Societatile transnationale si globalizarea economiei mondiale

1. Scurt istoric al corporatiilor transnationale

Originile istorice timpurii ale societatilor transnationale (STN) pot fi depistate in marile companii imperialiste si colonizatoare din vestul Europei, in special in Anglia si Olanda, care isi au inceputul in prima parte a secolului al XVI-lea si au continuat sa se dezvolte in urmatoarele 2-3 secole. In aceasta perioada, firme precum British East India Trading Company s-au constituit pentru a promova activitatile comerciale sau achizitiile teritoriale ale tarilor lor de origine in Orientul Indepartat, Africa si America.

STN asa cum sunt cunoscute astazi nu aparut in realitate mai devreme de secolul al XIX-lea; acest lucru este datorat avantului capitalismului industrial si a consecintelor sale : dezvoltarea sistemului industrial (a fabricilor), procese de productie mai mare si mari si mai intense prin investitiile de capital, tehnici mai performante de dezvoltare si mijloace de transport mai rapide.

In timpul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea cautarea de resurse incluzand minerale, petrol si produse alimentare, precum si interesul de a proteja si de a dezvolta pietele de desfacere au condus expansiunea transnationalelor, in fruntea acestora situandu-se companii aproape exclusiv din Statele Unite si cateva din tarile vest-europene. 60 % din investitiile acestor corporatii s-au indreptat catre America Latina, Asia, Africa si Orientul Mijlociu.

Alimentata de numeroase fuziuni si achizitii, concentrarea monopolista si oligopolista a marilor STN in sectoare majore ale economiei mondiale cum ar fi petrochimia si produsele alimentare isi are radacinile in aceasta perioada. De exemplu, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, gigantul agroindustrial american United Fruit Company controla 90 % din importurile americane de banane, in timp ce la inceputul Primului Razboi Mondial compania Royal Dutch / Shell isi acontase aproximativ 20 % din productia totala de petrol a Rusiei.

Incepand cu cel de-al doilea Razboi Mondial si pana in prezent STN cu sediul in Statele Unite au dominat copios investitiile straine. Tot in aceasta perioada, companiile europene si japoneze incepeau sa joace un rol din ce in ce mai important. In 1950, bancile din SUA, Europa si Japonia au inceput sa investeasca imense sume de bani in actiunile industriale, incurajand astfel fuziunile de corporatii si concentrarea de capital. Avantul tehnologic inregistrat la nivelul transporturilor, informaticii si comunicatiilor a accelerat internationalizarea investitiilor si comertului prin intermediul societatilor transnationale, in timp ce noile metode de publicitate au ajutat STN sa-si extinda cotele de piata. Toate aceste tendinte au condus la consolidarea rolului STN in cadrul comertului mondial. Daca in 1906 existau 2-3 lideri (mari STN) care aveau un capital de cate 500 milioane USD, in anii '70 existau 333 de astfel de corporatii, o treime din acestea inregistrand capitalurile de peste 1 miliard USD.

In ultimii 30 de ani s-a putut observa o crestere candva inimaginabila a STN. De la circa 7000 de STN in anii '70, numarul acestora depaseste astazi 38000; 90 % din acestea isi au sediul in tarile dezvoltate (triada SUA-UE-Japonia) si controleaza peste 200,000 de filiale. De la inceputul anilor '90 nivelul tranzactiilor efectuate de aceste filiale l-a depasit pe acela al exporturilor mondiale ca si principal instrument de comercializare al bunilor si serviciilor pe pietele straine.

2. Investitiile straine directe (ISD) si societatile transnationale (STN) - principala sursa a globalizarii

Societatile transnationale participa la ambele forme ale investitiilor internationale, dar trebuie mentionat ca principalul 'actor' al investitiilor straine directe este societatea transnationala. Semnificativa crestere a fluxurilor de investitii straine directe a reprezentat o caracteristica notabila a globalizarii economiei mondiale.

Actualul proces de globalizare este rezultatul revolutiei in domeniul tehnologiei informatiei.

