ROLUL SI FUNCTIILE CREDITULUI IN ECONOMIE

ROLUL SI FUNCTIILE CREDITULUI IN ECONOMIE

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitii sau activitati curente. Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, precum si fondurile stranse prin vanzarea de actiuni si obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi intreprinderilor de stat si particulare.

Intreprinderile producatoare, intreprinderile prestatoare de servicii, producatorii agricoli si toate celelalte intreprinderi trebuie sa obtina suficiente venituri, sa aiba fluxuri monetare pozitive si sa realizeze profituri. Avand in vedere aceste necesitati, capitalul joaca un rol important, deoarece extinderea unei intreprinderi, incluzand cumpararea de valori imobiliare si achizitionarea de masini moderne pentru obtinerea unei productii mai rentabile poate fi realizata numai prin investitii (de capital) pe termen lung.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

La incheierea acestei sesiuni, cunostintele dobandite va vor permite:

sa intelegeti importanta economica a creditului;

sa identificati principalele trasaturi ale creditului;

sa cunoasteti diferitele tipuri de piete de fonduri disponibile pentru imprumut;

sa intelegeti piata monetara si de capital si sa recunoasteti diferitele lor functii;

sa intelegeti conceptul de inflatie si efectele acesteia;

IMPORTANTA ECONOMICA A CREDITULUI

In economia de piata, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale intregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum mare de produse. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezinta operatiunea prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta persoana fizica sau juridica (creditor), asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la termen/scadenta. Creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferitii agenti economici, proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata. Cu toate ca activitatea bancilor comerciale a devenit foarte complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economici si/sau persoanele fizice. Deci, bancile comerciale reprezinta institutii primitoare si distribuitoare de capital.

Creditul este 'orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani'.

TRASATURILE SI FUNCTIILE CREDITULUI

a) In orice operatiune de credit, de regula, intervin doi subiecti: cel care acorda creditul, numit creditor si cel care primeste creditul, numit debitor.

b) Un element esential al creditului il reprezinta schimbul in timp, adica separarea printr-un interval de timp a momentului cedarii unei sume de bani de cel al rambursarii acesteia.

c) Pentru timpul care va trece intre primirea sumei si rambursarea sa, beneficiarul operatiunii va plati o dobanda concretizata in suma de bani platita de catre debitor creditorului sau pentru creditul acordat pe un timp determinat. Rata dobanzii este in stransa corelatie cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. Altfel, intreprinzatorii nu vor angaja credite, deoarece din valorificarea acestora, prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult, pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.Rata dobanzii este pretul platit pentru a dispune timp de un an de o anumita cantitate de moneda. Rata dobanzii reprezinta raportul procentual dintre: marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat. Rata dobanzii depinde insa si de rata inflatiei, adica de rata deprecierii monetare.

d) Rambursarea creditului la o anumita data reciproc convenita, denumita scadenta (momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului, ratele partiale care se ramburseaza esalonat, la anumite termene, conform intelegerii stipulate in contractul de credit).

e) Garantarea creditului

f) Perioada de gratie (perioada intre momentul angajarii creditului si inceperea rambursarii sale).Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul si importanta creditului in economia fiecarei tari au marcat o crestere considerabila, avand loc totodata, diversificarea functiilor indeplinite de credit. In primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca redistribuie rezervele banesti disponibile la un moment dat in economie sub forma imprumuturilor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finantare. Prin disponibilitati sunt desemnate atat excedentele din conturile intreprinderilor deschise la banci si aflate temporar in stare inactiva, rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi la banci, cat si sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri si depuse spre pastrare la casele de economii si/sau la bancile comerciale.

Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, bancile, prin creditarea acestora, transforma economiile sterile in capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea avutiei reale a societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului

Printr-o analiza atenta a cererilor de credite se favorizeaza orientarea disponibilitatilor spre ramurile sau activitatile mai rentabile, acest lucru asigurand o mai mare posibilitate de adaptare la cerintele pietei interne si externe. Avand in vedere cele prezentate, creditul, prin functia sa distributiva, participa la cresterea gradului de centralizare si concentrare a capitalului.

Economisirea fara investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune.

Nu orice individ poate fi intreprinzator - nu dispune de calitatile necesare sau nu dispune de capitalul necesar. De aici se poate observa importanta pe care o are creditul in prcfCesul de transformare a economiilor in investitii.Cu alte cuvinte, creditul este un important factor al cresterii economice.Prin urmarirea si verificarea atenta a modului de utilizare a sumelor primite, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor nerentabile, care provoaca pierderi.Un intreprinzator care prezinta initiative riguros fundamentate si insotite de garantii reale acoperitoare poate sa obtina un credit. Astfel, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovatiei ceea ce favorizeaza concurenta, cu efectele sale pozitive asupra economiei in ansamblul sau.

O alta functie importanta a creditului este cea de emisiune monetara.

O data cu diversificarea tehnicii de plata (virament, cec, trata etc.) s-a ajuns la diminuarea folosirii numerarului si in consecinta la cresterea in proportii mari a monedei de cont (scripturale).

Prin aceasta s-a asigurat si importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici si, instrumente de plata oferite de existenta creditului facand fata cresterii volumului de tranzactii.

