Procentajul de control si procentajul de interes. Perimetrul de consolidare.

Procentajul de control si procentajul de interes. Perimetrul de consolidare.

Formarea unui ansamblu consolidat rezulta direct din studierea celor trei modalitati de control definite anterior. Fie el exclusiv, concomitent sau o influenta notabila, controlul se bazeaza pe punerea in evidenta a unei legaturi de dependenta dintre doua societati. Aceasta legatura poate fi si contractuala, dar in primul rand este determinata de detinerea drepturilor de vot care permit exercitarea controlului, ceea ce implica utilizarea unui instrument care sa permita comensurarea puterii. Masura puterii este data de procentajul de control. Aprecierea puterii nu trebuie insa confundata cu dependenta financiara care rezulta din detinerea unei fractiuni din capitalul unei societati, dependenta care este relevata de un alt instrument si anume procentajul de interes.

Procentajul de control detinut de o societate este elementul central al operatiunilor de consolidare intrucat acesta permite intocmirea listei intreprinderilor retinute in perimetrul de consolidare si determina utilizarea unei metode de consolidare.

Procentajul de control exprima legatura de dependenta, directa sau indirecta, dintre societatea mama si o alta societate. El se exprima in procente din drepturile de vot detinute de societatea mama in alta societate si determina, in consecinta, o relatie de putere. Acest procentaj este egal procentului de capital detinut, daca toate actiunile care dau marimea capitalului au acelasi drept de vot.

Acest procentaj se calculeaza ca suma a ansamblului drepturilor de vot detinute direct sau indirect de catre societatile aflate sub controlul exclusiv al societatii consolidante (societatea mama).

Rezulta ca un control exclusiv se exprima printr-un lant de detinere, direct sau indirect, a unor drepturi de vot ³ 50%. Totusi, daca marimea acestor drepturi este < 50% si societatea respectiva este asimilata unei filiale (control de fapt), s-a convenit ca procentajul drepturilor de vot poate fi considerat > 50%, deci lantul de control nu se intrerupe.

Pentru calculul procentajului de control trebuie tinut seama de numarul de voturi si nu de numarul de actiuni detinute de societatea mama, deoarece in practica pot fi intalnite diverse cazuri care creeaza decalaje intre cele doua notiuni. Exista actiuni ordinare, care au un singur drept de vot, actiuni cu dividend prioritar, care nu au insa drept de vot, certificate

cu drept de vot si actiuni cu vot dublu sau multiplu.

Pentru a ilustra decalajele care pot aparea, facem apel la urmatoarele exemple:

Fie o societate M care detine 40% din actiunile unei societati F, al carei capital este constitui in procent de 20% din actiuni cu dividend prioritar, fara drept de vot. Toate actiunile detinute de M au dreptul la un vot.  PC = = 50%

Societatea M detine 40% din capitalul F, iar actiunile detinute sunt singurele care au drept dublu de vot.  PC = = 57%

Demersul care conduce la calculul procentajului de control consta deci in a repera procentul drepturilor de vot atasate fiecarei participatii, urmat apoi de examinarea tipurilor de legaturi care unesc societatea mama cu celelalte societati.

Procentajul de control permite stabilirea structurii ansamblului consolidat prin identificarea tuturor societatilor aflate sub control exclusiv, conjugat sau sub influenta notabila. Totodata, procentajul de control serveste si la determinarea unei anumite metode de consolidare, asa cum se prezinta in tabelul urmator:

Procentajul de interes exprima fractiunea de capital detinuta, direct sau indirect de catre societatea mama in fiecare societate consolidata. Altfel spus, procentajul de interes determina cota parte din patrimoniul fiecarei societati consolidate detinuta de societatea mama.

Procentajul de interes se calculeaza insumand produsele procentajelor de capital detinute, direct sau indirect, de societatea mama in societatile consolidate. Acest calcul al procentajului de interes se realizeaza in trei etape:

identificarea tipului de legatura care uneste societatea mama cu fiecare societate consolidata;

inmultirea procentajelor de detinere a capitalului la fiecare societate din cadrul acestei retele;

insumarea produselor calculate anterior.

Ca si in cazul procentajului de control, si pentru determinarea procentajului de interes este necesara analiza tipurilor de legaturi stabilite intre societatea mama si fiecare societate membra a ansamblului consolidat.