Tarile dezvoltate inregistreaza 2/3 din cantitatea de ISD-uri la nivel mondial, atat in ceea ce priveste proprietatea cat si locatia. Firme din UE au devenit de departe cei mai mari proprietari de ISD-uri de iesire, inregistrand 3,4 trilioane dolari in 2002 mai mult decat dublul SUA (1,5 trilioane dolari). In tarile in curs de dezvoltare cantitatea de ISD-uri de intrare au ajuns la aproape 1/3 din PIB in 2001, mai mult de 13% cat era in 1980. Cantitatea de ISD-uri de intrare detinute de tarile in curs de dezvoltare au crescut inca mai dramatic, da la 3% din PIB-ul lor in 1980 la 13% in 2002.[3]

Aceasta crestere mai rapida reprezinta continuarea unei tendinte incepute in anii 1980, tendinta care a fundamentat afirmatia conform careia investitiile straine directe reprezinta principala forma de manifestare a globalizar

In tabelul urmator sunt prezentati principalii indicatori privind investitiile straine directe realizate de societatile transnationale, productia mondiala in perioada 1990-2002, precum si rata de crestere anuala inregistrata in perioada 1986-2000 :

Indicatori privind investitiile straine directe realizate de societatile

transnationale si productia mondiala[4]

Tab. 1

Sursa: UNCTAD, baza de date si estimari privind investitiile straine directe si societatile transnationale, World Investment Report 2003 - Promoting Linkages, New York si Geneva 2003.

In perioada 1986-2000, un numar de 65 de tari au inregistrat ritmuri medii anuale de crestere a fluxurilor de investitii straine directe de peste 30%, iar alte 29 de tari au inregistrat ritmuri cuprinse intre 20 si 29%.

Urmarind aceste date se poate aprecia ca economia mondiala se indreapta spre o integrare economica tot mai mare, care conduce la o competitie tot mai intensa, precum si la o accelerare a fenomenului fuziunilor si achizitiilor internationale.

Unul dintre factorii care au stimulat investitiile straine directe si implicit globalizarea, a fost reprezentat de cresterea numarului de acorduri intre societatile transnationale. O componenta a acestor acorduri s-au referit la aspecte legate de tehnologie si au vizat solutionarea problemelor determinate de cresterea intensitatii continutului de informatie a productiei, de scurtarea ciclului de viata al produselor si de eforturile din ce in ce mai mari cerute de mentinerea competitivitatii tehnologice.

Astfel numarul de acorduri incheiate intre transnationale a crescut de la o medie anuala sub 300 la inceputul anilor '80, la peste 600 un deceniu mai tarziu. Intre 1980 si 1996 au fost incheiate circa 8260 de acorduri intre firme in domenii tehnologice de varf. Numarul de fuziuni si achizitii au scazut de la o valoare inalta de 7894 in anul 2000 la 4493 in 2002 si valoarea mediei lor, de la 145 milioane dolari in 2000 la 82 milioane dolari in 2002. Numarul de fuziuni si achizitii valorand mai mult de 1 miliard dolari, a scazut de la 175 in 2000 la numai 81 in 2002, din nou cea mai joasa valoare inregistrata din 1998 incoace. De la cele mai mari corporatii transnationale majoritatea indicatorilor marimii operatiunilor lor in strainatate a scazut in 2001, inceputul declinului ISD-urilor. In ciuda avantului inregistrat pe piata tehnologiei aceste acorduri au fost in special prezente in industria informatica, farmaceutica dar si in industria automobilelor.

Acest trend crescator de investitii realizat de societatile transnationale a sprijinit considerabil expansiunea internationalizarii productiei si implicit a globalizarii economiei mondiale.

Alti indicatori confirma puternica internationalizare a productiei exporturile globale ale filialelor din strainatate ale societatilor transnationale au atins in 1997 circa 2 trilioane dolari SUA, activele lor globale 13 trilioane, iar valoarea adaugata de acestea, 2 trilioane. Raportul intre vanzarile filialelor straine ale societatilor transnationale si produsul intern brut global era in anul 2000 de aproape 50%.[5] Din punct de vedere geografic fluxurile din tarile dezvoltate si cele din tarile in curs de dezvoltare au scazut cu 22% (la 460 miliarde dolari si respectiv 162 miliarde dolari). Doua tari, SUA si Marea Britanie au inregistrat de asemenea un declin insemnat. Printre regiunile in curs de dezvoltare, America Latina si Caraibe au fost afectate, suferind al treilea declin anual de ISD-uri cu o scadere a fluxurilor de intrare de 33% in 2002. Africa a inregistrat un declin de 41%; dar venind dupa exceptionalele fluxuri de intrare din 2001, nu se poate vorbi de un declin. ISD-urile in Asia si Pacific au scazut cel mai putin din regiune datorita Chinei care cu un flux de intrare record de 53 miliarde dolari a devenit cea mai mare tara primitoare de ISD-uri din lume.

