Structura financiara F.M.I.

Structura financiara F.M.I.

Drepturile Speciale de Tragere (DST)

DST-urile sunt lichiditati internationale create de F.M.I., folosite de bancile nationale (centrate) in circuit inchis. Ele sunt alocate de F.M.I. tarilor membre, in mai multe transe, proportional cu cotele de participare ale acestora in cadrul Fondului. Prima alocare a fost pe 1 ianuarie 1970. Incepand din acest an au fost create DST totalizand 21,4 miliarde, in perioadele 1970-72 si 1979-81. Orice tara membra isi poate schimba DST-urile cu alte tari membre, primind in schimb valuta forte (de obicei dolari); schimbul se face prin intermediul F.M.I.-ului care tine evidentele.

Daca situatia rezervei oficiale o permite, celelalte tari membre sunt obligate sa accepte DST-uri, pana la o valoare de maximum doua ori mai mare decat valoarea DST-urilor alocate initial. Multe tari in curs de dezvoltare incaseaza imediat contravaloarea DST-urilor alocate, producand astfel o acumulare in rezervele tarilor industrializate sau a F.M.I. si ajungand pana acolo incat isi platesc majorarea cotei cu DST-uri.

Compozitia cosului DST

DST este un cos al monedelor continand parti prestabilite din cele 4 monede importante - dolar, euro,yen, si lira sterlina. Astfel valoarea DST este influentata de modificarile ratei de schimb pentru fiecare din aceste valute; rata dobanzilor este medie ponderata a ratelor dobanzilor din cele patru tari. Toate tranzactiile F.M.I. sunt incheiate (convertite) in DST-uri.

Marimea Fondului, de circa 145 de miliarde DST este egala cu suma contributiilor tarilor membre. Aceste subscriptii, care, reflecta obiectiv importanta membrilor in lumea economica si in principiu sunt revizuite la fiecare cinci ani, cea mai recenta revizie, a noua facandu-se in 1992. Trei sferturi din marimea cotei se plateste in moneda nationala tarii respective, iar restul in DST-uri sau intr-o moneda general acceptata. Inainte de amendamentul din 1978 la Prevederile Acordului de Infiintare, un sfert din prima cota si suplimentarile ulterioare erau platite in aur: F.M.I. detinea astfel, o rezerva substantiala de aur, cu o valoare de piata de circa 40 de miliarde $. Stocurile de aur pot fi utilizate numai in urma unui proces decizional complicat. Ele nu au un rol semnificativ in ceea ce priveste posibilitatile de creditare actuale ale F.M.I., desi ele ofera, desigur, o garantie solida pentru solvabilitatea Fondului.

Un aspect al schimbarii sistemului monetar international, numit si 'nonreforma', datorita deprecierii drepturilor si obligatiilor initiale prevazute prin Acordul de la Bretton Woods, a fost reducerea importantei aurului in sistemul international. O treime din aurul detinut de F.M.I. a fost disponibilizat, jumatate fiind returnat tuturor tarilor membre, iar cealalta jumatate fiind vanduta printr-o licitatie speciala. Profitul inregistrat de pe urma acestor licitatii a fost pus la dispozitia tarilor in curs de dezvoltare, partial prin plata directa si partial prin infiintarea unui fond de ajutorare, de unde pot imprumuta tarile cele mai sarace, in conditii deosebit de avantajoase.

Este foarte dificil de determinat cotele optime in cadrul F.M.I. Un criteriu folosit, cu toate ca este imperfect, este raportarea cotelor la importurile mondiale. In acelasi timp, pentru multe tari este important de luat in considerare valoarea maxima acceptabila a rezervei lor monetare care poate fi detinuta de F.MI. In primii ani ai F.M.I., cresterile cotei erau, in general, mai scazute decat cresterea comertului mondial, dar in ultimii douazeci de ani ele au ajuns sa tina pasul cu aceasta: incepand cu a doua parte a anilor '70 marimea cotei a fost de aproximativ 5% din importurile mondiale. Cresterile cotei pot tine seama si de schimbarea survenita in puterea economica relativa a fiecarei tari membre. Astfel, dupa negocieri indelungate asupra celei de-a noua cresteri a cotei de participare, cota Japoniei a fost marita cu o valoare aditionala, astfel incat Japonia se afla, alaturi de Germania, pe locul doi in F.M.I., in urma Statelor Unite, in concordanta cu importanta ei economica actuala.

Fondurile de care dispune F.M.I. pentru acordarea creditelor sunt in diferite monede nationale si in DST-uri. Daca o tara solicita credit Fondului, acesta foloseste o metoda speciala: se ia valuta general acceptata de la F.M.I. si se returneaza echivalentul in moneda nationala. Aceasta poarta numele de 'tragere' in cadrul Fondului. F.M.I. poate utiliza aceasta metoda de plata deoarece membrii, cu o balanta de plati solida si o anumita situatie a rezervelor, sunt obligati, la cerere, sa schimbe banii din propria moneda - ceea ce se intampla cand isi platesc cota - in valuta indicata de Fond, in general dolari, deoarece aceasta este valuta solicitata pentru platile internationale. Daca Fondul foloseste lira sterlina pusa la dispozitie de Marea Britanie, pentru a credita o tara care prefera sa primeasca dolari americani, atunci Banca Angliei trebuie sa schimbe lirele in dolari. Aceasta inseamna ca creditul F.M.I. este finantat din rezervele oficiale ale tarilor a caror moneda este folosita de F.M.I. Astfel, in principal, imprumuturile F.M.I. iau forma unui transfer temporar al rezervelor oficiale din tarile cu un surplus al balantei de plati, catre cele cu deficit. Dolarii americani pusi la dispozitie de Banca Angliei atrag dupa sine cresterea solicitarilor Bancii asupra F.M.I. care, in principiu, poate fi apelat direct in caz de necesitate si totodata inclus in rezervele oficiale. Aceasta solicitare este cunoscuta ca 'transa de rezerva' (reserve tranche). Astfel aprovizionarea F.M.I. in vederea creditarilor, implica crearea unor rezerve internationale.

Ca o consecinta a structurii financiare unice a F.M.I., tarile trebuie sa fie asigurate, in orice moment, cu lichiditati pentru solicitarile lor. Aceasta inseamna ca resursele Fondului nu pot fi imprumutate pe termene lungi.

In jargon: facilitatile de credit F.M.I. au un caracter alternativ, surplusurile si deficitele aparand la membrii prin rotatie.

Caracterul monetar al F.M.I. este cel care il deosebeste pe acesta de institutia sora, Banca Mondiala.

F.M.I. realizeaza un buget valutar trimestrial. Aceasta evidentiaza tarile cu o balanta de plati suficient de stabila, a caror moneda poate fi folosita pentru acordarea creditelor de catre F.M.I. De obicei, aproape jumatate din cota totala de subscriptie poate fi folosita, ceea ce reprezinta o reflectare logica a faptului ca, tarilor cu o balanta de plati echilibrata li se opun tari cu deficite in balanta de plati.