Rentabilitatea: definitie, indicatori de masurare

Rentabilitatea: definitie, indicatori de masurare

Rentabilitatea constituie o forma sintetica de exprimare a eficientei economice, care reflecta capacitatea unei firme de a realiza profit. In conditiile economiei de piata, profitul constituie obiectivul de baza al oricarei intreprinderi. Cresterea acestuia si, implicit, a rentabilitatii constituie o necesitate obiectiva, vitala pentru insasi existenta intreprinderii. Intreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. Rentabilitatea apare, astfel, ca instrument hotarator in mecanismul economiei de piata, in orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor (productivi sau individuali). Rentabilitatea presupune obtinerea unor venituri, in urma vanzarii si incasarii productiei fabricate, mai mari decat cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.

Pentru exprimarea rentabilitatii la nivelul unei firme, se utilizeaza doua categorii de indicatori:

a)     Indicatori absoluti: rezultatul exercitiului; rezultatul din exploatare; rezultatul net.

b)     Indicatori relativi (rate de rentabilitate): rata rentabilitatii economice; rata rentabilitatii financiare; rata rentabilitatii resurselor consumate; rata rentabilitatii veniturilor; rata rentabilitatii comerciale;

Rezultatul total al exercitiului (profit sau pierdere) reprezinta un indicator sintetic prin care se apreciaza, sub forma absoluta, rentabilitatea unei firme. Nivelul sau se calculeaza in Contul de Profit si Pierderi, ca diferenta intre veniturile totale (Vt) si cheltuielile totale (Ct), astfel:

Rt (Pb) = Vt - Ct.

Nivelul rezultatului total se mai poate stabili prin insumarea rezultatului de exploatare (Re) cu rezultatul financiar (Rf) si cu rezultatul extraordinar (Rex):

Rt = Re + Rf + Rex = (Ve - Ce) + (Vf - Cf) + (Vex - Cex).

Prin insumarea rezultatului de exploatare cu rezultatul financiar se obtine rezultatul curent (Rc):

Rc = Re + Rf,   iar Rt = Rc + Rex.

Analiza rezultatului total are doua componente:

analiza structurala: prin care se urmareste surprinderea contributiei diferitelor elemente componente la realizarea acestuia. In acest scop, se poate determina ponderea fiecarei componente in rezultatul din exploatare. Pot fi astfel identificate acele componente cu cea mai mare contributie la realizarea profitului, carora trebuie sa li se acorde o atentie sporita.

analiza factoriala: necesita studierea acestuia cu ajutorul unor modele de tip determinist, care permit stabilirea factorilor ce influenteaza nivelul si evolutia sa, precum si masurarea acestor influente.

Rezultatul din exploatare reprezinta cea mai importanta componenta a rezultatului total, fiind agreat, in principal, de investitori pentru caracterizarea rentabilitatii economice a activitatii finantate. Nivelul sau se poate determina pe baza Contului de Profit si Pierderi, ca diferenta intre veniturile din exploatare si cheltuielile din exploatare:

Re = Ve - Ce

Si acest indicator poate fi analizat din punct de vedere structural si factorial.

In cadrul rezultatului din exploatare ponderea principala revine profitului aferent cifrei de afaceri, calculat ca diferenta intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente cifrei de afaceri:

Pr = CA - C

Nivelul sau este influentat de 4 factori directi: volumul vanzarilor, structura productiei, costul pe unitatea de produs si pretul de vanzare.

Ratele de rentabilitate reprezinta indicatori sintetici, prin care se apreciaza, sub forma relativa, situatia profitabilitatii sau a capacitatii intreprinderii de a produce profit. Rata rentabilitatii, ca indicator de performanta, poate avea mai multe forme de exprimare, in functie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obtinute (profitul, EBE sau alti indicatori partiali ai rentabilitatii) la un indicator de flux global al activitatii (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adaugata) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obtinerea rezultatului respectiv (ca indicatori de efort). Cele mai importante rate de rentabilitate sunt: rata rentabilitatii economice, rata rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii resurselor consumate, rata rentabilitatii veniturilor.

Rata rentabilitatii economice masoara performantele totale ale activitatii unei firme, independent de modul de finantare si de sistemul fiscal. Aceasta rata se poate exprima sub mai multe forme, in functie de modul de exprimare a indicatorului de efort. Intalnim, astfel:

- rata rentabilitatii economice a activelor, cand indicatorul de efort este reprezentat de activele totale sau cele de exploatare;

- rata rentabilitatii economice a capitalului investit, cand indicatorul de efort este reprezentat de capitalul investit.

a) Rata rentabilitatii economice a activelor se calculeaza ca raport intre rezultatul total al exercitiului sau profitul brut total (Pb) si activul total (At), format din activele imobilizate (Ai) si activele circulante (Ac):

Nivelul sau prezinta interes, in primul rand, pentru managerii intreprinderii, care apreciaza, astfel, eficienta cu care sunt utilizate activele disponibile.

b) Rata rentabilitatii economice a capitalului investit se determina ca raport intre rezultatul total al exercitiului sau rezultatul din exploatare si capitalul investit:

.