Tarile din centrul si estul Europei s-au prezentat cel mai bine marindu-si fluxurile de intrare de ISD-uri la un record de 29 miliarde dolari.

Pe langa corporatiile transnationale se remarca si alti investitori privati, organisme ale unor grupari de integrare economica regionala care sprijina investitii straine de capital. Acordurile de asociere incheiate in prima jumatate a anilor '90 intre UE si tarile din Europa Centrala si de Est sprijina investitiile straine in acestea din urma, in obiectivele lor fiind avute in vedere pe langa crearea de zone de liber schimb si realizarea unor zone libere pentru investitiile de capital.[6] Toate aceste acorduri au contribuit la dezvoltarea fenomenului numit globalizare.

3. Universul actual al transnationalelor

Familia corporatiilor transnationale este alcatuita din circa 65000 de companii-mama care controleaza peste 870000 de filiale straine, in afara granitelor tarii de apartenenta . Intre 1973 si 2001, numarul corporatiilor transnationale a crescut de la 15000 la 65000, numarul de angajati directi ai acestora depasind 40 milioane. Pe baza studiilor s-a determinat ca in medie pentru fiecare angajat direct al unei societati transnationale se creeaza circa cinci locuri de munca in industriile conexe din economia respectiva.[7]

Cantitatea globala de Investitii Straine Directe (ISD) detinute de cele 65000 de transnationale si care controleaza 870000 de filiale straine, au crescut cu 10% in 2002 la mai mult de 7000 miliarde dolari. Se observa o scadere a profitabilitatii STN-urilor, incepand cu anul 2000, fenomen care a continuat si in anii urmatori, lucru evidentiat in figura de mai jos :

Platile pentru tehnologii, s-au mentinut stabile in 2001 in ciuda scaderii la jumatate a fluxurilor de ISD-uri. Valoarea neta a filialelor straine in 2002 (3400 miliarde dolari) a fost estimata ca inregistrand aproape 1/10 din PIB-ul mondial.

ISD-urile continua sa fie mai importante decat comertul in distribuirea bunurilor si serviciilor peste granita : vanzarile globale ale transnationalelor au atins 18000 miliarde dolari in comparatie cu exportul mondial de 8000 miliarde dolari in 2002.

Universul societatilor transnationale cuprinde marile corporatii existente in principal in tarile dezvoltate dar si firme din tarile in curs de dezvoltare si, mai recent, firme din tarile aflate in tranzitie de la economia centralizata la economia de piata, reprezentand firme de talie mijlocie sau mica. De-a lungul timpului, concentrarea ISD-urilor de intrare si de iesire in cadrul triadei a ramas relativ stabila.

Repartitia pe tari a corporatiilor transnationale si a filialelor lor in strainatate, potrivit datelor pentru cei mai recenti ani pentru care s-au publicat estimari, indica urmatoarele concluzii

corporatiile-mama sunt concentrate in proportie de peste 80% in tarile dezvoltate, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare isi au sediul numai circa 17%, iar in tarile din Europa centrala si de est doar circa 2% din totalul corporatiilor transnationale existente pe plan mondial

din punct de vedere al concentrarii filialelor in strainatate infiintate de corporatiile transnationale, pe primul loc se situeaza tarile in curs de dezvoltare, reprezentand aproximativ 53% din total urmeaza tarile din Europa Centrala si de Est cu circa 27% din total si tarile dezvoltate cu circa 20% din total

cele mai multe transnationale-mama isi au sediul in Europa de Vest, reprezentand peste 60% din total, in speta in Uniunea Europeana aproape 50% din total

tarile cu cel mai mare numar de corporatii-mama sunt Germania, Danemarca, Elvetia, Japonia si SUA. Aceste tari concentreaza circa 56% din totalul corporatiilor-mama existente pe plan mondial

din punctul de vedere al concentrarii filialelor in strainatate, pe primul loc se situeaza Asia de sud, est si sud-est circa 44% din total . Uniunea Europeana concentreaza circa 54% din totalul filialelor amplasate in tarile dezvoltate, iar SUA aproape 20%.

