Riscul financiar al intreprinderii

Riscul financiar al unei intreprinderi decurge din modul de indatorare al acesteia, concretizat in riscul de solvabilitate si cel de lichiditate. Riscul financiar este caracterizat de influenta asupra profitului a indatorarii intreprinderii.

Riscul financiar este definit de catre I. Stancu ca ,, variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta structurii financiare a firmei ². El se produce atunci cand rata rentabilitatii economice obtinute prin utilizarea imprumuturilor este inferioara ratei dobanzii capitalului imprumutat.

Caracterizarea riscului financiar si cuantificarea gradului de expunere la aceasta categorie de risc se bazeaza pe:

metoda pragului de rentabilitate;

efectul de levier financiar;

explicarea factoriala a rentabilitatii financiare prin evidentierea efectului de levier.

Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate utilizeaza aceeasi metodologie ca si riscul de exploatare, luand in considerare si cheltuielile cu dobanzile ca elemente de cheltuieli fixe.

Se calculeaza o cifra de afaceri care corespunde unui prag de rentabilitate global (CA), pe baza urmatoarei relatii:

CA=

unde:

CF= cheltuieli fixe;

CV= cheltuieli variabile;

CA= cifra de afaceri totala;

D = dobanda ca o cheltuiala fixa;

R= rata marjei cheltuielilor variabile.

Aprecierea riscului financiar se face pe baza urmatorilor indicatori:

indicatorul de pozitie absolut:

CA-CA

indicatorul de pozitie relativ:

coeficientul de elasticitate:

unde:

PC = profitul curent (dupa deducerea dobanzii);

CA = cifra de afaceri.

Coeficientul de elasticitate se mai poate calcula si cu ajutorul formulei:

Riscul financiar se mai masoara si prin efectul de levier cu ajutorul formulei:

sRf = sRec (1+L)

unde:

sRf = abaterea medie patratica a rentabilitatii financiare;

sRec = abaterea medie patratica a rentabilitatii financiare;

L = levierul, raport intre datorii si capitalurile proprii D/Cpr

(structura financiara a firmei)

Pornind de la influenta indatorarii firmei asupra rentabilitatii capitalurilor proprii se mai poate ilustra un model de apreciere a riscului financiar bazat pe efectul de levier financiar al indatorarii.

Efectul de levier financiar poate fi redat pornind de la structura simplificata a bilantului si ratele de rentabilitate caracteristice (fig 7.2):

Fig. 7.2 Structura bilantului si ratele de

rentabilitate corespunzatoare

Activului economic (Ae) ii corespunde rata rentabilitatii economice (Rec), capitalurilor proprii (Cpr) rata rentabilitatii financiare (Rf) si datoriilor (D) - rata dobanzii (Rd).

Rezultatul exercitiului (Rex) se poate determina ca diferenta intre rezultatul exploatarii (Re) si dobanda platita pentru capitalul imprumutat (d), daca se face abstractie de incidenta rezultatului exceptional, a veniturilor financiare si a impozitului pe profit:

Rex = Re - d

Rezultatul exploatarii se poate calcula in functie de rata rentabilitatii economice:

Re = Ae x Rec

Dobanda se determina ca un produs intre nivelul datoriilor si rata dobanzii (Rd). Rata rentabilitatii financiare a firmei este dependenta de relatia dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii:

daca Rec > Rd, atunci Rf > Rec, iar indatorarea are un efect benefic asupra firmei (efect de ,,levier² Utilizarea surselor imprumutate in procesul de exploatare conduce la sporirea rentabilitatii capitalului propriu, nivelul de crestere fiind cu atat mai mare cu cat gradul de indatorare este mai ridicat fara sa se depaseasca un prag de indatorare considerat normal din punctul de vedere al riscului financiar;

daca Rec = Rd, atunci Rf = Rec, iar indatorarea este neutra din punct de vedere al rentabilitatii financiare. Nivelul capitalului propriu este egal cu nivelul rentabilitatii capitalului investit;

daca Rec < Rd, atunci Rf < Rec, iar indatorarea are un efect negativ asupra rentabilitatii financiare a firmei, sporind riscul financiar al acesteia (efect de ,,maciuca²). Sursele imprumutate sunt mai scumpe decat efectele pe care le genereaza, iar aceasta va conduce la scaderea rentabilitatii capitalului propriu proportional cu gradul de indatorare.

Riscul financiar se poate masura prin punerea in evidenta a factorului de indatorare si a rentabilitatii firmei cu ajutorul formulei:

Asupra ratei rentabilitatii financiare actioneaza indirect:

viteza de rotatie a activului economic CA/Ae;

rata rentabilitatii comerciale Re/CA;

diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii;

gradul de indatorare al firmei numit si ,,bratul levierului financiar²D/Cpr.

Prin indicatorii utilizati se poate determina modul cum  acestia

influenteaza structura financiara a firmei in cazul datorarii unei rentabilitati financiare prin marimile pe care le prezinta indicatorii de risc financiar. Aceasta este necesar pentru a stabili elasticitatea firmei in raport cu conditiile de piata.

Pentru a spori rentabilitatea financiara a intreprinderii sunt necesare masuri care sa urmareasca accelerarea vitezei de rotatie a activelor, cresterea rentabilitatii comerciale, sporirea rentabilitatii economice si pe aceasta baza a ecartului fata de rata dobanzii, optimizarea structurii capitalului bazat pe efectul de levier financiar a indatorarii.