Ciclitatea economica. Criza economica. Politici anticriza

Ciclitatea economica. Criza economica. Politici anticriza

Economia nationala in ansamblul ei, precum si diferitele ei componente, se caracterizeaza printr-un mod specific de evolutie, starile de echilibru alternand cu cele de dezechilibru, perioadele de progres cu cele de stagnare sau chiar de regres. Aceasta evolutie neuniforma, ondulatorie a dezvoltarii economice se repeta in timp si spatiu, fiind generata de fluctuatii economice sezoniere, intamplatoare si ciclice. Fluctuatiile sezoniere se manifesta indeosebi in agricultura, constructii, turism, fiind cauzate de conditii natural-climaterice, obiceiuri si traditii statornicite in timp, intr-o tara sau alta. Fluctuatiile intamplatoare (accidentale) sunt urmarea unor cataclisme naturale, a unor evenimente politice neprevazute sau a unor decizii derutante a unor agenti economici puternici. Fluctuatiile ciclice sunt generate de factori economici interni, de interdependentele multiple dintre acestia, ele manifestandu-se cu anumita regularitate, la anumite intervale de timp.

Evolutia neuniforma, ondulatorie a cresterii economice se incadreaza intr-o miscare ciclica a activitatii economice denumita ciclitate economica. Ciclitatea economica constituie un mod specific de evolutie a activitatii economice, caracterizat prin alternanta, intr-o anumita succesiune si regularitate, a starilor economice pozitive cu cele negative. Ciclitatea economica este rezultatul actiunilor interdependente dintre factorii naturali, tehnici, economici, sociali si politici, psihologici etc, al intrepatrunderii mai multor tipuri de cicluri economice. Dupa durata lor ciclurile economice sunt:

pe termen lung (50 - 60 ani) sau ciclul Kondratief, dupa numele economistului rus care l-a fundamentat;

pe termen mediu (cca. 10 ani), numit si ciclul afacerilor, comercial, decenal sau ciclul Juglar dupa numele economistului francez care a cercetat problema in perioada 1860 - 1890;

pe termen scurt (conjunctural, dureaza 3-4 ani) sau ciclul Kitchin dupa numele economistului american care l-a observat.

Ca expesie a evolutiei economice fluctuante, ciclitatea economica a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii economiei. Aceasta este marcata de maturizarea aparatului tehnic de productie si se manifesta in forme, intensitati si consecinte diferite de la o tara la alta, de la o perioada la alta. Aceste schimbari se regasesc in cadrul unor cicluri economice. Ciclul economic reprezinta perioada de la inceputul unei contractii a activitatii economice pana la inceputul altei contractii. Intr-un ciclu economic se incadreaza miscarea ondulatorie a economiei, se succed starile pozitive cu cele negative, cu toate consecintele economice si sociale ce le caracterizeaza. Succesiunea in timp si schimbarea periodica a conditiilor si rezultatelor procesului cresterii economice sunt surprinse de evolutia ciclica a economiei nationale, evidentiata de ciclurile economice pe termen mediu, denumite si ciclul afacerilor, comercial sau decenal.

Ciclul afacerilor exprima fluctuatiile la nivelul activitatilor economice agregate, masurate prin Produsul Intern Brut, caruia ii corespunde o expansiune a activitatii economice urmata de contractie (recesiune) careia ii succede, in continuare, o noua expansiune.

Ciclul afacerilor se incadreaza intr-un interval de timp ce variaza in functie de conditiile istorice concrete, de fazele ciclului pe termen lung pe fondul caruia se desfasoara si de politicile promovate de guvernele diferitelor tari. De regula, periodicitatea medie a unui ciclu economic este de 8 - 10 ani, interval in care alterneaza si se succed faze distincte prin continutul si functiile lor. Opiniile economistilor privind numarul fazelor ciclului afacerilor si denumirea lor sunt diferite. Cea mai cunoscuta opinie este cea care imparte ciclul economic in patru faze: expansiunea, criza, depresiunea, reluarea expansiunii (inviorarea).

Fazele ciclului economic se succed, fiecare avand anumite caracteristici proprii. In procesul cresterii economice reale, fazele ciclului indeplinesc anumite functii. Fiecare faza este rezultatul celei precedente, o pregateste pe urmatoarea si toate, laolalta, pregatesc premisele schimbarilor calitative in viata economica, deschizand noi perspective de progres economic si social (fig.nr.13).

Figura nr.13

Fazele ciclului economic decenal

In cadrul ciclului economic decenal, analiza evolutiei economiei incepe cu caracterizarea expansiunii, deoarece in partea sa finala se creaza conditiile de izbucnire a crizei economice.