Regland dimensiunile cererii si ale ofertei de marfuri tocmai prin creditarea consumului pe de o parte si creditarea stocurilor pe de alta parte, creditul contribuie, alaturi de alti faeton, la stabilitatea preturilor.

Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea continua a fondurilor.

Nu trebuie neglijata nici prezenta din ce in ce mai masiva a creditului in randul populatiei sub formele sale de credit de consum, credit ipotecar, s.a.

Un rol deosebit il are creditul in promovarea relatiilor economice internationale prin creditarea activitatilor de comert exterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru producator.

Nu putem ignora nici importanta creditului in acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul public.

De asemenea, creditul exercita o influenta benefica asupra consumului, prin cumpararea pe credit si plata in rate a unor bunuri de folosinta indelungata.

Pe acest fond, rolul si amploarea creditului au crescut mult, o data cu dezvoltarea economico-sociala, devenind o activitate economica deosebit de importanta.

O data cu relevarea acestor functii importante, trebuie mentionat, in acelasi timp, ca abuzul de credit prezinta si dezavantaje importante, putand sa determine pierderi pentru institutiile de credit, falimente ale institutiilor insolvabile sau influente negative asupra conjuncturii economice.

In cadrul economiei de piata, creditul are o foarte mare raspandire, el reprezentand un mod de finantare a necesarului de resurse in completarea celor proprii, iar in anumite cazuri poate constitui chiar sursa unica de finantare.

Este oportun ca pentru realizarea unei cresteri economice sa se apeleze la credite decat sa se astepte o perioada indelungata pana cand s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama capitalizarii beneficiilor.Folosind creditele, agentii economici castiga timp in lupta de concurenta, pot sa-si . adapteze operativ activitatea in conformitate cu cerintele pietei si totodata, printr-o activitate eficienta isi creeaza si mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor.

Daca folosirea creditului este o operatiune necesara pentru agentii economici, mai ales in conditiile cand capitalul propriu este neindestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute in vedere, tot atat de adevarat este ca se impune o atitudine prudenta din partea debitorului care sa-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se realizeze o rentabilitate satisfacatoare pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, in conditiile obtinerii de profit.

Sintetizand, creditul indeplineste urmatoarele functii in economie:

inlesneste sporirea capitalului real printr-o mai buna utilizare a factorilor de productie existenti;

. faciliteaza distribuirea resurselor banesti intre diferite intreprinderi si ramuri care sunt bine situate pe piata, creditul contribuind la conceritrarea intreprinderilor;

. accelereaza tranzactiile comerciale, ameliorand procesul de desfacere a marfurilor la scara larga;

. sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea ei, asigurand in acelasi timp si o reducere a cheltuielilor in circulatia banilor;

. creditul contribuie, prin reglarea ratei dobanzii, la stavilirea fenomenului de inflatie; « exercita o influenta pozitiva asupra consumului in cazul acordarii de credite pentru consum;

. contribuie la aparitia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovatie, ceea ce favorizeaza amplificarea concurentei - factor al cresterii economice;

. creditul are un rol deosebit si in promovarea relatiilor internationale.

PRINCIPII DE CREDITARE

La baza activitatii de creditare stau o serie de principii, dintre care cele mai importante sunt: prudenta bancara si confidentialitatea operatiunilor de creditare. Acestea se regasesc in toate normele bancilor din Romania si sunt reglementate de Banca Nationala a Romaniei (BNR).

Prudenta bancara

Asumarea unor angajamente se face in stransa corelare cu:

. incadrarea in strategia generala a bancii;

respectarea reglementarilor in materie de creditare ale BNR, precum si respectarea normelor proprii de creditare;

gestionarea cat mai eficienta a resurselor de creditare;

. evaluarea si stabilirea expunerii.la risc;

alocarea de sume pentru constituirea de provizioane specifice de risc;

obtinerea unei marje de profit.

Confidentialitatea operatiunilor de creditare

In contextul general al secretului profesional in activitatea bancara, confidentialitatea operatiunilor de creditare reprezinta o cerinta cu implicatii asupra consolidarii increderii in sistemul bancar, a prestigiului de care trebuie sa se bucure in randul clientilor sai.

Contabilitatea bancara

Intreaga activitate de creditare, inclusiv asumarea unor riscuri se evidentiaza in contabilitate, in acest sens, banca isi structureaza si organizeaza evidenta contabila si gestiunea conturilor (pe tipuri de credite, pe termene de acordare, credite curente si restante, in lei si valuta, pe agenti economici tinand seama de structura capitalului, etc.), astfel incat sa se asigure analiza si controlul rapid al operatiunilor pe care se bazeaza deciziile bancii. Metodologia contabilitatii bancare trebuie sa reflecte principiile de creditare.

PIETELE FONDURILOR DE CREDITARE

Exista, in principal, doua piete de fonduri destinate creditarii - acestea sunt piata monetara, pe termen scurt si piata capitalurilor, pe termen lung.

PIATA MONETARA

Termenul piata monetara include acele institutii financiare care dau si iau cu imprumut bani disponibili numai pe o perioada scurta si alte active lichide precum aur, devize, bonuri de tezaur si polite (trate, cambii). Pe langa banci si institutii financiare (societati de asigurare etc.), alte componente ale pietei monetare pot fi pietele specializate, precum piata valutara si piata aurului.