De nivelul acestei rate sunt interesati, in primul rand, investitorii actuali si cei potentiali (actionarii si bancile), care o compara cu rentabilitatea altor forme de plasament (dobanzile la depozitele bancare, castigul din plasarea capitalului la alte intreprinderi etc.), dar si managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifica o gestiune eficienta a capitalurilor investite. In acest sens, ei compara rata rentabilitatii economice cu rata medie a costului capitalului (Rci), putandu-se intalni urmatoarele situatii:

- cand Re > Rci, inseamna ca activitatea desfasurata degaja o rentabilitate economica superioara costului capitalului, inregistrandu-se o valoare adaugata economica pozitiva, care va spori valoarea de piata a intreprinderii;

- cand Re < Rci, inseamna ca rentabilitatea obtinuta nu poate acoperii solicitarile furnizorilor de capital, inregistrandu-se o valoare adaugata economica negativa si o reducere a capitalurilor proprii.

Rata rentabilitatii financiare (Rf) exprima eficienta utilizarii capitalului propriu al firmei. Din acest considerent, rata rentabilitatii financiare prezinta o importanta deosebita, in primul rand, pentru actionari, care apreciaza, in functie de nivelul acesteia, daca investitia lor este justificata si daca vor continua sa sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renuntarea, pentru o perioada limitata, la o parte din dividendele cuvenite.

Rata rentabilitatii financiare este influentata, in mod esential, de existenta a doi factori:

- folosirea in cadrul structurii de capital a intreprinderii a capitalului imprumutat;

- deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile intreprinderii (drept cheltuieli financiare) si existenta efectului de "scut de impozit".

In plus, este necesar ca rata rentabilitatii economice sa fie superioara costului capitalului imprumutat, in caz contrar, folosirea capitalurilor imprumutate devenind ineficienta.

Rata rentabilitatii financiare se poate calcula prin raportarea profitului net (Pn) la marimea capitalului propriu, astfel:

Din relatia de calcul al acestei rate, rezulta ca, pentru cresterea nivelului sau, este necesar ca profitul net sa creasca intr-un ritm superior cresterii capitalului propriu.

Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) se exprima ca raport intre un anumit rezultat economic si cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestuia. Prezinta interes pentru managerii intreprinderii, care trebuie sa asigure o utilizare eficienta a resurselor disponibile. Putem calcula, astfel, urmatoarele rate:

a) Rata rentabilitatii cheltuielilor de exploatare (Rce)

in care: Ce - cheltuielile de exploatare;

b) Rata rentabilitatii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc), calculata ca raport intre profitul aferent cifrei de afaceri a intreprinderii (Pr) si costul productiei vandute:

Modificarea ratei rentabilitatii resurselor consumate se explica, in mod direct, prin modificarea structurii productiei vandute (s), a costurilor pe produse (c) si a preturilor de vanzare fara TVA pe categorii de produse (p). Nivelul acestei rate depinde de activitatea desfasurata de intreprindere, fiind mai ridicat in firmele cu rotatie lenta a activelor si mai scazut in firmele cu rotatie rapida.

Rata rentabilitatii veniturilor (Rv) exprima profitul total ce revine la 100 lei venituri. Nivelul sau se determina cu relatia:

.

Prin acest model, urmarim corelatia dintre dinamica profitului si dinamica veniturilor.

O varianta a ratei rentabilitatii veniturilor, circumscrisa activitatii de exploatare, este rata rentabilitatii comerciale (Rcom). Aceasta rata exprima eficienta activitatii de comercializare a intreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor si al politicii de preturi adoptate de intreprindere. Daca ne vom referi strict la activitatea de productie si comercializare, adica la profitul aferent cifrei de afaceri, deoarece rezultatul de exploatare poate contine influenta altor elemente, care nu au legatura directa cu cifra de afaceri, rata rentabilitatii comerciale sau a vanzarilor poate fi exprimata astfel:

Aceste modele cuprind aceiasi factori de influenta ca si rata rentabilitatii resurselor consumate, situati in aceeasi ordine de conditionare: structura productiei, costul de productie si pretul de vanzare. Nivelul acestei rate depinde de activitatea desfasurata de intreprindere, fiind mai ridicat in firmele cu rotatie lenta a activelor si mai scazut in firmele cu rotatie rapida.