Profitul - masa si rata profitului

Profitul - masa si rata profitului

            In contextul interpretarilor diferite ale profitului, acesta se defineste in sens larg si in sens restrans. In sens larg, prin profit se intelege un venit banesc realizat dintr-o activitate lucrativa desfasurata de firme, ferme, banci, magazine etc. In sens restrans, profitul reprezinta un venit banesc destinat recompensarii posesorilor de capital pentru folosirea acestuia ca factor de productie efectiv, activ. Altfel spus, profitul este un excedent de venit peste costul de productie, obtinut de unitatile economice.

            In economia de piata, profitul indeplineste urmatoarele functii:

stimularea initiativei agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interese economice si de a intreprinde activitati utile, in vederea satisfacerii nevoilor sociale reale;

motivarea acceptarii riscului de catre intreprinzatori in afacerile pe care le initiaza si le deruleaza, prin asumarea responsabilitatii rezultatelor economice obtinute;

incitarea eforturilor agentilor economici in directia perfectionarii propriilor lor activitati, in scopul sporirii eficientei economice, rentabilitatii si ridicarii calitatii lor;

cultivarea spiritului de economie, a comportamentului economic al proprietarului de capital, al intreprinzatorilor, al tuturor agentilor economici.

            In cadrul activitatii unei intreprinderi, importanta practica, operationala prezinta profitul contabil (vezi schema de la cost). Acesta este considerat un profit oficial, legislativ si statistic, care este supus impozitarii, fiind denumit si profit legitim (legal), deoarece este un venit rezultat in conditiile respectarii prevederilor legale, inclusiv a celor referitoare la metodologia de calcul si impozitare. In conditiile nerespectarii deliberate sau inconstiente a legislatiei si normelor metodologice, profitul obtinut este denumit nelegitim (ilegal) si constituie venit necuvenit.

            Ca excedent al venitului asupra costurilor totale ale unitatilor economice, profitul contabil este un profit brut. Daca din acesta se scad impozitul pe profit si alte scazaminte prevazute de lege rezulta profitul net, denumit si profit admis, care poate fi efectiv utilizat. Profitul net se repartizeaza pe destinatii economice si sociale prevazute in legislatia fiecarei tari si in statutele societatilor comerciale.

                        Din punct de vedere economic, profitul contabil se compune din profit normal si supraprofit (profit economic sau pur). Profitul normal exprima marimea minima a profitului care trebuie obtinuta de o firma pentru a se asigura functionarea acesteia in continuare. Lipsa acestuia inseamna pierdere, notiune opusa profitului, care creeaza dificultati in derularea activitatii economice. Mentinerea acestei situatii pe o perioada mai indelungata de timp duce la lichidarea, falimentarea unitatilor respective.

            Supraprofitul reprezinta un excedent fata de profitul normal, venitul ce depaseste costul total de oportunitate; caracterizeaza acele firme care au rate de profit ce depasesc minimul necesar pentru continuarea activitatii si a ramane intr-o anumita ramura economica.

            Marimea profitului insusit de unitatile economice depinde de nivelul pretului unitar si de marimea elementelor sale componente, deoarece: pret = cost + profit,  deci,

profit = pret - cost

            In virtutea diviziunii sociale a muncii, producerea bunurilor economice este rezultatul utilizarii tuturor factorilor de productie. De aceea, posesorii factorilor de productie sunt indreptatiti sa-si insuseasca o parte din venitul realizat din vanzarea bunurilor obtinute, in functie de contributia adusa la producerea lor. Astfel, participantii la producerea bunurilor economice, in functie de natura factorilor de productie utilizati, obtin venituri sub forma de salariu, dobanda, profit, renta.

            Profitul se exprima in marimi absolute si relative. Sub aspect absolut, marimea profitului este relevata prin masa profitului, care exprima suma castigului banesc obtinut de firma, ramura sau economie nationala. Marimea relativa a profitului se masoara prin rata profitului, care exprima raportul procentual dintre masa profitului (Pf') si un indicator de referinta (cifra de afaceri, capitalul propriu utilizat, costurile etc). Aceasta se calculeaza pe produs, firma, ramura si chiar economie nationala. Pentru agentii economici care sunt interesati sa produca acele bunuri economice ce ofera cele mai mari posibilitati de castig, marimea si dinamica ratei profitului constituie un criteriu de orientare a structurii productiei si investitiilor.