Expansiunea este marcata de perioada de timp cuprinsa intre punctele A-B, D-E si G-H. Aceasta se caracterizeaza prin cresterea sustantiala a investitiilor, sporirea veniturilor, cresterea gradului de ocupare a resurselor de munca, ridicarea nivelului de trai etc, cererea depasind oferta. In aceasta faza se infaptuiesc aspiratiile de progres ale individului si societatii. In partea finala a expansiunii apar anumite tensiuni financiare legate de:

usurinta cu care bancile acorda credit, ignorand limita prudentei;

sporirea volumului creditului de consum;

stimularea artificiala a cresterii cererii agregate prin cresterea lenta a preturilor;

reducerea ratei profitului la noile investitii.

Atunci cand se ajunge la aceasta situatie sunt luate masuri care privesc limitarea cererii agregate prin cresterea ratei dobanzii.

Criza economica ciclica este marcata de punctele B si E (criza inflationista) si punctele C si F (criza recesionista). Criza inflationista este generata de epuizarea cauzelor care au favorizat expansiunea sau de unele masuri restrictive luate de puterea publica ori de catre partenerii straini. In aceste conditii apar si se accentueaza o serie de fenomene negative, cum sunt:

tendinta de reducere a eficientei economice, in primul rand a ratei profitului;

formarea de stocuri mari de produse la producatori si in circulatie;

diminuarea investitiilor si accentuarea procesului de economisire;

amplificarea operatiunilor bursiere speculative;

neonorarea creditelor scadente de catre debitori;

restrictionarea creditului si cresterea ratei dobanzii.

Toate acestea conduc la aparitia de dezechilibre intre cererea agregata si oferta agregata de bunuri economice, oferta depasind nevoile reale de consum. In consecinta, agentii economici manifesta retineri in afaceri, devenind extrem de prudenti. Ca urmare, productia se restrange, unii agenti economici isi inceteaza activitatea, izbucnind astfel, in mod evident, criza cu toate consecintele ei pe plan economic si social.

Crizele economice ciclice sunt generate de o serie de cauze de natura economica, declansarea lor explicandu-se prin actiunea, in timp, a unor factori economici interni cum ar fi:

particularitatile reproducerii factorilor de productie; indeosebi a capitalului fix;

evolutia eficientei factorului capital;

cresterea excesiva a creditului in faza de expansiune economica;

insuficienta cererii de bunuri;

fluctuatiile procesului investitional;

conjunctura economiei mondiale.

La acestia se adauga si factori de natura extraeconomica, precum:

conditiile climaterice;

psihologia oamenilor;

interventia statului in viata economica, ce poate duce la dereglari in circulatia monetara, etc.

Prin intensitate, formele de manifestare si durata lor, crizele economice difera de la o tara la alta, de la o perioada la alta. In prezent, pe fundalul accentuarii interdependentelor economice dintre statele lumii, crizele economice de supraproductie, specifice economiei de piata moderne, se impletesc cu crize cauzate de subproductia si subconsumul, specifice economiilor in dezvoltare. Frecvent, crizele economice ciclice se intrepatrund si interconditioneaza cu crize economice neciclice (crize ecologice, intr-o ramura sau diferite ramuri) inclusiv cu crize economice ale mecanismelor de functionare a economiei nationale si a economiei mondiale.

Depresiunea este marcata de perioada de timp cuprinsa intre punctele B-C si E-F. In aceasta faza, dezechilibrele aparute in timpul crizei se propaga in intregul sistem economic. In aceasta perioada din cauza scaderii cererii si/sau cresterii costurilor, numeroase intreprinderi dau faliment, altele intampina mari dificultati in desfasurarea activitatii economice. Cererea pentru bunurile de consum si investitionale scade, volumul productiei se reduce, masa somerilor creste. Prin accentuarea tendintei de reducere a productiei se elimina treptat excesul de oferta si de stocuri, se diminueaza profiturile si scade gradul de autofinantare, scad substantial rata profitului si cursul actiunilor, nivelul de trai se inrautateste. Depasirea depresiunii presupune eforturi din partea agentilor si a puterii publice prin contracararea efectelor negative.

Reluarea expansiunii este marcata de perioada de timp cuprinsa intre punctele C-D si F-G. Aceasta faza a ciclului afacerilor se caracterizeaza prin accentuarea procesului investitional, printr-o expansiune a politicii monetare, reducerea ratei dobanzii si eliminarea restrictiilor in acordarea creditelor bancare. In consecinta, se stimuleaza cererea de bunuri economice si de resurse de munca, ceea ce duce la cresterea productiei. Pe aceasta baza, cresc veniturile populatiei iar nivelul de trai se imbunatateste. Se creeaza astfel conditiile de trecere catre o noua expansiune economica.

