Pozitia internationala a unei economii nationale

Pozitia internationala a unei economii nationale

Pozitia unei economii nationale in raporturile ei cu restul lumii este reflectata in balanta de plati externe si balanta de creante si angajamente externe. Cunoasterea acestora este necesara in procesul elaborarii politicii economice externe a oricarei guvernari intr-o lume interdependenta, cum este cea de astazi.

Cele doua balante sunt rezultatul abordarii diferite a relatiilor economice internationale ale unei tari.

Balanta de plati externe cuprinde toate tranzactiile de natura financiara sau comerciala incheiate cu strainatatea de catre rezidentii sai si reprezinta un raport periodic intre intrarile si iesirile de mijloace valutare.

Conform dictionarului juridic al Uniunii Europene [26], balanta de plati este "instrumentul financiar valutar intocmit sub forma de tabel statistico-economic in care sunt trecute si prin care se consemneaza toate platile si incasarile externe ale unei tari, rezultate din schimburile sale economice de orice natura cu strainatatea, pe o perioada determinata de timp, de obicei un an".

M. I. Wasserman [26] defineste balanta de plati ca fiind o prezentare statistica a tranzactiilor economice intr-o perioada data intre rezidentii unei tari si rezidentii altei tari, grup de tari sau organizatii internationale specifice. Potrivit FMI, criteriul dupa care sunt impartiti agentii in rezidenti sau nerezidenti este centrul de interes economic si nu nationalitatea sau alte criterii legale. Astfel, sunt considerati rezidenti: familiile si indivizii care isi creeaza in tara gospodarii; intreprinderi, corporatii si cvasi-corporatii (de exemplu: sucursale ale investitorilor straini directi); institutii non-profit; guvernul si administratia publica locala. In categoria nerezidentilor intra: familii, intreprinderi, corporatii, institutii non-profit straine; romani care si-au mutat centrul de interes economic in strainatate; turisti, oameni de afaceri, functionari diplomatici straini aflati temporar in Romania.

Jean Weller [27] considera balanta de plati si credite a unei tari ca un tablou al conturilor sale externe, al fluxurilor reale si financiare in legatura cu restul lumii.

Ca orice bilant anual, balanta de plati si credite comporta un activ (credit) si un pasiv (debit).

In principiu, tranzactiile internationale se efectueaza generand plati, de obicei in valuta (totusi, o parte a comertului international se deruleaza sub forma de operatiuni speciale, exportul fiind compensat prin importul de marfuri, fie la nivel de tranzactie, fie la nivel de relatie).

Fiecare operatie care da nastere unei intrari de devize este inscrisa in activul balantei, fiecare operatie care genereaza o iesire de devize in pasivul balantei. Exista si operatiuni care se efectueaza fara o contraprestatie, nici in natura, nici in devize, fiind considerate transferuri unilaterale (donatii, ajutoare etc.).

Evaluarea tranzactiei se face la pretul pietei.

Momentul inregistrarii tranzactiei este momentul schimbului de proprietate.

Balanta de plati externe inregistreaza la activ (in credit) aportul de resurse rezultate din exportul de bunuri, prestarea de servicii, incasarea de venituri aferente factorilor de productie care au parasit tara si pozitii financiare reprezentand reduceri ale activelor externe sau cresteri ale pasivelor externe ale economiei, iar la pasiv (in debit) reducerea resurselor ca urmare a importului de bunuri, achizitionarii de servicii, platii de venituri aferente factorilor de productie adusi spre valorificare din strainatate, precum si pozitii financiare reprezentand cresteri ale activelor externe ale tarii sau reduceri ale pasivelor externe.

Balanta de plati se intocmeste:

global - pentru a evidentia totalitatea fluxurilor sau tranzactiilor economice si financiare ale unei tari cu restul lumii;

bilateral - pentru relatiile cu o anumita tara;

regional - pentru schimburile cu un grup de tari.

Soldul balantei reflecta relatia in care se gasesc contul curent si contul de capital din punctul de vedere al intrarilor si iesirilor generate de tranzactiile internationale. Se pot calcula si o serie de solduri partiale pe tipuri de tranzactii.

Balanta de plati poate fi:

excedentara, daca soldul > 0. Tara respectiva isi mareste creantele asupra strainatatii, miscarile monetare regland soldul in mod favorabil acestei tari;

deficitara, daca soldul cumulat < 0;

echilibrata, variatia creantelor este nula, soldul = 0.

Alaturi de soldurile totale sau partiale, in analizele de balanta se utilizeaza si indicatorul grad (rata) de acoperire a platilor prin incasari.

Ca indicator absolut, notand cu I_i incasarile si cu P_i platile, soldul (S_i) exprimat in unitati monetare (de regula dolari SUA) si afectat de semn poate fi calculat:

0

Ca nivel relativ, gradul de acoperire (G_a) se poate calcula:

100%

Calculat sub forma de raport, gradul de acoperire a platilor prin incasari (G_a) prezinta doua avantaje:

dezechilibrul absolut capata o dimensiune calitativa exprimata procentual;

este eliminata utilizarea semnului soldului, care poate influenta negativ unele demersuri analitice

Rolul balantei de plati externe rezida din forma sub care se prezinta, cea a unui tabel de sinteza, permitand compararea sub raport cantitativ si calitativ a schimburilor reale si financiare cu strainatatea. Concluziile se refera la competitivitatea productiei nationale in raport cu cea straina, prin confruntarea cantitativa si structurala dintre export si import, prin analiza fluxurilor de capital, de credite, servicii etc.

