Tipuri de concurenta

Tipuri de concurenta

Concurenta este o insusire a productiei de marfuri care ajunge la manifestarea sa deplina, libera, abia in stadiul economiei industrializate, a productiei masiniste de fabrica. In acest context, concurenta joaca un rol de prim ordin in integrarea capitalurilor individuale in capitalul social total. Concurenta, ca mod de comportament al agentilor economici, semnifica un antagonism intre participantii la actul de vanzare-cumparare, un raport de forte intre acestia, o opozitie vizibila in mod clar mai ales pe piata factorilor de productie.[1]

Concurenta ca procedeu deschis de confruntare a agentilor economici reprezinta cea mai buna cale pentru satisfacerea intereselor lor, respectiv maximizarea profiturilor pentru intreprinzatori si satisfacerea maxim posibila a nevoilor consumatorilor. De aici deducem faptul ca starea de concurenta desemneaza o anumita structura de piata. Structura concurentiala a pietei se poate caracteriza prin urmatoarele elemente:

- numarul si talia agentilor economici;

- gradul de diferentiere a produselor;

- posibilitatile de intrare intr-o ramura de activitate;

- gradul de transparenta a pietei, adica cunoasterea elementelor pietei si implicit a informatiilor asupra pretului, cererii si ofertei,etc;

- gradul de utilizare a factorilor de productie;

- gradul de libertate in formarea preturilor.

Concurenta intre producatori exercita o permanenta presiune asupra preturilor de vanzare in sensul scaderii lor, ceea ce contribuie la largirea pietei in ce priveste cantitatea ceruta de consumatori, care este cu atat mai mare, cu cat pretul este mai mic.

Pretul, care depinde de intersectia curbei cererii cu cea a ofertei, constituie un pol de atractie catre care converg toate fortele pietei. El este un "mic nord al busolei economice", dupa cum afirma Michel Didier.

Cunoasterea concurentei de catre producatori a condus la conturarea unor tipuri de strategii de atragere a interesului pietei. Dintre acestea mai importante sunt urmatoarele:[2]

a)strategia efortului concentrat destinat atragerii clientelei particulare pentru un produs particular, pentru care se ofera cele mai bune servicii;

b)strategia diferentierii bunurilor intr-o gama superioara pentru cucerirea interesului clientilor pentru un produs particular;

c)strategia dominatiei globale prin costuri, cu care se asigura concurenta preturilor imbatabile, neexcluzandu-se desigur, calitatea produsului si a serviciului oferit.

Apeland la aceste strategii fiecare agent economic este preocupat pentru conducerea activitatii sale astfel incat firma lui sa fie cea mai competitiva, iar castigul net sa fie cel mai bun.

Tabelul 1.3. reprezinta diferite tipuri de piete, singurul criteriu fiind numarul.

Tipuri de piete tabelul 1.3.

Concurenta perfecta - se concretizeaza prin faptul ca are un mare numar de ofertanti alaturi de un mare numar de cumparatori.

Monopol - un singur ofertant, un mare numar de cumaratori.

Oligopol - numar mic de vanzatori.

Monopson - un singur cumparator.

Oligopson - un numar restrans de cumparatori.

Monopol bilateral - unicitatea cererii si ofertei.

Oligopol bilateral - un cumparator, un numar mic de ofertanti.

Monopolul va fi contrariat in cazul cand va fi un singur ofertant si un numar mic de cumparatori.

Monopson contrariat - in cazul cand va fi un singur cumparator si un numar mic de ofertanti.

Un bun este definit printr-un ansamblu de cracteristici:

- intrinsece(culoare, gust);

- extrinsece(localizare).

Exista trei tipuri de concurenta:

1.concurenta pura

2.concurenta perfecta

3.concurenta monopolistica

Concurenta pura se caracterizeaza prin:

-atomocitate: un mare numar de agenti economici identici participa la cererea si oferta unui bun;    fiecare patrunde pe piata cu o dimensiune neglijabila in raport cu dimensiunile pietei;

-omogenitate: toate intreprinderile produc acelasi bun, omogen, ce prezinta caracteristici absolut identice;

-libera intrare in ramura: nu exista bariera juridica sau institutionala de a intra noi producatori, concurenti, in productia bunului considerat.

Concurenta perfecta presupune:

-perfecta transparenta a pietei. Toti agentii economici sunt perfect informati. Vanzatorii si cumparatorii au toate informatiile cu privire la calitatea si natura produsului, dar nu prevad pretul. Pe o piata perfecta nu poate fi decat un singur pret:

a)bunul fiind omogen, toate calitatile acestuia sunt identice;

b)avand aceeasi utilitate, cumparatorul nu e interesat sa cumpere acelasi bun la un pret mai mare.

-perfecta mobilitate a factorilor de productie. Aceasta conditie presupune ca factorii de productie (munca si capitalul) sunt dirijati catre dezvoltare:

- pe o perioada scurta - productia firmei poate sa se modifice, dar capacitatea de productie, echipamentele, sunt fixe.

- pe o perioada lunga - capacitatea de productie a firmei poate fi modificata.

Concurenta monopolistica

Se spune ca pe piata se afla o concurenta monopolistica cand exista diferentieri de produse si un numar mare de vanzatori.

a)Diferentierea produselor. Fiecare producator dispune, in consecinta, de o anumita clientela, care ii este relativ fidela. Se tine cont de calitatea produsului, de facilitatea desfacerii, de preferinta cumparatorului, de produsele ce provin dintr-o intreprindere determinata. Curba cererii nu mai este ca in cazul concurentei perfecte, infinit elastica in raport cu pretul (aceasta nu mai este o dreapta paralela cu axa absciselor); cererea intreprinderii este functie descrescatoare a pretului; se spune ca si in cazul monopolului, intreprinderile nu suporta pretul pietei si au o anumita latitudine pentru alegerea cuplului pret - cantitate.

b)multiplicitatea vanzatorilor. Dar nu este o interdependenta directa intre deciziile celor doi producatori considerati izolati. Deciziile luate de o intreprindere izolata nu influenteaza sensibil pe ceilalti intreprinzatori.

Caracteristici principale

A)Pretul - intreprinderea va vinde la pretul corespunzator minimului costului mediu, pret, ce corespunde costului marginal. In situatia concurentei monopolistice intreprinderea fixeaza pretul sau in ; pretul de echilibru al concurentei monopolistice este mai mare decat pretul de echilibru al concurentei perfecte si mai mare decat costul marginal.

B)Cantitatile produselor. Productia optimala este aceea ce corespunde minimului costului mediu. El va fi foarte diferit in cazul concurentei monopolistice unde productia de echilibru se situeaza la un nivel inferior (<). Numarul de intreprinderi atrase de existenta profitului face ca fiecare din intreprinderi sa poata utiliza in mod optim ansamblul capacitatilor sale de productie; in acest sens apare capacitatea excedentara.

C)Strategia producatorului. In cazul concurentei perfecte producatorul prelua simplu pretul de pe piata; in cazul monopolului, se determina simultan pretul si cantitatea de marfa produsa. Concurenta monopolistica permite sa se puna in evidenta importanta concurentei prin produse; producatorul poate intr-o prima etapa sa aleaga produsul pe care trebuie sa-l vanda. In a doua etapa va alege simultan pretul si cantitatea de produse.