Sistemul de indicatori si corelatii de echilibru si eficienta in procesul de diagnoza si reglare a performantelor economico-financiare ale firmei

Sistemul de indicatori si corelatii de echilibru si eficienta in procesul de diagnoza si reglare a performantelor economico-financiare ale firmei

Diagnosticarea activitatii firmei se realizeaza printr-un sistem de indicatori care trebuie sa aiba o capacitate informationala cuprinzatoare si clara, sa permita realizarea scopului urmarit in asigurarea performantelor economico-financiare ale firmei.

Diagnosticarea activitatii ca arie si profunzime este organic conditionata de sistemul de indicatori, de capacitatea informationala a fiecarui indicator. Sistemul de indicatori trebuie sa fie cuprinzator si sa permita realizarea scopului informatiei, respectiv evaluare si decizie. Sistemul de indicatori utilizat trebuie sa indeplineasca doua conditii aparent contradictorii: sa fie cuprinzator si sa fie minimal.

Un astfel de sistem al indicatorilor operationali in diagnoza poate fi reprezentat de urmatoarea grupare (gruparea permite si alternative):

1.Indicatori ai potentialului tehnico-economic:

indicatori ai capacitatii de productie (fizici, valorici, pe utilaje si produse);

indicatori ai imobilizarilor:

corporale (terenuri, mijloace fixe);

necorporale;

indicatori ai activelor circulante (volum, structura);

indicatori ai potentialului uman (numar, structura, varsta, calificare);

indicatori ai capacitatii de cercetare-dezvoltare.

2.Indicatori ai potentialului financiar:

capitalurile;

patrimoniul net (dimensiune, structura, surse de formare);

fondul de rulment (net, propriu si strain);

lichiditatea generala si partiala;

trezoreria;

autonomia financiara;

goodwill-ul etc.

3.Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:

cifra de afaceri;

valoarea adaugata;

profitul din exploatare;

profitul curent;

profitul fiscal;

profitul net.

4.Indicatori ai eficientei utilizarii potentialului tehnico-economic si financiar:

rata de eficienta a mijloacelor fixe (cifra de afaceri, valoare adaugata, profit la 1000 lei mijloace fixe);

rata de eficienta a activelor circulante de exploatare (cifra de afaceri, valoare adaugata, profit la 1000 lei active circulante de exploatare);

viteza de rotatie a activelor circulante;

productivitatea muncii;

rata de eficienta a cheltuielilor (cheltuieli totale sau pe grupari la 1000 lei venituri, respectiv cifra de afaceri);

rata rentabilitatii (profitabilitatii):

rata economica

rata financiara

rata resurselor consumate

rata comerciala

rata capitalurilor etc.

Sistemul de indicatori este unul exemplificativ in vederea formarii unei imagini de ansamblu asupra complexitatii procesului de diagnosticare. O mare utilitate in diagnosticul economico-financiar al activitatii firmei o au ratele de echilibru si eficienta, precum si corelatiile dintre acestea prin intermediul carora se exprima sintetic performantele firmei. Nomenclatorul indicatorilor nu este exhaustiv, ci doar exemplificativ si nu s-au prezentat modelele de calcul si functiile in diagnosticare, acestea realizandu-se in cadrul tratarii problemelor ce formeaza continutul lucrarii. Aici s-a avut in vedere formarea imaginii asupra a ceea ce se poate cuprinde in procesul de diagnosticare. De mare utilitate in diagnosticul activitatii firmei sunt corelatiile si respectiv, ratele de echilibru si eficienta.

În teoria si practica diagnozei corelatiile sunt foarte des utilizate fara a exista o anumita tehnica dupa care sa aiba loc utilizarea lor, ci dimpotriva de cele mai multe ori corelatiile depind de cunostintele, inventivitatea si creativitatea diagnosticianului. Prezentam in continuare cateva corelatii mai importante, uzuale si cu valoare exemplificativa:

1. corelatia dintre dinamica productiei exercitiului si dinamica valorii adaugate:

unde:

-indicele valorii adaugate;

-indicele productiei exercitiului (globale)

aceasta corelatie reflecta o reducere a consumurilor intermediare, deci o crestere a eficientei acestora;

2. corelatia dintre dinamica productivitatii muncii si dinamica salariului mediu:

sau

unde:

indicele productivitatii medii a muncii (exprimata valoric);

- indicele salariului mediu;

in mod normal, benefic pentru firma, dinamica productivitatii muncii trebuie sa depaseasca dinamica salariului mediu, o situatie inversa avand consecinte nefavorabile pe termen mediu si lung.

3. corelatia dintre rata capitalului permanent si activele imobilizate:

unde:

K_p-capital permanent;

A_i-active imobilizate;

situatia favorabila pentru o firma este aceea in care capitalul permanent depaseste valoric activele imobilizate sau "le acopera" astfel incat sa se poata degaja o parte semnificativa alcatuind fondul de rulment, necesar acoperirii activelor circulante.

4. corelatia dintre capitalul propriu si capitalul permanent:

unde:

K_pr-capital propriu;

K_p-capital permanent;

in situatia in care capitalul propriu este egal cu cel permanent, firma nu este deloc indatorata, ea avand oricand posibilitatea de a apela la anumite credite pentru productie sau investitii, iar cand valoarea raportului este mai mica decat 1 se reflecta un anume grad de indatorare.

5. corelatia dintre activele circulante si datoriile pe termen scurt:

unde:

A_c-active circulante;

D_ts-valoarea datoriilor pe termen scurt;

raportul supraunitar reflecta existenta fondului de rulment, care constituie garantia continuitatii ciclului economic al firmei.

Ratele ca indicatori economico-financiari se utilizeaza pe scara larga, in special pentru a ilustra statica fenomenelor; ele capata o larga importanta si utilitate indeosebi in diagnosticul financiar, in care se opereaza cu rate de structura ale activului si ale pasivului (exemplu: ponderea imobilizarilor corporale in total activ sau ponderea capitalului propriu in total pasiv), cu rate de sinteza, de echilibru financiar etc. Ele stau la baza unor procedee simple si rapide de analiza si diagnosticare financiara a firmelor.

Evident, corelatiile si ratele de echilibru si eficienta sunt multe si fiecare contribuie la diagnosticarea uneia sau alteia din laturile economico-financiare ale firmei.

Orice diagnostic se finalizeaza intr-un raport care poate fi structurat astfel:

1.prezentarea obiectivelor si conditiilor realizarii diagnosticului;

2.prezentarea faptelor (starilor) observate, respectiv constatate (potentialul  tehnico-economic, financiar, rezultatele, eficienta utilizarii potentialelor, tendinta pietelor, actiunea concurentei etc.);

3.concluziile care presupun examinarea faptelor prin prisma relatiilor factorial-cauzale.

Pornind de la aceste fapte si cauze, diagnosticianul va trebui sa formuleze propuneri de schimbare a starilor si respectiv, recomandari de ameliorare a lor. Oricum, sistemul de propuneri trebuie sa raspunda, in esenta, la urmatoarele intrebari:

Tabelul 1.1

Analiza diagnostic are un rol fundamental in evaluarea, reglarea si ameliorarea performantelor economico-financiare ale firmei. De aceea, ea constituie baza studiilor de fezabilitate si a celor de evaluare economica a firmelor.