Teste de audit – prezentarea si modurile de obtinere

„Teste de audit – prezentarea si modurile de obtinere”

In cadrul legal al obligatiei de audit pentru drept comercial la bilantul de sfarsit de an si incheieri de concern, precum si la indeplinirea de audit voluntar, examinatorul de incheiere trebuie sa obtina dovezi de examinare corespunzatoare (si suficiente) astfel incat in final sa ajunga de sine responsabil la sentinta finala. Acesta este obligat sa predea o sentinta generala ca rezultat al actiunilor sale se verificare.

In cadrul activitatii sale de examinare, examinatorul trebuie sa-si prezinte rezultatele prelucrate intr-un context de indeajunsa siguranta. Aflata in opozitie directa cu siguranta absoluta, care in cadrul unui examen limitat temporal nu se poate obtine, inseamna sintagma de „indeajunsa siguranta” ca bilanturile de sfarsit de an controlate si raporturile de stare sa fie urmarea unui calcul de probabilitati cu o probabilitate de greseli cat mai scazuta (iregularitati, incalcari si infractiuni).

Intrucat examinatorul final nu poate sa efectueze un examen complet de contabilitate, ar insemna ca in cazul unei examinari unitare complete, acesta sa se serveasca de proceduri de testare deja cunoscute si atestate.

Urmarea detaliata si desfasurarea metodicii de testare trebuiesc concepute de examinator in cadrul planificarii examenului, dupa caz, actualizate in timpul unei desfasurari de examen ulterioare.

In principal se diferentiaza urmatoarele domenii de aplicare pentru testele de audit:

a) verificarea sistemului de control (IKS – internes Kontrollsystem)

- verificarea structurii acestuia

- verificarea functiei initial concepute

b) aprecierea aplicabilitatii planului

- de ex. Verificarea dezvoltarii pozitiilor din bilant, sau pozitiile calcului de castig / pierdere pe parcursul timpului

- compararea cantitatilor de profituri brute, cheltuieli de materiale, cheltuieli cu personal intre perioade diferite

- desfasurarea de impozitarii veniturilor

c) actiuni de verificare in cazuri unice

- verificarea documentelor

- alegerea de probe

Inainte sa intru in problematica celor trei grupe principale de testari de audit pentru obtinerea de dovezi de examinare este de pronuntat regula esentialului, care trebuie respectata de examinator in timpul desfasurarii.

Deja din cadrul activitatii de planificare trebuie definita granita esentialului, intr-o maniera individuala. Drept urmare, la incalcarea unei erori a limitei stabilite, intreprinderea este obligata sa desfasoare o inregistrare de corectura. Marimea valorii, care este evidenta, rezulta dintr-o combinatie de:

marimea capitalului propriu

rezultatul bilantului

venit

Limita este stabilita de catre examinator pe propria raspundere. La o intreprindere medie poate sa se afle aceasta limita in jurul valorii de 100.000 €, in cazul intreprinderilor mari, cotate la bursa, valoarea variaza intre 1,0 – 10,0 Mio €; in limita superioara a aceste valori exista obligatia corectarii / modificarii inregistrarii. Un domeniu de testare important, in cazul caruia au loc constant dezbateri cu referinta la modificarea inregistrarilor in legatura cu depasirea limitei esentiale (+/-), este cel al „altor provizioane”.

A.    Verificarea sistemului de control intern

aceasta verificare trebuie desfasurata cu regularitate la inceputul desfasurarii examinarii (regula generala in cazul examinarii intreprinderilor mijlocii). In cazul examinarii intreprinderilor mari (de ex. vodafone) poate examinarea sistemului sa ocupe regulat marea parte a desfasurarii testarii.

Testarea structurii: examinatorul trebuie sa-si creeze o imagine / perspectiva asupra sistemului de control prezent IKS. Prin sistemul de control sunt de inteles: diferite reguli, masuri de luat in consideratie, proceduri pentru asigurarea a: eficacitatii si economicitatii activitatii comerciale; ordinii si increderii inregistrarilor; respectarea normelor legale si a termenilor economici contractuali.

Examinatorul face acest lucru prin desfasurarea de probe in cadrul grupului de angajati ai intreprinderii din diferite departamente ale sistemului de control, de exemplu in cazul bilantului de provizii.

Exemple:

organizarea cumpararii de materii prime, de intrari de marfuri

inregistrarea intrarilor de marfuri in contabilitate

asigurarea unei inregistrari temporale corecte

Determinant este faptul ca examinatorul isi noteaza in scris si arhiveaza posibile intelegeri si documente primite din partea intreprinderii.

In cadrul verificarii functiei initiale, examinatorul analizeaza aptitudinea sistemului de control, stabilind astfel totodata eficacitatea sa.

In cadrul lucrarii de verificare, examinatorul isi poate include propriile sale greseli si astfel sa verifice daca IKS-ul coincide sau nu greselilor.

Numarul verificarilor unui test sau a actiunilor de testare este stabilit de examinator individual.