De asemenea, balanta de plati externe da posibilitatea analizei indicatorilor raportului de schimb la nivel macroeconomic, oferind orientari cu privire la directiile de dezvoltare ale productiei nationale, mai ales in domeniul industrial.

Strict teoretic, o balanta de plati este intotdeauna echilibrata intrucat eventualul excedent valutar este destinat cresterii sau reconstituirii resurselor valutare sau promovarii exportului de capital si plasarii de fonduri pe baza de credit. Eventualul deficit poate fi acoperit fie din resursele bugetare, fie prin atragerea de fonduri straine pe calea creditului, imprumutului sau importului de capital.

Totusi, echilibrarea balantei de plati externe, in principal stingerea soldului pasiv este una din preocuparile de baza ale oricarei politici comerciale.

Factorii destabilizatori care determina dezechilibre ale balantei de plati externe pot fi de doua categorii: factori endogeni si exogeni.

Factorii endogeni au un rol preponderent in crearea soldului pasiv al balantei. Printre acestia mentionam:

intarzieri in punerea in functiune a unor obiective industriale de insemnatate nationala;

reducerea exportului determinata de calamitati naturale sau de evenimente fortuite;

cresterea importului;

reducerea calitatii productiei pentru export;

reducerea deliberata a unor exporturi in scopul industrializarii pietei interne sau din alte ratiuni etc.

Factorii exogeni au un caracter conjunctural, iar inlaturarea urmarilor acestora nu se poate face fara interventia statului. Printre acestia se evidentiaza:

dereglarea preturilor mondiale pentru produsele cu pondere mare in structura exportului si importului;

restrictiile cantitative si cresterea taxelor vamale sau de alta natura in tarile importatoare;

micsorarea intrarilor in valuta ca urmare a fluctuatiei cursului de schimb valutar;

influenta factorilor psihologici si a miscarilor speculative de bursa care afecteaza situatia valutei nationale, fluctuatia cotatiei acesteia si corelatia dintre preturile interne si externe.

Modalitatile prin care poate fi echilibrata o balanta de plati externe deficitara sunt urmatoarele:

sprijinirea productiei, cu valorificarea superioara pe piata externa, in scopul cresterii preturilor la export si a cresterii veniturilor in valuta convertibila;

sprijinirea politicii de investitii, prin atragerea capitalurilor straine;

emisiunea de obligatiuni pe piata externa;

obtinerea de credite de la organismele financiare internationale;

primirea de ajutoare (financiare sau materiale);

atragerea de credite guvernamentale;

amanarea sau reesalonarea restituirii unor credite;

vanzari de aur si metale pretioase din rezervele nationale.

Balanta de creante si angajamente externe, numita si pozitia investitionala internationala a unei tari exprima stocul de active si pasive financiare externe existente la un moment dat in relatiile cu nerezidentii [21].

Balanta de creante si angajamente externe cuprinde stocul de creante si angajamente financiare ale economiei la un moment dat, de obicei sfarsitul anului. Modificarea acestui stoc este rezultatul tranzactiilor derulate in raporturile cu alte tari (cuprinse si in balanta de plati externe), dar si efectul schimbarilor petrecute in ratele de schimb si a preturilor utilizate in evaluarea creantelor si angajamentelor sau alte ajustari valorice.

Din punct de vedere structural, creantele si angajamentele unei economii pot fi grupate pe cele patru mari sectoare implicate in fluxurile financiare internationale: guvernul, autoritatea monetara (BNR), sectorul bancar si sectorul nebancar. Din aceasta balanta se poate evidentia pozitia net creditoare (+) sau net debitoare (-) a unei tari in raporturile sale cu restul lumii.

Fiecare componenta a balantei de creante si angajamente este reflectata prin: pozitia la inceputul anului; tranzactii in timpul anului; efectul schimbarilor de pret; efectul modificari cursului de schimb; alte ajustari; pozitia la sfarsitul anului.

Deosebirea dintre cele doua instrumente poate fi evidentiata astfel: in timp ce balanta de plati externe cuprinde doar fluxurile efectuate intre rezidenti si nerezidenti de-a lungul unui an la valoarea de piata din momentul schimbului, pozitia investitionala internationala a tarii exprima pe langa efectul anual al tranzactiilor si efectul variatiei preturilor si al modificarii cursului de schimb, ca si cel al altor ajustari asupra valorii creantelor si/sau a obligatiilor angajate fata de strainatate.

In concluzie, economia mondiala se bazeaza pe un amplu sistem de interdependente economice internationale in cadrul caruia interesele si problemele economiilor nationale se intrepatrund si numai in virtutea acestor legaturi si raporturi calitative diferite ele pot exista si progresa. Tendinta generala caracteristica perioadei postbelice este cea de crestere a dependentei statelor de piata externa si de accentuare a interdependentelor dintre statele lumii. Interdependentele dintre tari, ca efect al adancirii diviziunii internationale a muncii sunt reflectate de un complex de fluxuri comerciale si financiare, iar pozitia unei economii nationale in raporturile ei cu restul lumii este reflectata in balanta de plati externe si balanta de creante si angajamente externe.

Cuvinte cheie:

diviziunea mondiala a muncii;

specializarea internationala a economiilor nationale;

fluxuri economice;

fluxuri comerciale;

fluxuri financiare;

balanta de plati externe;

balanta de creante si angajamente externe.