Principalii actori ai pietei monetare sunt: societatile bancare, banca centrala si trezoreria statului. Cea mai importanta institutie a pietei monetare este banca centrala. Aceasta participa atat pe piata primara, cat si pe cea secundara, fiind implicata direct in mentinerea stabilitatii masei monetare prin controlul cantitatii de bani din economie.

Fiecare societate bancara doreste sa obtina un venit din dobanzi, prin plasarea pe termen scurt a unor fonduri care nu sunt necesare imediat (pentru acordarea de imprumuturi clientilor sau pentru a satisface rata rezervelor obligatorii cerute de banca centrala),. Aceste fonduri vor fi furnizate pietei monetare, in ceea ce priveste cererea pe aceasta piata, bancile ale caror fonduri lichide sunt temporar insuficiente pentru cerintele statutorii de lichiditate si alte nevoi imediate, vor imprumuta fonduri pe termen scurt de pe piata monetara. Perioadele de acordare si luare cu imprumut pot fi de pana la l an, dar de obicei sunt mult mai scurte.

Pietele monetare nationale au un rol deosebit in finantarea pe termen scurt a activitatii economice dintr-un stat. In esenta, institutii sau persoane specializate - banci, brokeri - atrag fondurile disponibile pe termen scurt si, in paralel, acorda credite pe termene, de regula, pana la un an.

Piata monetara are mai multe segmente, fiecare dintre acestea fiind specializate in negocierea unor instrumente specifice:

piata scontului;

piata interbancara;

piata certificatelor de depozit; 

piata efectelor de comert;

piata eurovalutelor.

PIATA DE CAPITAL

Piata de capital este piata fondurilor destinate creditarii pe termen mediu si lung, spre deosebire de piata monetara, care este piata fondurilor pe termen scurt. Nu exista o distinctie clara intre cele doua piete desi, in principiu, imprumuturile de pe piata capitalurilor sunt utilizate de industrie si comert, in special pentru investitii fixe.

Principalul rol al pietelor de capital il reprezinta furnizarea de fonduri pe termen lung. Din acest motiv, instrumentele tranzactionate pe aceste piete sunt considerate investitii.

Piata capitalului realizeaza jonctiunea dintre intermedierea financiar-bancara (atragerea de fonduri si creditarea pe termen mediu si lung) si piata financiara propriu-zisa, unde sunt emise si, ulterior, tranzactionate titluri financiare (actiuni si obligatiuni). Piata financiara actioneaza ca o interfata intre sectorul financiar-bancar si sectorul productiv (firme, companii, intreprinderi) atat la nivel national cat si international.

Economiile dezvoltate au piete de capital bine dezvoltate, dar in economiile mai putin dezvoltate, marimea insuficienta sau absenta pietei de capital reprezinta deseori un obstacol in calea sporirii investitiilor, ca si insuficienta economiilor. Guvernele si companiile din aceste tari sunt, de aceea, obligate sa obtina capital de pe pietele internationale de capital (compuse din pietele nationale de capital ale tarilor mai bogate) si de la institutiile financiare internationale precum BIRD si BERD, asa cum a procedat si Romania.

Societatile bancare satisfac cererea de pe piata capitalurilor pentru imprumuturi pe termen lung, in special din depozitele la termen ale clientilor lor si, in Romania, din liniile de credit pe termen lung furnizate de alte institutii financiare (BIRD si BERD, de exemplu).

Bancile trebuie sa evite furnizarea de imprumuturi pe termen lung din fonduri pe termen scurt (de exemplu, depozite la vedere - conturi curente) deoarece aceasta ar avea un efect negativ asupra fluxurilor monetare viitoare si a abilitatii de a face fata obligatiilor. Utilizarea depozitelor constituite pe termene relativ scurte pentru acordarea de credite pe termene mai lungi reprezinta functia de transformare exercitata de sistemul bancar. Aceasta 'transformare' presupune masuri de prudenta bancara, in primul rand, o atenta corelare a scadentelor la imprumuturile acordate.

Un segment al pietelor de capital, asociat cu tranzactionarea titlurilor financiare guvernamentale este piata obligatiunilor guvernamentale, in Romania, acest segment al pietei financiare este in dezvoltare. Bancile romanesti plaseaza o parte din fondurile lor si in titluri guvernamentale, acestea fiind apreciate ca plasamente sigure.Coloana vertebrala a pietelor financiare este constituita de piata titlurilor de valori financiare sau a valorilor mobiliare.

Valorile mobiliare sunt reprezentate de actiuni, obligatiuni, precum si alte instrumente financiare derivate (de exemplu, contractele la termen sau de optiuni).

Piata valorilor mobiliare este structurata pe doua nivele principale: piata primara si piata secundara. La randul sau, piata secundara este formata din bursele de valori si piata extrabursiera - OTC (in afara burselor organizate).

PIATA MONETAR-FINANCIARA

Se manifesta tendinta accentuarii interdependentei dintre piata monetara si cea financiara. Astfel, daca traditional piata monetara a fost o piata a lichiditatilor, iar piata financiara - o piata a investitiilor pe termen mediu si lung, tendintele moderne evidentiaza o crestere a caracterului 'lichid' al titlurilor negociate pe piata financiara si aparitia unor forme noi, din ce in ce mai variate, de titluri negociabile pe piata monetara (de la termen scurt la termen mediu). Acest fenomen a determinat aparitia pietei monetar-financiare'.