Etapele testului pot fi conduse ca:

- alegere constienta

- alegere aleatoare

B.     Aprecierea / critica planului

Aici este de diferentiat intre actiunea de verificare analitica si alte (?pag 6)

Daca de exemplu primeste examinatorul o atentie da la un expert autorizat la aprecierea si emiterea de provizioane, trebuie sa (plansibilisieren?), daca premisele intalnite coincid calculelor si daca calculul coincide sistematic si conform regulamentului. Totusi nu i se poate cere examinatorului sa refaca toata contabilitatea in detaliu (spre exemplu pentru 10.000 angajati).

In legatura cu rezultatul verificarii sistemului si diviziunea planului, trebuie stabilite planificari axate pe cazuri unice.

C.    Actiuni de planificare axate pe cazuri unice:

Printr-o alegere constienta (in functie de cantitate si valoare)

Printr-o alegere aleatoare

Alegerea constienta se refera spre exemplu la anumite adeverinte de imprumut, care servesc la auditul de creante si datorii, daca au aparut in trecut numai la anumiti creditori sau debitori

Alegerea aleatoare are de regula loc prin metode de alegeri statistice sau eventual sprijinite tehnic. Aceasta metoda se foloseste la o cantitate foarte mare si greu de parcurs de date (spre exemplu la o probabilitate finala de 95%)

Tema 2

„Independenta financiara a expertului contabil – situatii de conflict”

Un principiu central pentru examinator este mentinerea independentei. In Germania este evidentiat acest principiu in ordonanta economica de verificare (WPO) ca punct central.

De curand au demonstrat unele bilanturi facute de Enron si Worldcom ce se intampla daca o companie care efectueaza clar audit economic impotriva (? ult paragraf - pag 7)

Registrul de legi comerciale german (HGB-Handelsgesetzbuch) contine in legea Nr.319 HBG diverse continuturi de excludere, care interzic unui examinator economic desfasurarea unei analize legale obligatorii a intreprinderii.

Exemple de grupuri de cazuri pentru potentiale conflicte:

1. Implicarea in momentul stabilirii incheierii anului prin prisma examinatorului este interzisa.

=>corespunde interzicerii de autoexaminare; in momentul in care examinatorul asista si il ajuta pe mandantul activ la stabilirea bilantului si calcularea conturilor de castig / pierderi, acesta devine expus pericolului de pierdere a obiectivitatii. In cazul acesta examinatorul nu obtine un numar de documente “necunoscute”, care ar trebui apreciate si analizate intr-o maniera obiectiva, ci practic propriile rezultate- caz, a carui infaptuire este interzisa.

este de inteles, totusi, faptul ca examinatorului ii este permis sa-i explice mandantului anumite problematici (de ex. Tehnica concreta de calculare a impozitelor pe provizioane ale corporatiilor (Körperschaftsteuerrückstellung)), insa acestuia ii este interzis sa calculeze valoarea finala, substituind obligatia mandantului.(in locul acestuia).

2. Conlucrarea membrilor echipei de examinare in cadrul departamentului intern de reviziune al mandantului este interzisa.

Examinatorul implineste prin obligatia sa legala functia unui instrument independent, competent si strain in relatia sa cu intreprinderea. Revizia interna este insa o instanta de control instaurata in interiorul Intreprinderii.

Examinatorul final are voie sa aprecieze anumite aspecte din prisma propriei opinii cu scopul de a-l ajuta in demersul analizei economice, acestuia ii este insa interzis sa efectueze obligatiile si raspunderile departamentului intern de revizie. Astfel, examinatorul nu ar mai fi independent si strain activitatilor interne ale intreprinderii, fiind influentat sa prezinte in raportul sau date in conformitate cu tinuta de asteptare a persoanelor publice.

3. Este permisa in cadrul unui mandat rotatia de examinatori interni si externi

regula asigura garantarea unei calitati de examinare superioare pe parcursul intregii perioade de testare -> evitarea de slabiciuni umane si de “treceri cu vederea”.

=> Procedeul rotatiei interne inseamna, ca membrii echipei de examinare sunt schimbati in distante temporale regulate(aprox 3 ani); “sange proaspat” aflat in misiune ajuta in circumstante diferite la gasirea de cunoasteri si aprecieri noi.

=>rotatie externa= schimbarea intreprinderii de examinare

(de ex la fiecare 5-7 ani)

Avantaje: Examinatorul prim are o parere complet noua despre mandant=>strategii si programe de examinare complet noi.

Dezavantaje:Prabusirea venitului examinatorului, care pierde contractul; in anumite cazuri este o compensatie imposibila.

4. Oficializarea oricaror relatii suplimentare intre reprezentantii firmei de examinare si mandant

Auditul este obligat la contractarea unui examinator corect si obiectiv, in urmatoarele domenii:

v    Sfaturi legislative

v    Sfaturi in domeniul impozitarilor

v    Orice sfatuiri economice aditionale

=> stabilirea unor venituri totale maxime ale examinatorului (de ex.max. intre 10%-30% din venitul sau anual), pentru a asigura independenta, obiectivitatea si “placerea desfasurarii activitatii”, indiferent de orice influente din partea mandantului.

=> dependenta volumului de venituri nu trebuie sa afecteze, sau sa puna in pericol, obiectivitatea examinatorului.