Procentajul de interes permite calcularea drepturilor societatii mama in fiecare societate, in vederea repartizarii capitalurilor proprii si a rezultatelor intre interesele grupului si exterior (actionarii minoritari). Utilizarea procentajului de interes intervine in diferite faze de integrare, eliminare sau repartitie.

Diferenta de natura si de utilizare a notiunilor de procentaj de control si procentaj de interes poate fi rezumata in tabelul urmator:

Determinarea practica a notiunilor prezentate anterior este relativ simpla, insa trebuie totusi facute cateva precizari:

- procentajul de control se determina ca suma a drepturilor de vot detinute direct sau indirect de catre societatile aflate sub controlul exclusiv al societatii mama. Totusi, in situatia unui control indirect, nu trebuie retinute decat drepturile de vot ale filialelor pentru care nu exista o ruptura de control (procentaj de control < 50%). Drepturile de vot ale filialelor situate in aval de ruptura de control nu sunt retinute pentru calculul procentajului de control.

- procentajul de interes se calculeaza ca suma a produselor procentajelor de capital detinute direct sau indirect de societatea mama in societatile consolidate. În acest caz nu se pune problema lantului de control, toate sumele determinate fiind retinute pentru calcul, indiferent de metoda de consolidare utilizata.

Perimetrul de consolidare se defineste ca fiind ansamblul societatilor ale caror conturi sunt retinute pentru intocmirea conturilor consolidate.

În perimetrul de consolidare intra in mod teoretic toate societatile asupra carora societatea mama exercita un control exclusiv, un control concomitent sau o influenta notabila.

Legislatia franceza prevede atat cazuri de excludere obligatorie din perimetrul de consolidare cat si facultative.

Obligatia de excludere se refera la acele entitati asupra carora exista restrictii severe si durabile de natura sa repuna in cauza controlul sau influenta exercitata de catre societatea dominanta sau posibilitatile de transfer de fonduri de la filiale.¹²

Sunt excluse in mod facultativ din perimetrul de consolidare societatile a caror:

a)     actiuni sau parti sociale sunt detinute doar in vederea revanzarii intr-un timp scurt;

b)     informatii necesare consolidarii ar antrena cheltuieli nejustificate sau disproportionate;

c)     importanta este neglijabila iar neconsolidarea lor nu afecteaza imaginea fidela a ansamblului consolidat.

În mod practic se obisnuieste excluderea din perimetrul de consolidare a acelor intreprinderi a caror activitate este deosebita fata de a altor intreprinderi ale grupului. Deoarece in acest caz s-au inregistrat si multe abuzuri, atat legislatia americana cat si organismul international de normalizare au suprimat acest motiv de excludere din perimetrul de consolidare.

Pentru a intelege mai bine modalitatea determinarii celor doua tipuri de procentaje, in functie de legaturile existente intre societatea mama si celelalte societati, prezentam in continuare cateva exemple.

Legaturi simple directe

În acest exemplu procentajul de control poate fi determinat imediat, deoarece vom avea numai participatii directe. Pentru acest tip de legaturi procentajul de interes este egal cu procentajul de control.

R. Mazarzs, J. L. Lebrun, (coordonatori), Contabilité dans les principaux etats de la CEE, Editions Belfond, Paris, 1993

Legaturi simple directe si indirecte

(a) 20 % + 30 % = 50 %

(b) 20 % + (70 % * 30 %) = 41 %

(c) 10 % + 20 % + 21 % = 51 %

(d) 10 % + (70 % * 30 % * 20 %) + (20 % * 20 %) + (70 % * 21 %) = 32,9 %

(e) 51 % * 30 % = 15,3 %

Legaturi simple, cu ruptura lantului de control

(a) (40 % * 60 %) + 15 % = 39 %

Se observa ca procentajul de control direct al lui M in B este 15%, iar procentajul de control indirect al lui M in B, prin intermediul lui A, este de 60%. Totusi, aceasta ultima legatura nu este luata in calcul deoarece A nu este sub controlul exclusiv al lui M. În cazul determinarii procentajului de interes nu se tine seama de ruptura legaturii de control intervenita intre societatea M si B prin intermediul lui A.

Legaturi circulare

Legaturile circulare intre filialele unui grup ridica unele dificultati la calculul procentajului de interes. În astfel de situatii procentajul de interes al grupului in societatile implicate in legatura circulara nu se va calcula in raport cu un procentaj de 100% ci se va diminua baza de calcul cu procentajul inregistrat pe bucla respectiva.