Piata monetar-financiara este o denumire generica pentru a desemna ansamblul relatiilor care se formeaza la nivel national (sau dupa caz, la nivel international) intre diferite institutii, persoane juridice sau fizice, angajate in plasarea si atragerea de fonduri. Notiunea de piata monetar-financiara este un termen generic, intrucat, pe de o parte, este constituita din mai multe piete care, fiecare in parte au specificul lor, iar pe de alta parte, existenta si functionarea lor se afla in interconexiune atat la nivel national, cat si international.

BANCILE CA INTERMEDIARI INTRE CEI CE ECONOMISESC, INVESTITORI SI CONSUMATORI

Cei ce economisesc sunt persoane fizice sau juridice care, in anumite perioade de timp cheltuiesc mai putini bani decat primesc/incaseaza (dispun de un surplus de fonduri) Fondurile economisite pot fi disponibile pe termen scurt, mediu si lung.

In acelasi timp, exista persoane, firme, organizatii care, intr-o anumita perioada, doresc sa trebuie sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza in mod normal (inregistrand un deficit de fonduri}. Bancile, precum si alte institutii financiare, actioneaza ca intermediari, atragand depozite de la cei care au un surplus monetar si punand aceste fonduri la dispozitia celor care au un deficit al disponibilitatilor monetare, in acest mod, este creata o legatura reciproc avantajoasa intre cei care economisesc si cei care imprumuta.Traditional, principala deosebire dintre banci si alti intermediari financiari (institutii financiare nebancare) a constat in capacitatea societatilor bancare de a crea noi depozite prin acordarea de credite, ceea ce influenteaza evolutia masei monetare (prin multiplicatorul banilor de cont).

Intermedierea financiara, reprezentand interfata dintre cei care economisesc si cei care apeleaza la imprumuturi, are mai multe efecte benefice.

DOBANDA

Dobanda este pretul platit pentru utilizarea banilor si capitalului imprumutat pentru o anumita perioada de timp. Ea reprezinta pretul banilor. Este, de obicei, stabilita ca un procent anual din valoarea imprumutului, care se plateste periodic.

. Alaturi de salariu, renta si profit, dobanda reprezinta o forma deosebit de importanta a veniturilor specifice economiei de piata.

. Rata dobanzii reprezinta o sursa de venit pentru cei ce acorda credite si un cost pentru cei ce apeleaza la credite.

. Rata dobanzii este deseori principalul instrument al Bancii Nationale sau Centrale pentru controlarea masei monetare si pentru lupta contra inflatiei sau recesiunii.

. Rata dobanzii este un factor foarte important care determina cererea si oferta de credit.

Evolutia ratei dobanzii pe piata monetara este influentata de numerosi factori, dintre care o importanta determinanta o au raportul dintre cererea si oferta de fonduri banesti (pe termen scurt), nivelul prezent si anticipat al ratei inflatiei, politica monetara promovata de banca centrala (restrictiva sau relaxata), emisiunile de obligatiuni de stat (in contul datoriei publice).

Efectul nivelului ratei dobanzii asupra comportamentului pietei

Furnizorii de pe piata creditului sunt cei care economisesc si investitorii care detin un surplus de bani, adica cei ce detin capital banesc lichid. Cei ce economisesc doresc sa obtina o rata a dobanzii ridicata - adica sa obtina un pret ridicat pentru faptul ca permit altora sa utilizeze banii lor pentru o anumita perioada de timp. Acesta este motivul pentru care o rata inalta a dobanzii in mod normal duce la o crestere a economiilor si a disponibilitatilor de furnizare a creditului. Cu o rata a dobanzii scazuta, economiile tind sa scada si oferta de credit tinde sa fie relativ scazuta.

Cererea de credite vine din partea investitorilor si a consumatorilor care doresc sa finanteze achizitionarea sau crearea de active. Deciziile investitorilor depind, de asemenea, de nivelul ratei dobanzii; ei cauta o finantare cu un cost redus. Cand rata dobanzii este scazuta, cererea de credite si volumul investitiilor tind sa fie ridicate. O rata inalta a dobanzii insa tinde sa reduca cererea de credite si investitiile. Astfel, rata dobanzii poate fi utilizata de guverne pentru a controla cererea de credite, pentru a reduce sau spori investitiile si, in general, pentru a influenta masa monetara.

INFLATIA SI CREDITUL

O crestere mare si continua a creditului poate duce la inflatie ridicata (cresterea sustinuta si rapida a masei monetare si a preturilor). In aceste conditii, Banca Nationala sau Centrala incearca de obicei sa controleze creditul si masa monetara prin intermediul politicii ratei dobanzii. Functionarea acestei politici se bazeaza pe premisa ca:

. Ratele inalte ale dobanzii reduc cererea de credite si, prin aceasta, masa monetara;

. Ratele scazute ale dobanzii majoreaza cererea de credite si, prin aceasta, masa monetara.

INFLATIA

Inflatia este un proces in care puterea de cumparare a unitatii monetare scade (provocand depreciere monetara), deoarece preturile marfurilor cresc.

. Inflatia apare atunci cand preturile majoritatii marfurilor cresc simultan.

. Procesul inflationist se amplifica si continua pe o perioada insemnata de timp.

Cand preturile cresc rapid:

. Banii isi pierd capacitatea de a reprezenta valoarea. Cand preturile cresc rapid si haotic, diferitele preturi ale diferitelor marfuri nu mai pot fi privite ca masuri realiste de valoare comparabila.

