, structura si caracteristicile sale dinamice s-au modificat in timp, el devenind mereu mai complex, mai variat. Chiar in intervalul scurt (raportat la evolutia Pamantului ca planeta) dintre aparitia stramoWor omului si epoca actuala, mediul natural a evoluat mult, independent de existenta si vointa speciei umane. Astfel, au avut loc puternice n*cari tectonice care au influentat formele de relief, s-a modificat mult conturul marilor, s-au instalat si retras succesiv cateva glaciatii continentale, au avut loc alternante de clime calde si reci, umede si uscate si ca urmare alternante corespunzatoare de flora, fauna si soluri.

Evolutia societatii s-a desfawrat insa, Intr-un ritm incompatibil mai rapid. Lasand de-o parte perioada indelungata in care specia umana si activitatea ei au fost determinate de legi biologice, munca nefiind un act de productie organizat special, societatea umana in istoria sa, a avut o accelerare progresiva a ritmului ei de dezvoltare. Astfel, in ultimele secole, mediul natural n-a suferit decat modificari spontane, minime, insa in acel* timp, in istoria societatii s-au succedat mai multe oranduiri sociale.

Desigur, aceasta diferentiere dinamica a permis societatii o prelucrare mereu mai complexa si mai eficienta a conditiilor naturale.

Astfel, dace Homo sapiens si stramoii sai apropiati, nu erau decat n4te membrii printre multi altii ai lumii vii, care nuli puteau modifica mediul in care traiau mai mult decat alte fiinte, iar culegatorii si vanatorii erau direct interesati in pastrarea echilibrului florei si faunei naturale, adaptandu-se eventualelor schimbari spontane ale acestora, °data cu descoperirea uneltelor, omul a capatat posibilitatea de-a modifica si controla mediul natural, pentru a-1 adapta necesitatilor sale,

Hotaratoare a fost capacitatea speciei umane, de-a transmite Intreaga informatie dobandita mai ales urmaWor, acumulandu-se astfel un capital de experienta din ce in ce mai mare. Aproape independent de motenirea genetics, dezvoltarea societatii umane era marcata de experienta transmisa.

Cu dezvoltarea agriculturii, ecosistemele unor vaste teritorii s-au modificat fundamental, iar aria de raspandire si chiar codul genetic a numeroaselor specii de animale si vegetale au suportat transformari importante. Revolutia industrials din secolul al XIX-lea si revolutia tehnicoltiintifica contemporana au Inarmat societatea cu mijloace de actiune mereu mai puternice si mai perfectionate. A avut loc popularea, uneori masiva, a unor zone slab locuite (Vestul S.U.A., preeria canadiana, Australia, Noua Zeelanda, zona Golfului Persic etc.), punerea in valoare a not surse de energie, lucrari intense de transformare a naturii. Omul a invatat sa schimbe cursul raurilor sa niveleze neregularitatile morfologice ale unor zone in care au creat awzari omenqti si drumuri, sa obtina terenuri cultivate pe seama marii, sa defriwze intens sau sa extinda irigatiile in zone aride. S-a ajuns in final la formarea si dezvoltarea culturii specifice epocii industrial-tehnice, capabila sa determine schimbari profunde ale mediului inconjurator.

In felul acesta, astazi nu se mai poate vorbi aproape nicaieri de existenta. unui mediu natural nemodificat, data find prezenta peste tot a omului pe glob, Societatea a alaturat si introdus in limitele mediului natural, un nou mediu artificial, creat prin diverse actiuni umane

care, in stransa interdependenta, influenteaza echilibrul ecologic _si determine conditiile de viata pentru om, pentru dezvoltarea societatii, caruia i s-a adoptat denumirea de mediu inconjurator sau mediu ambiant.

Evident, acest tip de mediu nu exists _si nu fimctioneaza ca o sums de termeni diferiti, ci constituie un Intreg care prin varietatea _si diversitatea de structure, _si particularitati dinamice, preia _si combine in variante extrem de bogate _si complexe toate caracteristicile entitatilor initiale din care provine.

Principala sa insi4ire, calitativ diferita fata de acestea, este aparitia in sistemul de relatii a unor termeni _si legaturi noi, datorita carora mediul fizic seamana tot mai putin cu varianta sa primara. Populatia crqte continuu, iar societatea umana '4i extinde tot mai mult posibilitatea de actiune. Fara indoiala, scopurile imediate ale acestor actiuni au fost Intotdeauna utile Intr-un fel sau altul societatii, dar consecintele interventiei omului in circuitul material au luat uneori, in timp, caracter de catastrofa. DefriOrile abuzive au scos din circuitul economic suprafete Intinse de teren in bazinul Mani Mediterane, in America de Nord, in Brazilia etc.

Chiar in epoca actuala, cand se execute studii detaliate in vederea Intocmirii proiectelor unor lucrari tehnice, neglijarea cunoWerii anumitor caracteristici ale cadrului fizico-geografic poate sa se soldeze cu pagube materiale considerabile _si degradari imprevizibile ale mediului (ruperea barajelor, colmatarea lacurilor de acumulare, pierderea unui volum de munca _si materiale investite in irigatii, cai de comunicatie, infestarea unor culturi cu daunatori).