Deoarece legaturile reciproce sunt un caz particular al legaturilor circulare, determinarea procentajului de control se va face in acelasi mod ca si in cazul legaturilor circulare.

(a) Controlul exercitat de B asupra lui A nu a fost luat in considerare deoarece exista ruptura de control intre C si B.

(b) = 35,6 %

(c) = 10,7 %

Legaturi circulare, cu participarea unei filiale in capitalul societatii mama

În alti termeni, aceasta situatie poarta numele de autocontrol, referindu-se la detinerea de catre o societate, prin intermediul uneia sau mai multor alte societati, a propriilor sale actiuni sau drepturi de vot.[1]³ În legislatia internationala autocontrolul este reglementat in sensul ca este interzisa folosirea drepturilor de vot atasate actiunilor de autocontrol.

Pentru a determina procentajul de interes in aceasta situatie trebuie sa pornim de la premisa ca societatea mama este detinuta in procent de 90% (100% - procentul de participare al filialei la capitalul societatii mama) de o societate fictiva X. Societatea fictiva X nu va fi consolidata.

Daca notam:

IMA = interesul lui M in A;

IAB = interesul lui A in B;

IBM = interesul lui B in M;

IGM = procentul de interes al grupului in M;

IGA = procentul de interes al grupului in A;

IGB = procentul de interes al grupului in B.

100 - IBM 100 - 10%

IGM = = = 93,26%

100 - (IMA X IAB X IBM) 100 - (70% X 50% X 10%)

(100 - IBM) X IMA (100 - 10%) X 70%

IGA = .. = = 65,28%

100 - (IAB X IBM X IMA) 100 - (50% X 10% X 70%)

(100 - IBM) X IMA X IAB (100 - 10%) X 70% X 50%

IGB = .. = = 32,64%

100 - (IBM X IMA X IAB) 100 - (10% X 70% X 50%)

3.5.Conceptul de omogenizare. Tipuri de omogenizare.

Operatiunile de consolidare se inscriu deseori intr-un cadru juridic si contabil neuniform si/sau international. Este frecventa situatia in care un grup sa fie compus din societati care au fiecare activitati economice si/sau implantari geografice diverse. În vederea obtinerii unei imagini standardizate si pertinente a acestui ansamblu economic, sursele de informatii contabile trebuie sa faca obiectul unui adevarat filtraj, printr-o suita de operatiuni care in mod generic au fost denumite "de omogenizare".

De regula conturile consolidate nu pot fi obtinute prin cumularea directa a conturilor individuale ale intreprinderilor ce formeaza perimetrul de consolidare, deoarece conturile individuale pot fi intocmite dupa norme diferite, in functie de aria geografica in care activeaza societatile ce vor fi consolidate. De asemenea, conturile individuale sunt intocmite cu respectarea unor reglementari juridice si fiscale, diferite de cele aplicabile in procesul de consolidare.

Din aceste motive, normele privind consolidarea conturilor fixeaza un principiu de baza al consolidarii, si anume omogenizarea.

Acest principiu nu se limiteaza numai la asigurarea unui limbaj contabil comun pentru conturile individuale, ci presupune si efectuarea unor operatiuni de retratare sau reclasare a materiei contabile.

Omogenizarea vizeaza elementele de Activ si Pasiv ale bilantului, posturile de venituri si cheltuieli, informatiile continute in anexe, cu alte cuvinte toate situatiile financiare specifice unei societati.

Acest proces nu se face la intamplare ci in baza unui plan contabil de consolidare, in care pentru grupul avut in vedere sunt retinute regulile si metodele cele mai adecvate, pentru ca in baza lor sa se obtina imaginea fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor acestuia.

Daca o intreprindere membra a grupului utilizeaza in tratarea unor operatiuni metode contabile diferite de cele retinute prin planul contabil de consolidare, trebuie aduse ajustarile necesare pentru obtinerea omogenizarii urmarite. Totusi, daca elementele respective sunt nesemnificative in raport cu marimea grupului, sau daca costul de obtinere a datelor omogenizate este prea mare in fata de efectele obtinute, se poate renunta la ajustarile amintite anterior. Astfel se observa o punere in practica a principiului importantei relative.

Procesul de omogenizare poate imbraca urmatoarele aspecte:

omogenizarea temporala

omogenizarea evaluarilor

omogenizarea in vederea eliminarilor

omogenizarea in vederea agregarii

Omogenizarea temporala

Conturile consolidate se stabilesc si se publica anual. Ca regula generala, conturile anuale ale grupului se stabilesc la aceeasi data de inchidere si pentru aceeasi perioada ca si conturile anuale ale societatii mama.