Sintetic, caracterizarea fiecarei faze a ciclului economic se poate face analizand un numar de cel putin 17 factori principali, a relatiilor dintre acestia si a dinamicii lor pe parcursul fluctuatiei ciclice, factori care sunt prezentati in tabelul urmator:

Tabelul nr.1

Factorii care stau la baza analizei fazelor

ciclului economic decenal

Sursa: Adaptare dupa Tiganescu I. Eugen, Roman M. Daniel - Macroeconomie, Editura A.S.E.-Bucuresti, 2001

Frecvent, pentru a reliefa evolutia procesului cresterii economice, fazele ciclului economic decenal sunt grupate in doua mari procese: boom si recesiune.

Boom-ul cuprinde fazele de inviorare si expansiune ale ciclului economic si se caracterizeaza, in general, prin manifestarea predominanta a unor stari economice pozitive. Recesiunea este o stare economica opusa boom-ului, care cuprinde fazele de criza si de depresiune ale ciclului economic decenal.

Trebuie evidentiat faptul ca in perioada de boom economic nu sunt excluse unele dereglari sau scaderi partiale ale productiei, insotite de recuperari rapide. De asemenea, in perioada de recesiune in unele ramuri sau zone economice se pot inregistra cresteri partiale de productie.

Politici anticriza

Pentru a atenua fluctuatiile ciclului economic, indeosebi in faza de recesiune, si efectele negative generate, agentii economici si puterea publica desfasoara o politica activa anticriza, prin care se urmareste o mai buna asigurare a stabilitatii economice, influentarea cererii agregate si a ofertei agregate. Aceste masuri anticriza privesc:

politica monetara si de credit care se realizeaza prin intermediul ratei dobanzii, creditului si al masei monetare, astfel:

in perioada de recesiune se actioneaza prin reducerea ratei dobanzii, acordarea de facilitati pentru sporirea volumului de credit si al masei monetare, diminuarea ratei rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale. Totodata, bancile achizitioneaza intens titluri de stat, prelungesc scadenta unor credite etc. In aceste conditii, se stimuleaza consumul si investitiile, ceea ce duce la sporirea productiei, la cresterea gradului de ocupare a resurselor de munca;

in perioada de boom economic prelungit, de regula, se duce o politica monetara restrictiva prin cresterea ratei dobanzii, promovarea de noi restrictii la acordarea creditelor, un control riguros asupra masei monetare, majorarea ratelor rezervelor obligatorii, supravegherea mai atenta a activitatii financiar-bancare. Prin aceste masuri se franeaza cererea agregata de bunuri de consum si procesul investitional, ceea ce duce la restrangerea activitatii economice, sporirea masei somerilor, cresterea gradului de nefolosire a factorilor materiali ai productiei.

politica fiscala - este legata de utilizarea sistemului de impozite si taxe, astfel:

in conditii de recesiune are loc o reducere a fiscalitatii;

in perioada de boom economic se actioneaza prin majorarea fiscalitatii, pentru a se frana cererea de bunuri de consum si de investitii, pentru a se atenua fenomenul inflationist.

politica cheltuielilor publice - are in vedere majorarea acestora in faza de recesiune in scopul mentinerii sau impulsionarii cererii agregate si, pe aceasta baza, a productiei, in vederea trecerii la faza de expansiune:

prin cheltuielile publice se stimuleaza achizitiile de stat, investitiile cu caracter social-cultural si cele destinate sectorului public;

de asemenea, prin cresterea cheltuielilor legate de protectia sociala se atenueaza fluctuatiile veniturilor anumitor categorii ale populatiei. Astfel, in conditiile unei conjuncturi nefavorabile, cotizatiile pentru securitate si asigurari sociale se reduc, in timp ce volumul prestatiilor si alocatiilor cresc. Daca conjunctura este favorabila, se procedeaza invers.

Masurile anticriza luate de puterea publica sau de institutiile centrale sunt completate cu cele luate de agentii economici. Pe baza unei politici de gestionare a stocurilor si a programelor de investitii pe termen lung, a capacitatii lor de autofinantare, marile firme lanseaza noi bunuri economice, stimuland astfel consumul, investitiile si cercetarea. Mentinerea in anumite limite a preturilor, salariilor si a altor venituri nominale atenueaza fluctuatiile activitatii economice. In raport de conjunctura economica agentii economici dirijeaza sistemul securitatii sociale, atenuand fluctuatiile ciclice ale consumului.