            In functie de natura eforturilor depuse, exprimate prin parametrii de referinta, in practica economica, ratat profitului (Pf') se determina prin mai multe modalitati, cele mai utilizate fiind:

rata profitului in functie de cifra de afaceri (CA) - exprima eficienta actelor de vanzare-cumparare efectuate de firma, si se calculeaza pe baza formulei:
Pf ' = Pf / CA x 100

rata profitului in functie de capitalul propriu utilizat (KT) - reflecta gradul de valorificare a capitalului aflat in proprietatea agentilor economici; se calculeaza pe

baza formulei: Pf ' = Pf / KT x 100

rata profitului in functie de costuri (CT), denumita si rata rentabilitatii. Se calculeaza pe baza relatiei matematice: Pf ' = Pf / CT x 100   si exprima eficienta consumului de factori de productie.

            Rezultatele acestor modalitati de calcul al ratei profitului sunt diferite, deoarece marimea eforturilor este diferita. Astfel, cifra de afaceri, in functie de viteza de rotatie a capitalului, este mai mare decat capitalul utilizat, iar marimea capitalului poate fi mai mare decat a costurilor de productie, ultimul cuprinzand numai o parte a capitalului fix utilizat, sub forma amortizarii.

Marimea si dinamica masei profitului si a ratei profitului sunt influentate de o serie de factori, si anume:

nivelul productivitatii factorilor de productie. Cu cat productivitatea factorilor de productie este mai mare cu atat masa si rata profitului vor fi mai mari, si invers;

nivelul costului unitar. Cu cat nivelul costului unitar este mai mare, cu atat masa si rata profitului pe produs vor fi mai mici, si invers;

nivelul pretului de vanzare al bunurilor economice. Cu cat nivelul pretului de vanzare al unui bun economic va fi mai mare, cu atat masa si rata profitului vor fi mai mari, si invers. Deci, la un anumit nivel al pretului de vanzare masa si rata profitului vor fi cu atat mai mari cu cat nivelul costului unitar al bunurilor economice va fi mai mic, si invers;

volumul, structura si calitatea productiei (activitatii economice). Daca structura productiei si calitatea bunurilor economice raman neschimbate, masa si rata profitului sunt direct proportionale cu volumul productiei. Agentii economici isi orienteaza productia spre bunurile economice solicitate de piata si care au o rentabilitate mai ridicata. De aceea, cu cat ponderea sortimentelor de bunuri cu rentabilitate ridicata este mai mare, cu atat masa si rata profitului vor fi mai mari, si invers. Produsele de calitate superioara au preturi mai ridicate, obtinandu-se astfel o masa si o rata a profitului mai mari;

viteza de rotatie a capitalului (propriu si imprumutat). Cu cat timpul afectat de agentul economic proceselor de aprovizionare, productie si desfacere a bunurilor economice este mai mic, adica cu cat viteza de rotatie a capitalului (propriu si imprumutat) este mai mare, cu atat masa si rata profitului vor fi mai mari, si invers. Asupra vitezei de rotatie a capitalului real influenteaza structura acestuia si economisirea elementelor sale componente. Daca partea fixa a capitalului este mai mare, viteza de rotatie a capitalului real este mai mica, si invers. In primul caz, se manifesta tendinta de scadere a masei si ratei profitului; in cel de-al doilea caz, dimpotriva, tendinta de crestere a acestora. Economisirea componentelor materiale ale capitalului real este posibila prin introducerea progresului stiintifico-tehnic, utilizarea unor echipamente de productie performante, substituirea unor resurse naturale cu cele sintetice si mai ieftine etc. In aceasta situatie, se reduce costul unitar al productiei si, in consecinta, sporeste masa si rata profitului;

proportia repartizarii veniturilor intre posesorii factorilor de productie. Daca partea de venit insusita de posesorii capitalului este mai mare, comparativ cu partile insusite de posesorii celorlalti factori de productie, masa si rata profitului vor fi mai mari, si invers.