În baza unor derogari si sub rezerva justificarii in anexe, conturile consolidate pot fi intocmite si la o data diferita. aceasta situatie este impusa de ratiuni tehnice care cer o data diferita de intocmire, cum ar fi:

- societatea mama isi incheie registrele sale dupa ce filialele de productie au facut acelasi lucru, pentru a putea tine cont la intocmirea conturilor consolidate si de rezultatele respectivelor filiale;

- intreprinderile din perimetrul grupului au o activitate sezoniera si foarte diversificata;

- reglementarile nationale impun, la o societate situata in strainatate, o alta data de inchidere a conturilor.

În legislatia europeana si internationala se prevede ca daca data de inchidere a exercitiului unei intreprinderi cuprinse in consolidare este anterioara cu mai mult de trei luni datei de inchidere a conturilor consolidate, acestea se intocmesc pe baza unor conturi provizorii. Aceste conturi se stabilesc in aceleasi conditii ca si conturile anuale ale societatilor cuprinse in consolidare. Ele se intocmesc pe baza inventarului si cuprind obligatoriu informatii privind variatia stocurilor (si daca suma aferenta este sau nu semnificativa), amortizarile si provizioanele, ajustari ale conturilor reciproce intre societatile consolidate, calculul impozitului pe profit.

Societatea mama poate consolida in mod direct conturile anuale stabilite la o data anterioara celei privind conturile consolidate, cu conditia obligatorie de aplicare a procedurii retratarilor necesare, a eliminarii conturilor reciproce intra-grup si asigurarii ca acest decalaj de data nu este de natura sa denatureze imaginea fidela a conturilor grupului.

Trebuie subliniata si situatia inversa, aceea de a se admite ca data de inchidere a conturilor individuale ale unei intreprinderi cuprinsa in consolidare sa fie posterioara datei de inchidere a conturilor consolidate. O asemenea posibilitate ar fi contrara principiilor ce guverneaza stabilirea conturilor consolidate si in special principiului potrivit caruia la inchiderea conturilor consolidate sa fie recunoscute si inregistrate numai rezultatele inregistrate si prezentate la acea data.

Omogenizarea evaluarilor

Conturile consolidate se stabilesc pe baza principiilor si regulilor de evaluare specifice contabilitatii generale, deci sunt aceleasi ca si in cazul conturilor individuale.

Exista insa ajustari indispensabile rezultate din caracteristicile proprii ale conturilor consolidate, in raport cu cele anuale. Sub rezerva mentionarii si justificarii lor in anexe, societatea consolidanta poate utiliza alte reguli de evaluare, fixate si destinate intocmirii corecte a conturilor consolidate.

Daca intre regulile de evaluare, aplicabile conturilor individuale si cele aplicate pentru conturile consolidate apar divergente, se vor efectua retratari asupra conturilor individuale.

Unele dintre metodele si regulile de evaluare complementare, optionale, specifice consolidarii sunt urmatoarele:

Metoda costului istoric indexat: conturile consolidate pot fi stabilite pe baza monedei nationale, cu puterea ei de cumparare, la inchiderea exercitiului. Toate elementele initial reflectate fie intr-o alta moneda, fie in moneda nationala, dar cu o putere de cumparare diferita, sunt convertite in unitate monetara comuna. Aceasta metoda a fost dezvoltata in mod deosebit in SUA si Marea Britanie.

Metoda valorii de inlocuire: imobilizarile corporale amortizabile si stocurile pot fi inscrise la valoarea lor de inlocuire la inchiderea exercitiului. Aceasta metoda, sub rezerva dificultatilor practice de aplicare, prezinta interes in anumite sectoare de activitate. Este cazul intreprinderilor cu ciclu foarte lung de investire (care au fost supuse inflatiei din anii anteriori) si a intreprinderilor supuse variatiilor de pret importante privind cumpararile de marfuri.

Metoda LIFO: contrar primelor doua metode mentionate, optiunea pentru aceasta metoda nu poate fi aplicata ansamblului de stocuri privind grupul, dar poate fi limitata la anumite categorii din acestea, pe baza localizarii geografice sau a ramurii de activitate specifica.

Includerea cheltuielilor financiare in costul stocurilor: dobanzile capitalurilor imprumutate, pentru finantarea productiei unui element de activ circulant, pot fi incluse in costul acestuia numai pentru perioada de fabricatie aferenta.