. Banii isi pierd rolul de mijloc de schimb.

Cumparatorii si vanzatorii pot reveni la schimbul direct de marfuri sau pot utiliza substitute ale monedei (de exemplu, tigari sau o moneda straina stabila).

. Activitatile de economisire si investitiile se diminueaza,

Cei ce economisesc devin din ce in ce mai putin dornici sa-si asume riscul ca rata dobanzii sa nu compenseze deteriorarea rapida a valorii reale a depozitelor. Ca urmare, scade oferta de bani disponibili pe piata pentru investitii.

in final, in ultimele faze ale ciclului inflationist (care se intinde de obicei pe cativa ani), scade, de asemenea, cererea de bani, deoarece potentialii investitori isi pierd increderea in economie, in acest stadiu, inflatia este deseori urmata de recesiune - stagnarea cresterii economice - cand nu mai sporeste avutia nationala si este posibil ca productia nationala sa scada.

EFECTELE INFLATIEI

Inflatia rapida incetineste expansiunea economica, din urmatoarele motive:

. Inflatia duce deseori la rate real negative ale dobanzii, cand diminuarea valorii reale a depozitelor bancare si a titlurilor de credit negociabile, depaseste valoarea obtinuta din dobanda. Etanii tind in aceste imprejurari sa nu mai fie disponibili pentru investitii.

Nesiguranta duce la refuzul de asumare a riscurilor implicate de investitii si alte activitati economice (aversiune la risc).

Majorarile rapide de preturi fac ca informatia furnizata de preturi sa devina nesigura ceea ce poate duce la decizii gresite.

Eforturile de a evita pierderile datorate inflatiei sporesc investitiile in active neproductive, cum ar fi bijuterii, antichitati, tablouri, pamant, cladiri. Inflatia poate amplifica valoarea nominala a acestor active fizice. De asemenea, inflatia poate sa reduca valoarea reala a unor active financiare, in special a acelora care au o rata fixa de rentabilitate (cum ar fi depozitele de economii pe termen lung).

. Banii si alte active lichide sunt transferati in tari straine pentru a evita riscul pierderilor cauzate de inflatie; aceasta reduce avutia nationala si capacitatea sa prezenta si viitoare de a investi.

Redistribuirea venitului si avutiei

Persoanele cu venituri fixe sunt afectate, deoarece cu veniturile lor vor cumpara din ce in ce mai putine bunuri si servicii.

Efecte asupra balantei comerciale

Daca preturile interne cresc mai repede in comparatie cu preturile din alte tari, pietele de export se vor diminua, iar piata interna va fi din ce in ce mai mult dominata de importuri. Acest lucru poate conduce la o deteriorare a balantei comerciale si la un deficit al balantei platilor curente. In conditiile unui curs valutar flexibil, moneda nationala se poate deprecia in raport cu alte valute, pentru a compensa acest efect.

Anticipatiile inflationiste

Anticiparea cresterii preturilor poate determina inflatia sa se auto-perpetueze. Astfel, daca salariatii se asteapta (anticipeaza)'ca preturile sa creasca, vor solicita venituri mai mari, pentru a compensa scaderea puterii de cumparare. Costurile vor creste, ceea ce va conduce la preturi mai mari. In aceste conditii, creditorii vor deveni reticienti sa acorde imprumuturi cu dobanda fixa.

EFECTELE INFLATIEI ASUPRA CELOR CARE ACORDA IMPRUMUTURI SI ASUPRA CELOR CARE SOLICITA IMPRUMUTURI

Relatiile de credit sunt stabilite de regula pentru o perioada fixa de timp (perioada de creditare). Inflatia reduce valoarea reala a banilor imprumutati. Ea modifica situatia financiara dintre cel care acorda si cel care solicita imprumutul. Cel care obtine imprumutul castiga, iar cel care acorda imprumutul (adesea o banca) pierde.

ELEMENTE ESENTIALE ALE PROCESULUI DE CREDITARE.

TIPURI DE CREDIT

Pornind de la originea cuvantului, de la latinescul 'creditum - credere', care inseamna a crede, a se increde, a avea incredere, se poate concluziona ca la baza unei operatiuni de credit sta un element psihologic absolut necesar: increderea..

Despre istoricul aparitiei creditului care a anticipat aparitia bancilor, despre evolutia si activitatilor bancare sunt foarte multe informatii. In esenta, daca se incearca definirea conceptului de credit, se poate spune ca acesta presupune relatia baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut in bani sau care vinde marfuri ori servicii pe datorie, si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste imprumutul.

Prin credit se realizeaza corelarea posibilitatilor de finantare existente cu nevoile productiei si ale consumatorului. Piata creditului este determinata de existenta unor agenti economici care in procesul utilizarilor factorilor de productie dispun temporar de resurse banesti de care au nevoie alti agenti economici pentru reluarea procesului de productie.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

Cand veti termina de studiat aceasta sesiune, cunostintele dobandite va vor permite:

. sa definiti creditul bancar;

. sa intelegeti principalele elemente de analiza ale procesului de creditare;

. sa cunoasteti metodologia de creditare;

. sa identificati sursele de creditare;

. sa cunoasteti principalele tipuri de credite.

Creditul bancar este operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resursele, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe termen scurt si pe termen mijlociu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate, in fiecare caz in parte, sau in cadrul unui acord general etc.