Orientare fluxurilor de intrari si iesiri de investitii straine directe privind societatile transnationale in anul 2001[9]

Tab. 2

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003: Promoting Linkages, New York and Geneva.

Principalele 100 de societati transnationale de pe piata internationala

Dintre cele peste 65000 de societati transnationale, cele mai importante ca pondere detinuta in productia internationala si ca rol in economia mondiala o au primele 100.

Cele mai mari 100 societati transnationale existente pe plan mondial detin impreuna active in strainatate in valoare de 1.800 miliarde de dolari si folosesc circa 6 milioane de angajati in filialele lor, inregistrand un volum de vanzari in strainatate de 2100 miliarde dolari, reprezentand aproximativ 60 de ori productia mondiala a Romaniei. Ele reprezinta circa 15% din totalul activelor detinute in strainatate de ansamblul corporatiilor transnationale si 22% din totalul vanzarilor.

Primele 10 societati transnationale grupate in ordinea marimii capitalului 2001[10]

Tab. 3

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York 2003.

In 2000, compania Vodafone din Marea Britanie a urcat in varful topului celor mai mari 100 de societati transnationale non-financiare. Ascensiunea companiei a fost rezultatul unui sir de achizitii de peste granita, un exemplu fiind preluarea companiei Mannesmann din Germania, plasata pe locul 18 in 1999, care in consecinta a disparut de pe lista.[11] Vodafone a reusit sa se plaseze pe acest loc datorita a doi factori: sporirii numarului de achizitii si fuziuni peste granita, precum si a restabilirii bursei de valori din America de Nord si Europa de Vest.

Intr-adevar topul 100 ca grup s-a extins semnificativ in marime cu rate de crestere mari in ceea ce priveste activele si vanzarile in strainatate, precum si ca total. Ascensiunea altei firme de telecomunicatii - Telefonica din Spania- in topul 10 de asemenea subliniaza acesti factori, la fel cum s-a intamplat si cu urcarea companiei Vivendi Universal din Franta pe locul 4 dupa o serie de achizitii care au transformat ceea ce a fost la inceput o companie utilitara, in cea mai mare companie de media si telecomunicatii din punct de vedere al activelor detinute in strainatate. 

In pofida schimbarilor survenite componenta topului primelor 10 societati transnationale a ramas stabila in comparatie cu anul precedent. Locurile ramase au fost ocupate de firme care se aflau frecvent in top cum ar fi: General Electic, care a fost cea mai mare corporatie transnationala din punct de vedere al veniturilor, Royal Dutch/Sheel, Toyota Motor, General Motors, care ramane cea mai mare producatoare de automobile si Fiat care a detronat Daimler Chrysler Benz de pe locul trei printre producatorii de masini.

In general plasarea in topul primelor 100 de transnationale este data de gradul de participare a acestora in fuziunile si achizitiile internationale. Cele mai mari 20 de companii implicate cel mai activ in fuziuni si achizitii internationale inregistreaza 1/5 din valoarea totala a fuziunilor si achizitiilor obtinute in ultimii 15 ani, 1987-2001.

  Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2002

Recenta explozie din activitatea de fuziuni si achizitii a facut ca cele mai mari transnationale sa devina insa si mai mari. De exemplu compania BP a investit in 98 de fuziuni si achizitii internationale 94 miliarde dolari in perioada 1987-2001 si General Electric insumeaza 228 de fuziuni si achizitii internationale in timpul aceleiasi perioade. Multe STN-uri sunt chiar mai mari decat multe tari din punct de vedere al capitalului detinut.

Vanzarile celor mai mari 500 transnationale din lume aproape ca s-au triplat intre 1990 si 2001, in timp ce PIB-ul din lume la preturile curente a crescut de 1,5 ori in aceasta perioada.