Cu privire la bunurile de care societatea dispune prin contract de locatie (sau in leasing):

- este permisa inregistrarea acestora in activul bilantului purtand valoarea stipulata in contract sau la valoarea reala a bunului, in absenta indicarii valorii in contract;

- este permisa contabilizarea acestor bunuri in contrapartida (in Pasiv) cu obligatia financiara corespondenta;

- este permisa afectarea contului de profit si pierdere cu cota de amortizare a bunului respectiv, aceasta fiind considerata o cheltuiala financiara curenta.

Diferentele de conversie: pot fi inscrise in contul de profit si pierdere consolidat. Profiturile (plusvalorile latente) pot fi retinute, contrar dispozitiilor contabile generale pentru conturile individuale, care prevad ca numai pierderile latente trebuie retinute (constituindu-se provizioane in acest sens).

Omogenizarea in vederea eliminarilor

Principiul fundamental al consolidarii porneste premisa ca un grup este o entitate unica. Astfel rezulta necesitatea eliminarii inregistrarilor din conturile societatilor care fac parte din grup si care privesc tranzactii reciproce, generatoare sau nu de rezultate financiare, precum si a dividendelor distribuite in interiorul grupului.

Atunci cand au loc operatiuni intre unitatile grupului, mai intai trebuie asigurata o omogenizare a acestora, care consta in acest caz in confruntare si punerea de acord a marimilor inscrise in conturile partenerilor.

Acest demers apare necesar pentru ca uneori tranzactiile apar in contabilitatea unei societati, fara a fi reflectate in mod corespunzator si in contabilitatea celeilalte parti. De asemenea, inscrierea in conturile partilor s-ar putea sa se prezinte la niveluri diferite.

În principiu, atunci cand operatiunea interna grupului apare inscrisa numai in conturile uneia din societati, sau cand sumele sunt diferite, omogenizarea insemna punerea de acord a marimilor si inscrierea in contabilitatea partii in care tranzactia nu a fost operata.

Dupa aceasta prima grupa de omogenizari, se pot efectiv realiza eliminarile. Dupa natura lor, eliminarile pot fi:

- eliminari patrimoniale,

- eliminari financiare,

- eliminari economice.

Eliminarile de natura patrimoniala se refera la eliminarile privind titlurile de participare din bilantul societatii dominante, in contrapartida cu capitalurile proprii ale societatilor dependente.

Eliminarile de natura financiara privesc conturile reciproce care apar in documentele anuale ale societatilor grupului, sub forma creantelor la o societate si a datoriilor la cealalta, a veniturilor la o societate si a cheltuielilor la alta, fara a avea vreo influenta asupra rezultatului la nivelul grupului.

Eliminarile de natura economica se refera cu deosebire la operatiunile care genereaza rezultate la una sau alta din societatile grupului, ca urmare a tranzactiilor interne dintre acestea. Asemenea tranzactii pot privi:

- Cesiunile de imobilizari: o asemenea eliminare apare atunci cand pretul de vanzare este mai mare sau mai mic decat valoarea neta contabila, cazuri in care se inregistreaza profituri, respectiv pierderi exceptionale.

- Vanzarile de produse intre unitatile grupului: problema eliminarii apare in cazul in care produsele sau marfurile vandute de o unitate din grup alteia au generat pentru prima un rezultat. Acesta trebuie eliminat avand in vedere faptul ca produsele au circulat intre cele doua unitati, in cadrul grupului, eliminarea impunandu-se indiferent daca ele sunt stocate ori au fost consumate sau vandute.

- Provizioanele interne: provizioanele inregistrate in cadrul grupului si care se refera la deprecieri reversibile ale unor creante generate de operatiuni reciproce in cadrul grupului trebuie eliminate.

Omogenizarea in vederea agregarii

Aceasta presupune efectuarea reclasificarilor necesare, atunci cand structurile conturilor anuale ale unei societati a grupului nu coincide cu structurile conturilor anuale ale societatii dominante, deci aducerea lor la un numitor comun din punct de vedere al continutului.

Prin agregare intelegem cumularea posturilor inscrise in conturile anuale individuale, dupa ce s-au realizat celelalte omogenizari prezentate anterior. Aceasta cumulare poate fi integrala sau proportionala, dupa cum relatiile dintre societatea dominanta si filiale se incadreaza in controlul exclusiv sau controlul conjugat.