ELEMENTE ESENTIALE IN ANALIZA PROCESULUI DE CREDITARE

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic si adaptabil mediului economic in continua schimbare cat si particularitatilor pietei.Elementele esentiale in analiza procesului de creditare sunt urmatoarele:persoana, capacitatea,garantiile, scopul,perioada,valoarea, rentabilitatea,avantajele,piata.

1. PERSOANA

Atunci cand se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie sa analizeze debitorul in functie de:

CARACTER - integritatea si cinstea sunt fundamentale;

- intentia de a rambursa;

- antecedente;

- prezentare potrivita si referinte de caracter pentru clientii noi

COMPETENTA - experienta in domeniul de lucru;

- optimism realist;

- priceperea manageriala si discernamantul financiar.

CAPITALUL - participarea cu fonduri, atat initial cat si pe parcursul derularii activitatii;
- sursa proprie participarii, care poate indica capacitatea de management financiar.

2. CAPACITATEA DE RAMBURSARE

Evaluarea capacitatii de rambursare consta in urmatoarele:

analiza performantelor anterioare pentru a determina istoricul capacitatii de generare de numerar;

utilizarea analizei performantelor anterioare ca baza in prevederile performantelor viitoare;

utilizarea analizelor amintite pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantul creditului - realismul rentabilitatii viitoare, managementul corespunzator al viitorului flux de fonduri.
. asigurarea corespunzatoare de fonduri de capital de lucru;

. elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;

. suma, natura si programul de rambursare pentru celelalte obligatii ale solicitantului e imprumut;
. in situatii de inceput de activitate, utilizarea de tehnici, cunostinte si experienta pentru a testa valabilitatea prognozelor. In acest caz, analiza sensibilitatii este foarte importanta din cauza ratei foarte inalte de esecuri in randul societatilor nou infiintate;
. asigurarea luarii in calcul a tuturor angajamentelor;

3. GARANTII

In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului, banca trebuie sa aiba o masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei garantii.

O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata daca rambursarea nu se poate face. Solicitarea trebuie sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare principala si, in absenta acesteia, pe cea secundara, iar garantia luata sa fie numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Elemente obligatorii pentru acceptarea unei garantii:

Titlul de proprietate - este vital ca persoana care ofera garantia sa fie posesorul de
drept al acesteia; .

Valoarea - stabilitate; valoarea probabila intr-o situatie de vanzare fortata; valoarea necesara peste valoarea imprumutului capabila sa acopere datoria bancara in urma valorificarii garantiei. Se va lua in considerare faptul ca pretul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece banca doreste sa obtina banii in timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care cumpara va fructifica aceasta informatie oferind un pret mai scazut;

Transformarea in bani - in mod frecvent se realizeaza un echilibru intre valoarea bunului si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati.

Calitatile de titlu, valoare si .convertibilitate raman esenta garantiei, iar creditorul trebuie sa evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste elemente.[2]

4. SCOPUL

Riscul implicat in creditare este in mod evident influentat de scopul in care creditul este solicitat, astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului. Scopul proiectului trebuie sa fie foarte clar (cu cat propunerea este mai speculativa cu atat este necesara mai multa atentie). Scrisoarea de solicitare trebuie sa contina descrierea clara a scopului creditului, pentru a asigura (sau cel putin sa limiteze posibilitatea) faptul ca imprumutul nu este folosit in alt scop decat cel declarat.

5. PERIOADA

Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie in directa legatura cu scopul acestuia si cu capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, in mod normal, desfasurat pe toata durata de creditare.Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin natura sa, pe termen scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada lunga, care nu trebuie sa depaseasca durata previzionala a activului care este infiintat.

6. RENTABILITATEA

Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi si, deci, dobanda aplicata trebuie sa acopere costurile si riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite pentru a reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere. Creditorul trebuie sa realizeze un echilibru intre marja cea mai mare posibila si riscul de a pierde contracte.In conditiile cresterii continue a costurilor si a presiunilor asupra bancii,marjele de rentabilitate adecvate sunt in mod evident esentiale dar, in acelasitimp,in conditiile concurentei si ale necesitatii de a retine sau de a mari segmentul de piata,de multe ori trebuie acceptate marje limitate. ,

7. VALOAREA

In legatura cu valoarea unui credit, trebuie avute in vedere urmatoarele puncte:

- CUANTUMUL CREDITULUI - suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect/afacere si alte eventualitati; .

- PARTICIPAREA - in mod obisnuit banca nu asigura 100% din finantare, beneficiarul trebuie sa participe substantial la fondurile totale necesare (se minimizeaza astfel riscul financiar).

8. AVANTAJE Fiecare solicitare noua trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca cat si pentru beneficiar.

BANCA

marja de profit realizata;

- potentialul afacerilor in perspectiva cu imprumutatul;

- extinderea si diversificarea portofoliului de credite al bancii trebuie sa aiba un efect pozitiv asupra riscului de imprumut in ansamblu.

BENEFICIARUL

-obtine fondurile necesare pentru a incepe/desfasura activitatea comerciala;

- are la dispozitie o gama larga de servicii bancare si consultanta in domeniul bancar, datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit.