Cu toate acestea, progresul tehnic este un fapt de necontestat, societatea evolueaza, omul modern produce mereu si randamentul muncii sale este in continua crqtere, ass dupe cum, proportional crqte _si cererea pe care el inst4i, producatorul, o ridica fata de productia de bunuri materiale, in general. Tata un sistem care se autodezvolta, in care s-ar parea ca nimic nu se opune unei crqteri continue. Zestrea naturals a Pamantului include deopotriva, elemente Inlocuibile in timp, ca _si resurse limitate. Mai clar decat oricand omul a devenit corWient de acest fapt in momentul in care explorarea spatiala i-a permis sa realizeze dimensiunile si posibilitatile limitate ale Pamantului ca planets _si ca spatiu de actiune. A atinge aceste limite si a le dep4i, chiar numai partial, inseamna in primul rand epuizarea rapids a unor materii prime, de Inlocuit, urmand ca pe viitor activitatea economics sa se desfaware in lipsa totals a for (de exemplu, purtatorii fosili de energie). Pe de alts parte, a neglija sau a minimaliza aceste limite inseamna deranjarea _si dezechilibrarea unor procese naturale sau actiuni umane extrem de importante; distrugerea capacitati de autoepuratie a apelor, prin supraincarcarea for cu reziduuri, primejduirea agriculturii prin secatuirea solurilor etc. Aceste periclitari inseamna de fapt provocari, cu atat mai nocive, cu cat consecintele for negative se rasfrang _si asupra vietii _si activitatii generatiilor viitoare, unele dintre ele find ireversibile sau forte greu corectabile.

Se realizeaza astfel un dificil, dar nu insurmontabil moment de criza. De altfel in decursul istoriei societatii, posibilitatile oferite de mediu in unele momente _si anumite locuri, au fost suprasolicitate (cel putin pentru perioade scurte _si in detrimentul catorva generatii). Fenomenul a generat insa, Intotdeauna, reactii specifice: crize alimentare, migratii in alte tinuturi. Nou este faptul ca acum mediul '4i arata limitele nu numai in locuri izolate.

Pamantul Intreg functioneaza ca o unitate economics _si este in Intregime suprasolicitat. De asemenea, este nou _si faptul ca omul a devenit corWient de aceasta situatie i Inca Intr-un timp relativ scurt.

Problemele de mediu sunt legate, in perioada contemporana de crqterea demografica, a urbanizarii, a nivelului _si structurii consumului _si a evolutiei tehnice.

Problemele de mediu, cele mai grave, au aparut insa in cursul ultimelor decenii. Inainte de ofice, ele rezulta din nivelul ridicat de utilizare a energiei _si a materiilor prime, precum _si din necesitatea evacuarii dewurilor provenite dintr-o productie _si un consum general mai mare. Utilizarea energiei determine deteriorari extrem de variate _si de grave ale

mediului, in toate stadiile, de la extractie, trecand prin transformare, transport si conversiune pans la evacuarea surplusului de caldura.

Actiunile umane au asupra mediului si efecte globale, care s-ar putea concretiza in modificari climatice generale. Eventualitatea unor fenomene spectaculoase, ca topirea calotelor glaciare, pare putin probabila. Se constata in schimbari de anvergura mai mica, dar nu lipsita de importanta: ass este spre exemplu expansiunea zonelor aride si semiaride, ceea ce ar putea sa aiba urmari dezastruoase pentru agricultura din numeroase tari. Se apreciaza ca posibila in urmatorii 30-40 de ani, in conditiile unor slabe preocupari de preintampinare, si o modificare a climei, determinate de degajarea unor cantitati de bioxid de carbon in atmosfera (prin arderea combustibililor clasici) si de agravarea turbiditatii atmosferei , ca urmare a dezvoltarii industriei si a repartitiei inegale a caldurii produse prin utilitatea diferitelor forme de energie, ceea ce ar putea antrena o substantiala modificare a circulatiei generale a atmosferei.

Imaginea situatiei actuale a mediului inconjurator pare si este in multe privinte si in multe locuri destul de grave se apreciaza insa ca stadiul actual al cunotintelor generale, posibilitatile materiale globale si mai ales unanimitatea mondiala de actiune a protectiei lui, sunt in masura sa asigure si pe viitor o calitate satisfacatoare a vietii. Se Weapta astfel ca mediul inconjurator sa iasa de sub consumul abuziv de energie, mai intai prin valorificarea unor forme not de energie, nepoluate, apoi prin recurgerea la convertizori, nepoluati cat si prin neutralizarea noxelor rezultate, inainte ca ele sa se raspandeasca in mediu, De asemenea, in perspective, prin cooperare internationala si utilizarea eficientelor mijloace electronice moderne, se vor elabora modele analitice perfectionate ale dinamicii atmosferice, prin care se vor putea calcula si prevedea efectele climatice ale modificarilor survenite, Astfel, va fi posibila repartizarea cat mai judicioasa a activitatilor industriale, agricole si a populatiei. Complexitatea si vastitatea sistemului de masuri generale necesare implica dimensiuni in timp pentru realizare. Importanta este generalizarea rapids a opiniei, ca protectia mediului inconjurator cere masuri urgente, responsabile, si aplicarea unor programe corelate.

