Modele de piata eficiente

Modele de piata eficiente

Fiecare titlu urmeaza mai mult sau mai putin tendintele pietei. Cand piata este in urcare, rare sunt valorile care nu inregistreaza o crestere a cursului.

Oricine gestioneaza un portofoliu cunoaste urmatoarele:

• variatia fiecarei valori este mai mult sau mai putin legata de cea a pietei. Sunt putine valorile care urca intr-o bursa in scadere si invers;
• unele valori sunt mai volatile, mai sensibile decat altele la miscarile pietei. Volatilitatea unei valori descrie gradul sau de sensibilitate la miscarile pietei.

Aceasta relatie intre rentabilitatea unei valori si rentabilitatea indicelui general al valorilor mobiliare poarta denumirea de model de piata.

Fiecare titlu poate varia datorita riscului pietei, iar cele mai volatile sunt influentate si de evenimentele particulare proprii societatii respective - acesta este riscul specific.

Cand ne referim la rentabilitatea obtinuta de un investitor pe o actiune nu ne gandim doar la dividendul net adus de titlu ci si la plus-valoarea eventuala pe care o dobandeste. Rata de rentabilitate cuprinde randamentul sau rata de randament (dividend net/curs) precum si plus- valoarea (sau minus - valoarea) de capital raportata la cursul de cumparare al actiunii.

Unde:

R - rata de rentabilitate a actiunii i pe perioada t;

D_t - dividentul incasat in perioada t;

P_t - cursul actiunii la sfarsitul perioadei t;

P_t-1­ - cursul actiunii la sfarsitul perioadei t-1

Formula presupune ca distribuirea dividendelor sa se faca la sfarsitul perioadei. Ea reprezinta randamentul brut al investitiei, fara sa se tina cont de impozitarea asupra veniturilor persoanelor fizice.

Cel mai cunoscut model care descrie rentabilitatea si riscul unei investitii in valorile mobiliare este "modelul de piata" (elaborat de Makowitz intre 1952 si dezvoltat de Sharpe in 1964). Ideea care sta la baza acestui model este aceea ca fluctuatiile cursului valorilor mobiliare sunt datorate influentei pietei in general si unor cauze specifice fiecarei valori mobiliare.

Modelul descompune variabilitatea totala a unei actiuni in doua:

• o parte, datorita influentei pietei: este riscul sistematic sau nondiversificabil;
• alta parte datorata caracteristicilor specifice actiunii, corespunde variatiilor de curs care ii sunt specifice. Acesta este riscul specific sau diversificabil.

Se mai numeste risc nesistematic sau individual. El poate fi descompus in risc propriu specific actiunii si in risc datorat caracteristicilor sectorului sau sectoarelor industriei careia ii apartine intreprinderea emitenta a actiunii.

Riscul unui portofoliu depinde in prima instanta de numarul de titluri componente. Bineinteles ca numarul de valori incluse intr-un portofoliu nu reprezinta unica masura a diversificarii acestuia. Un portofoliu a carui valoare este egal impartita intre 10 titluri va fi apriori mai bine diversificat decat un portofoliu unde 90 % din suma este investita intr-o valoare, iar restul este repartizat intre celelalte 9 titluri. Pe de alta parte, unele titluri au un risc specific mai mic decat altele. Este evident ca un portofoliu compus din actiuni reprezentand societati recunoscute si importante va fi mai putin riscant decat un portofoliu de talie similara care grupeaza mici societati de cota inferioara. De asemenea un portofoliu diversificat este mai putin riscant decat un portofoliu unde actiunile apartin aceluiasi sector.

In definitiv riscul unui portofoliu depinde de trei factori:

1. riscul fiecarei actiuni incluse in portofoliu;
2. gradul de independenta al variatiilor actiunilor intre ele;
3. numarul de titluri din portofoliu.

1. Un portofoliu va fi cu atat mai riscant cu cat actiunile care-l compun au un factor beta mai ridicat (parametru al fiecarei actiuni care indica relatia care exista intre fluctuatia actiunii respective si fluctuatia indicelui general al pietei, numit coeficient beta sau de volatilitate).

2. Are o mare importanta in reducerea riscului unui portofoliu. In general doua actiuni nu fluctueaza de o maniera independenta. Covariatia lor este superioara lui 0.

In acest caz reducerea riscului nu este asa de ridicata ca si situatia in care doua actiuni vad cursul lor evoluand de o maniera independenta. In orice caz, riscul de portofoliu este mai scazut decat riscul mediu al doua actiuni.

Variabilitatea de piata a unui portofoliu este "sistematica" in masura in care ea nu face decat sa traduca incertitudinile pietei. Este imposibil sa eliminam acest gen de risc din momentul in care am luat decizia de a investi pe piata financiara. Din contra, variabilitatea independenta poate fi rapid eliminata prin diversificare. De fapt, riscul unei valori depinde de doua componente: riscul sau de piata si riscul sau specific:

Daca formam un portofoliu de N titluri, investind egal in fiecare valoare mobiliara, in general valorile lui(ei) pentru diferite titluri sunt independente intre ele. Rezulta ca in aceasta ipoteza, riscul sau variatia unui portofoliu va depinde la randul sau de doua componente:

unde: si

Cu cat numarul de titluri incluse in portofoliu (N) creste, riscul specific de portofoliu scade.

Daca avem valoarea medie a riscurilor individuale ale fiecarui titlu:

Raportul tinde spre 0 cand N devine foarte mare:

3. Pe masura ce diversificarea creste, riscul de portofoliu descreste, dar nu in maniera liniara. Foarte rapid, reducerea marginala a variabilitatii, in momentul in care adaugam o actiune suplimentara in portofoliu, devine foarte slaba. Apare evident faptul ca o crestere a numarului de linii peste un anumit punct nu serveste cu nimic riscul. In plus, daca adaugarea de linii suplimentare implica adaugarea de actiuni foarte riscante, efectul net va fi o crestere a riscului si nu o diminuare a lui.

Asta nu inseamna ca un administrator de portofoliu poate si trebuie in fiecare moment sa mentina un numar optim de linii. Poate fi impiedicat de exemplu de ratiuni legale sau institutionale. In plus achizitia si lichidarea de linii importante nu se face in general de azi pe miine iar numarul de linii poate fi mai ridicat decat cel prevazut datorita duratei procesului de lichidare.

Sursa: JACQUILLAT B.,SOLNIK B.: op.cit

Numarul de titluri dintr-un portofoliu si reducerea riscului in Franta

Sursa: Lentenegger M.: Gestion de portofeuille et thérie des marches financiers, Ed. Economica, 1990