Primele 100 de societati transnationale aproape ca si-au marit volumul total de vanzari de la 3,2 trilioane dolari, la aproape 4,8 trilioane dolari intre 1990 si 2000. Vanzarile firmelor plasate in top 100 au inregistrat un procent de 27,5% din PIB-ul global in 1999.

Dintre primele 50 de economii ale lumii, 14 erau reprezentate de transnationale si de 36 de tari.

Cea mai mare societate transnationala a lumii a fost Exxon Mobil cu o valoare adaugata estimata la 63 miliarde dolari in anul 2000, ea se afla pe locul 45 pe o lista combinata de tari si companii non-financiare. In top 100 de pe aceasta lista pentru anul 2000 erau 29 de transnationale.

Activitatile exprimate in valoare adaugata a celor mai mari societati transnationale au crescut mai rapid decat cel al tarilor in anii precedenti. Asadar primele 100 de transnationale inregistreaza 4,3% din PIB global in 2000, spre deosebire de 3,5% in 1990. Aceasta crestere estimata la 600 miliarde dolari a fost aproape echivalenta cu PIB-ul Spaniei.

In anul 2000 in topul 100 al celor mai mari societati transnationale au aparut 22 de noi compan

Intrarile a 11 din cele 22 de companii noi intrate in top se explica prin fuziunile si achizitiile lor. Acestea includ patru firme germane, opt din SUA si doua din Franta. Industriile cele mai afectate au fost cele de petrol si minerit (cu sase companii disparute de pe lista sau absorbite de o companie nou formata). O companie de telecomunicatii de asemenea a iesit din top. In timp ce acestea erau cazuri de achizitii complete iesirea din top a altor companii era rezultatul unor achizitii partiale: spre exemplu Southern Company, din SUA si-a pierdut locul ca rezultat al vanzarii achizitiilor de peste granita.

Cinci companii record intre cele 100 din cele mai mari transnationale -Petronas din Malaezia, Hutchison Whampoa din Hong Kong - China, Cemex din Mexic, Petroleos de Venezuela si LG Electronics din Coreea - sunt plasate in frunte in tarile in curs de dezvoltare. Aceste companii sunt implicate intr-o arie larga de industrii, unele traditionale precum petrol si 'economii noi', telecomunicatii si electronice acest lucru sugerand faptul ca firmele din tarile in curs de dezvoltare au potentialul necesar sa devina pioni importanti intr-o arie larga de industr

In 1990 firmele din tarile in curs de dezvoltare au castigat teren in topul celor mai importante 100 de transnationale si constitutia firmelor din tarile dezvoltate s-a schimbat.

Tarile de origine ale celor mai mari 100 de societati transnationale

privind indicele de transnationalitate si activele straine[12]

Tab. 5

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003.

Transnationalele din UE au inregistrat mai mult de jumatate din totalul veniturilor de peste granita al firmelor din topul 100, mai mult de 45% cat a fost la inceputul anilor '90. Aceasta este o consecinta directa a restructurarii procesului de integrare in UE. Numarul de firme europene de pe lista a ramas stabil, si s-au marit fuzionand sau achizitionand firme rivale din interiorul sau din afara UE. Firmele din Marea Britanie s-au plasat in frunte cu privire la acest proces: partea lor din veniturile de peste granita ale celor 100 de tari din top a crescut cu 1/5 si numarul lor a crescut la 14 fiind pe locul trei dupa SUA si Japonia. Un proces similar a putut fi observat si la firmele franceze insa trendul lor nu a fost atat de evident.

Chiar daca SUA este tara de origine a celui mai mare numar de transnationale din topul celor 100, importanta sa in acest aspect a scazut in ultimul timp. Acest lucru s-a datorat faptului ca transnationalele din SUA si-au concentrat activitatea pe fuziuni si achizitii in SUA, in timp ce rivalele europene adesea n-au avut alta alternativa decat sa se extinda prin achizitii straine.

Firmele japoneze sunt mai slab plasate in topul 100. Chiar daca numarul lor a crescut de la 12 la 16 in ultimii zece ani partea lor din veniturile de peste granita a ramas stabila sau a scazut.

Activele straine obtinute de societatile transnationale.