In literature se intalnesc o serie de notiuni, care de fapt se refers la una si acee* problems si anume cadrul ambiant de viata si munca al omului.

Mediul inconjurator este notiunea cea mai des intalnita si reprezinta mediul natural, transformat de om. Notiuni sinonime cu mediul inconjurator sunt: peisajul geografic, landschaft, environnement, mediu ambiant etc.

Mediul inconjurator este alcatuit din urmatoarele componente:

A.    Componente fizico-naturale (abiotice): aer, apa, substrat geologic, relief, sol, in intelesul larg ca suport ecologic.

0 prima caracteristica a acestor elemente o constituie necesitatea for obligatorie pentru existenta vietii. De aceea, pe buna dreptate, ele sunt considerate suportul ecologic al mediului.

0 a doua parte caracteristica decurge din intrepatrunderea totals a elementelor respective, natura for fizica si compozitia for chimica, permitandu-le sa is forme de imbinare foarte variate. Aerul, apa, solul, nu sunt elemente in sine, ci alcatuiesc un complex organic deosebit de sudat. El e au origine initial cosmica, se repartizeaza si se dozeaza diferentiat la suprafata Terrei. Apa, aerul si solul sunt elemente finite in cadrul inveliwlui terestru, deoarece transformarile si refacerile for nu genereaza cantitati in plus. Terra nu va putea obtine de nicaieri nici o cantitate de aer sau de apa in plus peste cea aflata' intr-un continuu circuit in natura. Gestionarea si buna gospodarire a acestor elemente constituie singurele posibilitati de a acoperi necesitatile vietii, activitatilor social-economice ale omului.

B.    Componentele biotice (organismele): vegetatia, animalele si omul. Aceasta categorie se caracterizeaza prin nivelul inalt de organizare a materiei, ea find campul de interferenta a energiilor (in toate inveliwrile Terrei), ceea ce constituie si caracteristica for principals.

0 alta caracteristica a componentelor biotice este data de faptul ca aceasta categorie reprezinta o 'rezultanta a factorilor terqtrii si cosmici' , provenienta resurselor genetice si de

existenta fiind atat de natura cosmica.

Componentele biotice apar sub forma de comunitati, biocenoze, iar raspandirea lor, arealele ocupate de aceste comunitati, sunt direct legate de conditiile de mediu. Ele au o continuitate concreta in spatiu.

Pe langa dinamica pe care o au in spatiu, aceste componente au si o foarte complexa dinamica a evolutiei for in timp Organismele actuale, prin caracteristicile for biologice, nu reprezinta decat un stadiu din permanenta evolutiei a diferitelor specii vegetale sau animale. Aceasta evolutie in timp depinde de natura biotopului, cat si de relatiile de interactiune, care se stabilesc intre specii.

Materia organics vie a Terrei, ca un focar de energie specifics, foarte activa, se organizeaza in forme de manifestare foarte diverse.

C. Componentele sociale. Aceste componente dau expresia superioara a 'pluridimensionalitatii' mediului inconjurator, atesta locul pe care-1 ocupa omul in cadrul acestuia.

Ca element al naturii organice, pe fondul acestei existente naturale, omul prin activitatile sale (economice, sociale, culturale) '4i dep4qte conditia sa naturals. Are loc un proces de dedublare a existentei sale, celei naturale suprapunandu-se existenta socials.

Pornind de la acest concept al societatii considerate un component major al mediului, subliniem ca particularitatea deosebita a mediului este generata tocmai de acest caracter dublu, de interpatrundera naturalului cu socialul. De asemenea, in timp ce natura este materials in totalitatea elementelor si raporturilor sale, societatea este un domeniu caruia i se poate atribui doar partial atributul materialitatii. In afara structurilor si relatiilor materiale, hotaratoare in determinarea vietii sociale in societate se instituie si o alts sfera de fenomene, derivate din cele dintai, dar care nu au atributul materialitatii si anume domeniul structurilor ideale sau existenta ideals.

Dubla pozitie a omului, naturals si socials in acel* timp, face ca si componentele sociale ale mediului sa poarte in permanenta amprenta, pe de-o parte, a afinitatii omului cu natura, a dependentei sale organice de natura, iar pe de-alta parte, a det4arii sale cor4tiente de aceasta, a calitatii sale sociale si culturale.

Omul actionand prin prisma intereselor si necesitatilor sale, da un scop proceselor naturale, be stabilqte finalitatile. Exemplele de acest gen sunt numeroase, de la dirijarea apelor catre turbinele hidrocentralelor pans la folosirea energiei solare sau eoliene, de la transformarea terenurilor umede in orezarii si pans la utilizarea energiei animalelor de munca.