Conceptul de investitii si tipologia acestora

Conceptul de investitii si tipologia acestora

Abordarea cea mai des utilizata privind definirea investitiilor este aceea de cheltuiala sau de plasament de sume banesti la un moment initial pentru a obtine efecte ulterioare.

In sens larg, prin investitie se intelege plasarea unor sume de bani pentru a obtine venituri viitoare mai mari.

In sens restrans (contabil), aceeasi investitie desemneaza alocarea unor resurse disponibile pentru procurarea unor active care vor genera in viitor fluxuri financiare de venituri si cheltuieli.

Aceasta definire permite suprapunerea unei viziuni contabile si a unei viziuni juridice, intrucat sunt retinute numai elementele patrimoniale.

Definirea ,, psihologica ' a investitiilor presupune renuntarea la bunuri imediate in schimbul bunurilor viitoare sau schimbarea unei satisfactii imediate si certe, la care se renunta, contra unei sperante pentru o satisfactie mai buna in viitor.

In sens monetar, investitia reprezinta toate cheltuielile efectuate in vederea obtinerii de venituri monetare in viitor.

Definirea financiara este mai putin restrictiva, astfel o investitie este un ansamblu de cheltuieli care va genera pe termen lung venituri superioare cheltuielilor initiale.

O definitie mai completa este redata in lucrarea ,,Tratat de management financiar bancar²: ,,Investitia este efortul financiar actual facut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare si modernizare, avand ca sursa de finantare renuntarea la consumuri actuale sigure, dar mici si neperformante, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari si intr-o structura moderna, mai aproape de optiunile utilizatorilor, dar probabile²

Masse stabileste urmatoarele elemente esentiale pentru o

investitie61:

subiectul - de persoana fizica sau juridica;

obiectul - intreprinderea, utilajul;

costul - efortul suplimentar;

efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei.

Managementul financiar al procesului investitional prezuma o clasificare laborioasa a investitiilor.

Investitiile, dupa natura lor pot fi:

investitii corporale, constituite din activul fizic al firmei si activul circulant;

investitii necorporale (fond de comert, cheltuieli cu formarea personalului de exploatare, cheltuieli de publicitate, brevete);

investitii financiare, sub forma de titluri de participare, imprumuturi pe termen lung.

Dupa natura efectelor scontate exista:

investitii productive;

investitii neproductive.

Dupa resursele financiare folosite, investitiile se pot grupa in:

investitii finantate din surse proprii;

investitii finantate din surse imprumutate;

investitii finantate din surse mixte.

Dupa influentele pe care le au asupra patrimoniului, investitiile se clasifica in:

investitii de mentinere;

investitii de expansiune.

Dupa gradul de risc pe care il implica exista:

investitii cu risc sporit (investitii de diversificare sau expansiune);

investitii cu risc scazut (investitii de mentinere sau ameliorare).

In functie de scop investitiile pot fi impartite in:

investitii de inlocuire a echipamentului complet uzat cu un risc foarte scazut;

investitii de modernizare a echipamentului existent si implica un risc scazut ca urmare a unor corectii in tehnologia de fabricatie;

investitii de dezvoltare a unor sectii, ateliere, fabrici noi, implica un risc mai mare, generat de necesitate largirii pietelor de aprovizionare, a fortei de munca, de capital si de desfacere;

investitii strategice poate viza crearea unei filiale in strainatate, fuzionarea cu o alta societate comerciala, robotizarea intregului proces de fabricatie).

Dupa rolul functional pe care il joaca in cadrul proiectului,

investitiile pot fi:

investitii directe, sunt acele cheltuieli legate functional si teritorial de obiectul care se edifica;

investitii colaterale, sunt acele cheltuieli de resurse legate teritorial si functional de investitia directa;

investitii conexe sunt acele cheltuieli care se realizeaza in ramuri sau domenii conexe celui in care se infaptuieste proiectul.

Dupa modul de constituire, investitiile se impart in:

investitii nete reprezentate de fondurile banesti ce provin din produsul national net sau din profitul agentului economic, credite, emisiuni de actiuni si au ca scop cresterea capitalului fix si a stocurilor de materii prime si materiale;

investitii brute care rezulta din modificarea amortizarilor la investitiile nete si au ca scop cresterea absoluta a capitalului fix pentru sporirea, modernizarea si inlocuirea mijloacelor fixe uzate.

In functie de structura tehnologica a cheltuielilor, investitiile se grupeaza in:

investitii in mijloace fixe;

investitii in cheltuieli preliminare;

investitii in fond de rulment.

Dupa stadiul in care se afla, investitiile sunt:

investitii in curs de executie;

investitii terminate.

Investitiile se clasifica, si in functie de forma de proprietate, in:

investitii private;

investitii private ale statului;

investitii publice.

Dupa modul de executie exista:

investitii executate in antrepriza;

investitii executate in regie proprie;

investitii executate mixt.

In functie de natura activelor create, investitiile sunt:

investitii reale;

investitii financiare