Piete de capital si capitalul financiar

Piete de capital si capitalul financiar

In sens restrans, pietele de capital sunt pietele sau mai bine zis grupul de piete interconectate pe care capitalul in forma sa financiara este dat si, respectiv, luat cu imprumut sau investit in diferite conditii si pe diferite perioade, variind de la perioade foarte scurte la perioade foarte lungi sau, ca in cazul actiunilor de capital pe o perioada indefinita.

Capitalul financiar exista sub forma activelor financiare care sunt inscrisuri permitand proprietarului lor sa primeasca venituri sub forma de dobanda pe o perioada specificata sau alte drepturi banesti. Firmele si guvernele ridica bani de pe piata de capital prin vanzare de active financiare. Investitorii de portofoliu in calitate de cumparatori de active financiare evalueaza cat sa dea pe aceste active, calculand valoarea prezenta a dobanzii promise ca va fi platita in viitor sau a altor venituri asteptate de pe urma activului respectiv. Exista si active la care dobanda este retinuta in momentul cumpararii inscrisului respectiv si exista active de pe urma carora se obtine venit sub forma de dividende sau de spor la capitalul inscrisului. Activele financiare sunt frecvent revandute intre indivizi inainte de data la care emitentul initial al inscrisului se obliga sa-si rascumpere inscrisul sau sa achite obligatiile de plata specificate in inscris.

Conceptual, capitalul financiar este capitalul sub forma de lichiditati banesti spre deosebire de capitalul formal din activele fizice ale unei companii. Cea mai lichida forma a unui activ de capital financiar dintr-o economie este numerarul. Numerarul este formal din monedele si bancnotele puse in circulatie de banca centrala a tarii si ele nu sunt purtatoare de dobanda, adica dobanda nominala este zero.

Companiile pot avea diverse tipuri de capital financiar. Principala distinctie se face intre capitalul pe actiuni si capitalul luat cu imprumut prin obligatiuni de capital sau alte titluri similare de debit. La randul lui, capitalul pe actiuni se imparte in actiuni ordinare de capital si actiuni preferentiale de capital in care numai detinatorii de actiuni ordinare suni proprietarii companiei. Ei accepta un risc mai mare decat detinatorii altor clase de actiuni, deoarece dividendele - parti din profitul realizat al companiei - ce li se cuvin sunt platite ultimele. Actiunile preferentiale beneficiaza" de plata dividendelor - pana la o anumita suma specificata - inaintea detinatorilor de actiuni ordinare.

Actiunile de capital pot fi impartite in actiuni cu putere de vot si actiuni fara putere de vot (sau actiuni de tip A). Actiunile preferentiale vin imediat inaintea actiunilor ordinare in privinta platii dividendelor, in cauza actiunilor preferentiale, dividendele sunt fixe, de regula. Daca intr-un an, profiturile sunt insuficiente, proprietarii companiei (detinatorii de actiuni ordinare) raman fara dividende, dar detinatorii unor actiuni preferentiale numite actiuni cumulative au dreptul sa primeasca dividendele restante in anii ulteriori, cand profiturile vor fi suficient de mari. Unele actiuni preferentiale sunt actiuni participative, insemnand ca ele pot participa la impartirea dividendelor platite la actiunile ordinare. Unele actiuni preferentiale sunt rascumparabile la un pret si o data stabilite in conditii specificate dinainte. De regula, data de rascumparare ramane o optiune a directorilor companiei. Alte actiuni preferentiale sunt nerascumparabile. Din punct de vedere al instrumentelor financiare comercializate pe pietele de capital, actiunile preferentiale sunt asimilate titlurilor debitoare deoarece ele dau dreptul la un venit specificat dinainte asimilabil unei rate de dobanda.

Actiunile de capital imprumutat (luat cu imprumut de catre companie) numite, in mod generic, obligatiuni de capital vin pe primul loc in structura capitalului unei companii. Ele implica din punctul de vedere al investitorului financiar cel mai mic grad de risc, iar dobanda (de regula, fixa, in cazul obligatiunilor) trebuie platita chiar cand compania nu realizeaza profituri in anul respectiv. De regula, imprumutul de capital prin vanzarea de obligatiuni de catre o companie este garantat cu activele fixe de capital real ale companiei, desi actiuni de capital imprumutai negarantate, care nu sunt securizate (garantate) cu capitalul fizic al companiei, exista in mod curent in practica pietelor de capital din lume. Rareori, obligatiunile de capital pot fi nerascumparabile, insemnand ca valoarea capitalului luat cu imprumut nu este achitata pana nu se lichideaza compania si, adeseori, obligatiunile pot fi rascumparabile la un pret si o data dinainte specificate. Obligatiunile de capital mai pol fi convertibile sau neconverlibile in actiuni ordinare de capital.

Obligatiunile fac parte din marca categorie a instrumentelor financiare de debit, insemnand orice document de valoare comercializat pe pietele de capital care evidentiaza o datorie si prin a carui vanzare sau transferare catre un investitor financiar i se permite vanzatorului sa imprumute capital financiari sau orice fel de fonduri financiare. Obligatiunile, care pot fi emise nu numai de catre companii, ci si de guvern sau administratii locale, alte institutii, sunt titluri debitoare pe termen lung. Printre alte exemple de instrumente financiare de debit, se numara bonurile de tezaur, certificate de depozit etc.