MEDIUL FINANCIAR SI OBIECTUL GESTIUNII FINANCIARE A FIRMEI

MEDIUL FINANCIAR SI OBIECTUL GESTIUNII FINANCIARE A FIRMEI

In contextul reformei si al tranzitiei la o economie de piata functionala,problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare firma vizeaza in principal,stabilirea si consolidarea locului pe care aceasta il ocupa in spatiul economic ,concret in care activeaza,obiectivul majoritar spre care se indreapta,costurile implicate si sansele de izbanda.

Orice firma isi desfasoara activitatea intr-un mediu dinamic si agresiv,ceea ce o determina sa se raporteze permanent la cererea de piata,sa anticipeze miscarile concurentei,sa-si autoevalueze resursele de care dispune.Analiza diagnostic a starii de fapt a firmelor antrenate in tranzitia la economia concurentiala de piata aduce in fata analistului probleme comune majoritatii acestora,facand imposibila formularea unor concluzii cu vocatie generala.

Rolul gestiunii financiare este de a stapani totalitatea mijloacelor si a instrumentelor de atingere a maximizarii valorii firmei.Maximizarea necesita ca patrimoniul sa fie angajat in anumite proiecte de investitii care sa-l valorifice cu ajutorul rentabilitatii lor viitoare.In acest sens gestiunea financiara trebuie sa asigure calitatea si nivelul performantelor realizate de firma in diversele sale proiecte si activitati,avand ca scop evitarea risipei patrimoniului cauzata de un faliment si trebuie deci sa vegheze la mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al firmei,insa riscul de faliment nefiind decat o forma particulara a riscului financiar,firma fiind supusa unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului financiar.

Gestiunea financiara se ocupa de maximizarea valorii firmei,dar aceasta valoare nu poate fi apreciata doar in raport cu patrimoniul sau,cu bogatiile acumulate de aceasta pana la un moment dat,ci ea trebuie analizata in raport cu proiectele si investitiile viitoare,in care patrimoniul este si va fi angajat.Bogatia acumulata de firma la un moment dat nu constituie decat unul din elementele care permit aprecierea valorii sale.Aceasta trebuie sa tima seama si de rezultatul asteptat in viitor,ca urmare a folosirii patrimoniului acumulat,drept urmare valoarea este o valoare anticipata,care corespunde valorii actuale,pe care o putem atasa veniturilor viitoare scontate,asteptate a se realiza de catre firma respectiva.

Gestunea financiara trebuie sa asigure mentinerea unui rezultat satisfacator pe termen lung si mediu si gestiunea financiara are rolul de a verifica daca activitatea firmei este rentabila pentru a genera venituri care ii vor permite remunerarea furnizorilor de resurse.Degajarea unor rezultate nefavorabile sau insuficiente se concretizeaza intr-o risipa de resurse cu consecinte negative atat pentru firma cat si pentru furnizorii de resurse si implicit pentru economia nationala.

Tinand cont de responsabilitatile care-i revin, gestiunea financiara ocupa un loc privilegiat intre functiile firmei.Pe de o parte ea are o tehnica proprie ceea ce duce cel mai adesea la recunoasterea unei anumite autonomii de decizie,pe de alta parte deciziile angajate de toate functiile de gestiune atrag consecinte in plan financiar,deoarece ele presupun alocarea anumitor resurse si satisfacerea anumitor necesitati,in consecinta gestiunea financiara este sub influenta deciziilor privind gestiunea.

Firma reprezinta o entitate socio-economica de sine statatoare,cu o structura proprie delimitata in timp si spatiu,astfel incat partenerii sai sunt considerati ca fac parte din interiorul sau,iar altii din exteriorul sau.Pentru a fi viabile si pentru a putea desfasura o activitate continua in mediul lor firmele intra in relatii de interconditionare cu factorii existenti in mediul lor ambiant,fiind sustinute in demersul economic de clienti,furnizori,banci,forta de munca,institutii bugetare,etc,cu intentia declarata sa demonstreze ca sunt capabile sa desfasoare o activitate eficienta.

Problema gestionarii si administrarii firmei,indiferent de obiectul de activitate si de scopul propus,este complexa.Aprecierea diferentelor de performanta depinde de natura firmei,de sistemul instrumentelor utilizate in gestionarea patrimoniului.

In spatiul socio-economic in care activeaza,firma trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea,capacitatea de concurenta,performanta economico-financiara.

O contributie deosebita la realizarea  acestor obiective ale firmei o are gestiunea economico-financiara,care prin metodologie,procedee si tehnici specifice,concura la diagnosticarea starii diferitelor fenomene,le descopera structura,stabileste relatiile de cauzalitate,factorii care le guverneaza,descopera legile formarii si dezvoltarii lor si pe acesta baza ofera conducerii posibilitatea adoptarii deciziilor menite a contribui la imbunatatirea activitatii viitoare.

Gestiunea economico-financiara,constituie un element operational care a aparut pentru a raspunde necesitatilor concrete si de perspectva prin activitatea firmei ca organism social.Dezvoltarea sa are loc in stransa legatura cu compllexitatea si diversitatea fenomenelor economico-financiare care marcheaza evolutia firmei.

Firma isi desfatoara activitatea fiind influentata de o serie de factori externi (econimici,sociali,politici,tehnologici,etc.),asupra carora nu poate avea o influenta directa,deoarece evolutia acestora nu este controlabila la nivel microecomonic,in schimb ea poate actiona si influenta asupra elementelor elementelor discretionare ale mediului economic (clienti,furnizori,competitori,etc.),amortizandu-le intr-o anumita masura efectele.

Capacitatea firmei de a raspunde cerintelor si reactiilor pietei este dependenta de asigurarea cu resurse materiale,umane si financiare,dar fara a pierde din vedere aspectele privind eficienta utilizarii acestora.

Analiza performantelor unei firme,inclusiv a rentabilitatii acesteia,este necesare pentru o corecta apreciere si evaluare a eventualelor modificari esentiale privind resursele economice pe care le-ar putea controla in viitor.O importanta deosenita prezinta variatia performantei in viitorul previzibil,determinandu-se in acest scop aspectele legate de fenerarea de fluxuri de trezorerie in functie de resursele existente.In ceea ce priveste orientarea firmei catre noi resurse financiare,analiza performantei va trebui sa furnizeze concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.Totodata analiza financiara urmareste sa evidentieze modalitatile de realizare ale echilibrului financiar pe termen lung si mediu(obiectiv al analizei pe baza de bilant) si treptele de acumulare baneasca,de rentabilitate ale activitatii firmei(obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierdere).

In cazul analizei diagnostic a situatiei financiar-patrimoniale,un rol deosebit de inportant il ocupa stabilirea cailor de mentonrte a independentei financiare si de realizare a flexibilitatii in acest domeniu.

Scopul analizei financiare il constituie intocmirea diagnosticului financiar al firmei,in vederea evidentierii punctelor forte si a punctelor slabe,adica a starii de sanatate sau de slabiciune financiara a firmei,precum si a potentialului managementului financiar.