9. PIATA

Banca trebuie sa ia in considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul firmei intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori cum ar fi:

- dimensiunea totala a pietei si nivelul concurentei existente;

- daca ramura/sectorul de activitate al firmei este in dezvoltare, in stationare sau declin;

- stabilitatea ramurii;
- tipul produselor vandute (de baza sau de lux);
- concurenta noua in curs de aparitie pe piata;
- tendinte legislative, sociale si economice.

METODOLOGIA DE CREDITARE

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea elementelor esentiale in activitatea de creditare.

Etapa preliminara

Etapa preliminara presupune o informare-documentare reciproca, banca-agent economic in vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost etc, Putem spune ca este etapa 'primei impresii'.

Etapa depunerii dosarului

Etapa depunerii dosarului cuprinde in principal doua tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale etc., si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico-financiare a societatii, (bilant, situatia contului de profit si pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de verificare a lunii precedente solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi ferme la intern si/sau extern, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.

Pentru fundamentarea creditelor agentul economic trebuie sa prezinte:.

. studiul de fezabilitate; . autorizatia de constructie; . . devizul general al lucrarii; . planul de amplasare; . contractul incheiat cu constructorul; . graficul lucrarilor investitiei; . alte autorizatii prevazute de lege.

Etapa analizei documentatiei depuse

Evaluarea cererii de creditare va implica o analiza a fezabilitatii planului privind rambursarea imprumutului, plan prezentat de solicitant si asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru care imprumutul a fost cerut. Scopul bancii este sa obtina profituri.Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mic, problema trebuie abordata avand in vedere si urmatoarele aspecte:

scaderea brusca a numarului de clienti este o sursa de informatii; . slabiciuni in informatiile financiare disponibile; . risc, incertitudine si garantii; . verificare si control.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexa si trebuie sa se ia in considerare urmatorii factori:

evaluarea financiara si manageriala; . evaluarea investitiilor de capital;
. evaluarea profitului estimat si a fluxului de disponibilitati; . evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garantare, comerciale si necomerciale,etc.
. garantiile.

Etapa determinarii indicatorilor de apreciere

In urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicator care reflecta starea economico-financiara a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finala de creditare.Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. La masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora de media pe industrie. De exemplu, problema incadrarii in functie de sfarsitul anului financiar, marimea si natura afacerilor, finantarea activelor si amplasarea. Prin urmare, daca se face o comparatie intre indicatorii firmelor a doi clienti din aceeasi ramura industriala, trebuie urmarita dinamica indicatorilor.Indicatorii nu se analizeaza in mod izolat, ci grupati si intercorelati. Este mult mai usor sa se puna intrebari decat sa se obtina raspunsuri, datoria analistului fiind sa utilizeze instrumente si notiuni comune pentru a identifica motivele schimbarilor si sa determine gradul in care acei factori sunt in masura sa determine ameliorarea sau deteriorarea performantelor in viitor.

Exista indicatori ce pot fi considerati 'statici' - intalniti la compararea valorilor din bilant - sau indicatori 'dinamici' - in cazul compararii valorilor din situatia veniturilor; exista in acelasi timp si indicatori 'compusi' - o combinatie intre indicatorii 'statici' si cei 'dinamici'. Toti acesti indicatori se incadreaza in doua categorii principale:

a)Indicatorii financiari - masoara structura financiara si lichiditatea unei firme; indica modul de desfasurare a activitatii financiare;

b)Indicatorii activitatii curente - reflecta cat de eficient firma isi vinde produsele, reprezentand modui de finantare;

Etapa aprobarii creditelor

In functie de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin -sucursalelor sau centralei bancii.

In cadrul centralei unei banci decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc si 'credite, a Comitetului de Directie sau Consiliului de Administratie in cazul unor credite mari.

Etapa constituirii garantiilor

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare si de a preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale si chiar personale societatilor comerciale la acordarea creditelor precum si cesionarea unor efecte de comert, sub forma cesiunii de creanta.

O alta categorie de garantii, mai putin utilizate de banci este dreptul de gaj general dobandit automat de creditor la acordarea creditului.In practica se mai intalnesc si garantii asumate de terte persoane in numele debitorului, caz in care primul preia si obligatia principala in cazul neexecutarii contractului de credit.Contractele de garantie confera bancii un grad mai mare de siguranta diminuand riscul asumat de banca la acordarea creditelor.

Etapa incheierii contractului

Etapa incheierii contractului este etapa finala pelraza caruia societatea comerciala va primi imprumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atat din banca cat si din partea societatii.

Contractul de credit va stipula conditiile in care a fost aprobat creditul (suma, obiectul, durata, grafic de rambursare, rata dobanzii, comisioane), obligatiile si drepturile partilor si garantiile materiale.

Etapa urmaririi si derularii creditului

Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare, datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.

De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.

SURSELE DE CREDITARE

Pentru a putea servi cu maxima eficienta scopului propus si strategiei bancii, resursele
trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

. sa fie sigure si stabile in timp - permitand astfel realizarea unui echilibru financiar si o baza certa a continuitatii procesului de creditare;

. structura avantajoasa - sa cuprinda preponderent resursele pe termene cat mai mari;

costul resurselor sa fie cat mai redus.

in acest sens, sursele de creditare ale unei banci pot fi impartite in:

. surse proprii;

. surse atrase.

Sursele proprii Sursele proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acest capital este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si constituie mai mult o garantie fata de deponenti.