Cresterea activelor de peste granita a celor 100 transnationale din top a continuat in 2000. Activele totale de peste granita au crescut cu mai mult de 20%, la 2,5 trilioane de dolari, fapt evidentiat in (tab.2). Transnationalele care au inregistrat cele mai mari trei cresteri de venituri de peste granita au fost Vivendi Universal, Pfizer si Rio Tinto, ca rezultat al fuziunilor si achizitiilor. Cateva companii de telecomunicatii de asemenea au inregistrat o crestere impresionanta in veniturile lor de peste granita. acestea includ Telefonica, Verizon, Cable&Wireless si Hutchinson Whampoa (care este diversificata dar are un interes considerabil in telecomunicatii peste granita). Si aceste companii sunt implicate in fuziuni si achizitii majore.[13]

Alte companii care au inregistrat o crestere semnificativa au avut un cadru industrial si geografic diversificat. Faptul ca 45 dintre companii au inregistrat o crestere considerabila in veniturile lor de peste granita ca rezultat al fuziunilor si achizitiilor subliniaza importanta acestor activitati intre 1999-2000. Pe de alta parte, un numar fara precedent de transnationale (20) in topul 100 au fost in declin. Aceste companii erau implicate intr-o arie larga de industrii cu exceptia celor din 'noua economie' cum ar fi telecomunicatiile. Firme extinse in trei industrii -echipament electric si electronic, autovehicule si farmaceutice - inregistreaza mai mult de jumatate din cazurile care au experimentat o reducere a veniturilor de peste granita in 2000.

Vanzarile realizate de transnationale peste granita.

Totalul vanzarilor de peste granita al celor mai mari 100 de transnationale din lume a ajuns la mai mult de 2,4 trilioane de dolari in anul 2000 cu mai mult de 14% fata de 1999, acestea fiind ilustrate in (tab. 2). Ca si in cazul activelor de peste granita, transnationalele din industria petroliera s-au plasat cel mai bine in topul celor mai mari transnationale din punct de vedere al vanzarilor de peste granita, cum ar fi Exxon Mobil (143 miliarde de dolari), BP (106 miliarde dolari), TotalFinaElf (83 miliarde dolari), Royal Dutch/Shell (81 miliarde dolari) si Chevron Texaco (65 miliarde dolari) acestea conducand lista.

Topul 10 dupa vanzarile de peste granita include un numar de producatori de automobile (Toyota, Wolkswagen, Ford -in aceasta ordine-).

Singura companie ce desfasoara activitati in alte industrii decat cea a petrolului si a automobilelor, printre primele 10 din topul vanzarilor de peste granita este IBM, care s-a plasat a noua cu doar 51 miliarde dolari obtinute de vanzarile de peste granita.

Cele mai dinamice cresteri de vanzari de peste granita au fost inregistrate de doua companii petroliere din tari in curs de dezvoltare, Petroleos de Venezuela si Petronas din Malaezia, urmata de Aventis din Franta. In general aproape jumatate din topul 100 al transnationalelor (48) au inregistrat o crestere surprinzatoare a vanzarilor peste granita.

Firmele cu cel mai abrupt declin in materie de vanzari, provin din tari si industrii variate. Daimler Chrysler (-60%) se afla in fruntea acestui top urmata de Siemens (-41%) si Unilever.

Rata de angajare a filialelor de peste granita.

S-a inregistrat o schimbare majora a situatiei privind rata de angajare in afara a topului 100 de transnationale. In timp ce aceste companii de pe lista si-au redus rata de angajati din strainatate cu aproape 8% in 1999, acest lucru s-a reversat si in anul 2000. Rata de angajati din strainatate a firmelor din topul 100 a crescut cu mai mult de 17%, la o cifra fara precedent de 7 milioane din totalul de 14 milioane de angajati. Acest lucru este intr-adevar remarcabil atata timp cat trendul privind numarul total de angajati nu s-a schimbat. Ca si in anul precedent, rata de angajare a crescut cu un procent stabil de 6%. Din nou ca si in cazul celorlalti parametri ai firmelor care urca in lista topului 100, performanta a variat considerabil: 20 de companii si-au crescut rata de angajare cu 10% sau chiar mai mult, insa alte 35 au redus forta de munca de peste granita, acest lucru este evidentiat in tabelul da mai jos.

