PRODUCTIA SI TIPOLOGIA FACTORILOR DE PRODUCTIE

PRODUCTIA SI TIPOLOGIA FACTORILOR DE PRODUCTIE

Resursele economice disponibile sunt valorificabile in masura in care ele sunt atrase si utilizate in activitatea economica. Ele apar ca fluxuri si se transforma in factori de productie. O delimitare conceptuala intre cele doua notiuni (resurse, factori de productie) se impune, desi, in sine, termenii sunt utilizati ca fiind sinonimi:

a) Resursele economice exprima in esenta, starea de disponibilitate a unor lucruri, care, prin simpla lor existenta au, in raport cu procesul de productie, caracterul unui potential productiv (substante minerale, terenuri fertile, echipamente de productie, tehnologii, capacitate de munca etc.).

b) Factorii de productie reprezinta resursele economice productive atrase si utilizate in activitatea economica.

Resursele economice productive reprezinta punctul de plecare in analiza factorilor de productie. Ele se concretizeaza in ansamblul mijloacelor disponibile si susceptibile de a fi valorificate in producerea de bunuri materiale si in prestarea de servicii. Aceste resurse aduse de catre agentul economic intr-o stare activa, proprie utilizarii lor efective, in procesul de productie, reprezinta factorii de productie.

Productia are rolul central in cadrul activitatii economice, proces in cadrul caruia oamenii, folosind mijloacele de productie, actioneaza asupra naturii in vederea obtinerii bunurilor economice destinate satisfacerii trebuintelor.

Activitatea productiva se desfasoara in ramurile producatoare de bunuri materiale (industrie, agricultura, constructii etc.), precum si in ramurile prestatoare de servicii (comert, transporturi, telecomunicatii, sectorul financiar-bancar, invatamant, ocrotirea sanatatii etc.). Ca atare, activitatea productiva cuprinde:

.bunurile de consum destinate populatiei;

.bunurile de capital ca: masini, utilaje etc.

Desfasurarea activitatii economice din intreprinderi este condusa de intreprinzator, adica persoana fizica si/sau juridica ce isi asuma riscul de a organiza, desfasura si dezvolta o afacere, adica o activitate profitabila.

Intreprinzatorul indeplineste patru functii corelate, si anume:

.asigura cea mai judicioasa combinare a factorilor de productie care sa conduca la maximum de profitabilitate;

.adopta deciziile care sa asigure succesul, evitand insuccesele care pot conduce la pierderi sau chiar la faliment;

.exprima si realizeaza oferta de piata;

.exercita autoritate asupra intregului colectiv de lucratori.

In micile firme, unde proprietarul intregului capital este o singura persoana, functia de intreprinzator este indeplinita chiar de proprietar.

Odata cu aparitia marilor firme si in special a societatilor pe actiuni, locul intreprinzatorului individual este luat de un intreprinzator colectiv (consiliu de administratie), format din actionari, specialisti in marketing si management, reprezentanti ai proprietarilor si salariatilor. In conditiile revolutiei manageriale a aparut functia de manager, care indeplineste rolul de subiect ce isi desfasoara activitatea ca salariat in cadrul consiliului de administratie.

Factorii de productie reprezinta diferite fatete ale potentialului atras in cir-cuitul economic si sunt organic legati de resursele economice. Ei sunt: munca, instrumentele de productie, informatia, obiectele supuse prelucrarii, energia, unele elemente ale naturii, activitatea de organizare, conducere si coordonare etc.

Dupa natura lor intrinseca si serviciul adus in procesul de utilizare, ca urmare a combinarii in diferite moduri si proportii potrivit specificului activitatii economice, s-a elaborat o tipologie reprezentativa a factorilor de productie.

A) Teoria economica clasica a factorilor de productie, care-i limiteaza pe acestia la "formula trinitara" (natura, munca si capitalul), se dovedeste a fi nesatisfacatoare in economia contemporana din urmatoarele considerente: a) se acorda o importanta deosebita resurselor naturale si caracterului lor restrictiv; b) studiile elaborate in maniera "traditionala" au in vedere doar aspectul cantitativ al factorilor de productie, neglijand aproape complet elemente de ordin calitativ, fapt pentru care se trageau concluzii teoretice eronate cu privire la tendinta generala de proportionalitate intre volumul de activitate economica si consumul de resurse; c) "formula trinitara" are la origine numai resurse tangibile (vizibile), care pot fi cuantificate si gestionate sub formele lor alternative de stocuri si fluxuri.

B) Neofactorii de productie au la baza modificarile in decursul timpului, a rolului si importantei factorilor de productie. In aceasta categorie a factorilor se inscriu o serie de factori derivati, aparuti si formati pe baza factorilor originari:

a) Progresul stiintific si tehnic s-a impus ca factor distinct de productie in economiile moderne de piata prin: tehnologiile de fabricatie, care sunt acele procedee de combinare si transformare a factorilor de productie in rezultate ale productiei, prin aplicarea unor scheme si reguli stiintific definite; informatia se defineste ca un semnal rezultat din reprezentarea realitatii prin cunoastere.

Ca si tehnologiile, informatia face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor, indeplinind mai multe roluri. Calitatea de factor de productie revine in-formatiei faptice sau documentare, stocate pe suporti materiali : hartie, film, discuri, benzi magnetice, circuite integrate s.a., si introduse apoi in procesul de productie.

b) Abilitatea intreprinzatorului este un neofactor de productie propriu zis firmelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa.

Abilitatea intreprinzatorului este un factor de progres, in masura in care eco-nomia contemporana este bazata prin excelenta pe inovare tehnologica si pe dinamica schimbarilor calitative.