Fonduri proprii sunt formate din urmatoarele categorii de capital:

. capital propriu (capital de baza): .

capital social; .

prime legate de capital;

fondul de rezerva;

rezerva generala pentru riscul de credit;

rezerve din influente de curs valutar;

rezerve statutare; .

rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat;

rezultatul net al exercitiului curent reprezentand profit.

. capital suplimentar:

alte rezerve decat cele incluse la capitalul propriu; subventii pentru investitii;

diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului; datoria subordonata.

Sursele atrase

Sursele atrase imbraca forma: :

depozitelor (la vedere, la termen);

soldurilor creditoare ale conturilor societatilor comerciale;

plasamentelor interbancare;

. refinantarii solicitate de la BNR (pe termen scurt prin cele patru tipuri de credite
. structural, licitatie, special, lombard);

reescont la BNR;

linii de creditare externa

TIPURI DE CREDITE

Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:

1. in functie de perioada de acordare:

. Credite pe termen scurt respectiv operatiuni de imprumut pe termen pana la l an pentru suplimentarea mijloacelor circulante;

. Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni de export-import sau investitii;

. Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii de
amploare, retehnologizare.  '

In fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure ca rambursarea creditului/ratelor de credit se va face la scadenta, in caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de cei ce i-au incredintat fondurile spre pastrare.

2. in functie de debitorii bancii (beneficiarul creditului):

. Credite acordate persoanelor fizice, in principal, pentru constructia de locuinte, achizitionarea de autoturisme, carti de credit, etc.

. Credite acordate persoanelor juridice - agenti economici. Pentru a face fata cheltuielilor productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfaca numai nevoile temporare de lichiditati, sprijinind in principal, activitatile rentabile.

3. in functie de destinatie:

. Credite pentru productie, acordate pentru activitatea curenta si de investitii. In perioada actuala, creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de banci.

. Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru desfasurarea activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrari si servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc.)Aceste credite intra in categoria celor pe termen scurt, cu rambursare partialasau integral la scadenta, rata dobanzii stabilindu-se diferentiat de la banca la banca si garantate cu gaj cu sau fara deposedare de marfuri, ipoteca si cesiuneacreantelor.

Credite pentru investitii acordate pentru construirea unor obiective industriale; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu si uneori chiar lung. Angajarea unor asemenea credite de valori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de proiectare, de constructie si apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade de gratie atat pentru rambursarea imprumutului (uzual l sau 2 ani, dar uneori si 5 ani) cat si pentru dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).Garantia materiala a acestui credit este insasi investitia plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tip de credit ridica o serie de riscuri deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre ele materializandu-se in dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu si lung.

. Credite pentru export-import - vizeaza activitatea de comert exterior. Diversitatea operatiunilor de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acest domeniu.
Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o. serie de facilitati producatorilor (prefinantare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) de multe ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru ca operatiunile de export sa fie 'motor' pentru economie, factor important in cresterea resurselor valutare..
La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati in acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri de acreditive de import, etc.), utilizarea, costul si rambursarea acestui tip de credite. In plus, operatiunile de export si import prevaleaza tehnicilor de finantare pe termen scurt, iar pentru investitiile internationale specifice sunt finantarile pe termen lung ceea ce presupune in majoritatea cazurilor surse externe, fie de la banci straine fie de la organisme internationale.

O alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea si dimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante prezente si viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fost finantat).

Credite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mijlociu acordate persoanelor fizice si sunt destinate sa acopere costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat si prin costul pe care il comporta.

4. In activitatea practica regasim si alte tipuri speciale de credite ce se acorda agentilor economici

. Creditele de trezorerie reprezinta raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatile curente ale societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate in stransa corelare cu dobanda pietei si garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la banca creditoare.

. Liniile de credit presupun efectuarea creditarii fie prin cont curent, fie prin cont de imprumut. Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, de regula, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente (lei/valuta), bonitatea societatii, notorietatea publica a acesteia, precum si de posibilitatile de garantare a liniei de credit, intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari si sursa acestui tip de credit este una atrasa, costurile sunt implicit mai ridicate. 

Creditele pe obiect presupun raporturi de credit in care obiectul creditarii este foarte bine delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila, achizitionarea unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase si este garantat de regula cu active fixe.

Creditele preferentiale - raporturi de credit izvorate din acte normative ale statului roman care prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex.: sprijinirea activitatii de export sau a agriculturii prin facilitati de dobanda).

Creditele pentru stocuri si cheltuieli sezoniere - se acorda agentilor economici care constituie stocuri de materii prime si produse, cum ar fi: produse agricole, agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala etc. Ele se acorda, in special, pentru agricultura.

Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altor instrumente de plata (scrisori de credit) ce reprezinta o relatie de credit de un tip special, solicitat de agentii economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilitati. Mentionam ca valoarea creditului acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cu valoarea scontului. . 

5. In functie de calitatea lor:

. Credite performante - reprezinta angajamente de plata ale societatilor comerciale fata de banca, onorate la scadenta. Derularea lor se face in conformitate cu contractul de credit incheiat si cu normele interne bancare.

Credite neperformante - reprezinta angajamente de plata asumate de societatile comerciale care nu isi achita la timp obligatiile, generand credite restante si dobanzi neachitate cu consecinte directe asupra activului, solvabilitatii si a cheltuielilor bancii prin constituirea de provizioane intr-un volum mai mare.