Rata de angajare, activele si vanzarile realizate de cele mai mari 100 de transnationale din lume[14]

Tab. 6

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003.

Companiile care si-au extins semnificativ rata de angajare de peste granita in 2000 detineau diferite pozitii in topul celor 100 si de asemenea faceau parte din diverse industrii, incluzand companii cum ar fi: Vivendi Universal (100%), BP (42%) si Telefonica (75%)

Topul 10 al transnationalelor care au inregistrat cea mai mare reducere a ratei de angajare in afara s-au suprapus de departe cu cele 10 transnationale care au inregistrat cel mai mare declin in materie de vanzari peste granita. Multe transnationale care au inregistrat cel mai mare declin de active in strainatate erau companii care treceau printr-o faza de restructurare in prag de fuziune cum ar fi: Daimler Chrysler si Aventis.

Tara de origine.

Majoritatea STN-urilor, din grupul primelor 100 sunt concentrate in triada Uniunea Europeana, SUA si Japonia . Daca la inceputul anilor 90 ponderea era de 85-87%, in ultimii ani aceasta a ajuns pana la 89%.

Numarul companiilor din Uniunea Europeana desi a mai crescut pe perioada anilor 1990-2002, acesta continua totusi sa fie inferior celui din 1990 cand existau 48 de corporatii transnationale.

Repartitia pe principalele tari de origine a grupului primelor 100 STN ale

lumii in 2001.[15]

Tab. 7 -procente-

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2003.

In cadrul grupului primelor 100 STN, conduce UE, cu un numar de aproximativ 45 STN-uri, astfel Franta detinand 13 dintre acestea, Marea Britanie 11, Germania 11. Acestea au concentrat peste 41% din totalul activelor in strainatate, 42% din vanzari sunt realizate in strainatate iar peste 51% din numarul angajatilor se afla peste granita.

Constitutia topului primelor 100 de transnationale privind tarile lor de origine a continuat sa fie stabila chiar daca numarul de companii din UE a fost in continua crestere din 1995 si si-au recastigat pozitia pe care o aveau la inceputul anilor 1990. Numarul de companii japoneze de pe lista s-a stabilizat la un nivel destul de inalt in comparatie cu inceputul anilor 1990: in 1990 erau 12, iar in 2001 16; totusi partea lor din active si vanzari peste granita a ramas constanta.

Din punct de vedere al activelor, companiile mai mici se extind in strainatate mai rapid comparativ cu cele mari.

Cresterea numarului de companii europene si japoneze de pe lista s-a facut in detrimentul companiilor din SUA, care acum formeaza mai mult de ¼ din topul 100, in comparatia cu 1/3 cat detinea acum 10 ani.

Aceste companii vin dintr-o gama variata de tari inclusiv cinci tari in curs de dezvoltare. Dominatia Elvetiei ca tara de origine pentru transnationale care nu fac parte din triada si sunt pe lista, a scazut dramatic. Dupa un numar de fuziuni si achizitii realizate intre firme elvetiene si de asemenea intre firme elvetiene si din afara Elvetiei in prima jumatate a anilor '90, a condus gradual la iesirea catorva firme elvetiene de pe lista, in conditiile in care ele au fost preluate de alte firme.

Conform unor date statistice din primele 1000 de companii dupa valoarea lor de piata, 60 din primele 100 si 480 din primele 1000 de companii sunt de origine americana.[16] Din punctul de vedere al ierarhiei primilor 100, aceasta se poate schimba de la un an la altul. In schimb, componenta clubului celor 100 nu s-a schimbat prea mult in ultimii ani.

Aria de industr

Lista grupului 100 de transnationale in 2000 a fost dominata de aceleasi industrii ca si in anii precedenti : echipamente electrice si electronice, autovehicule. Acest lucru se poate observa si din tabelul care urmeaza :

Aria de industrii a topului 100 al TNC in anii 1990, 1995, 2000[17]

Tab. 8 Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2002.

Aceste transnationale alcatuiesc 47 din cele 100 de companii de pe lista. La prima vedere aceasta stabilitate este remarcabila, date fiind activitatile de fuziune si achizitii in unele din aceste industr Explicatia este faptul ca, in timp ce fuziunile si achizitiile au dus la disparitia unor companii in aceste industrii, ele de asemenea au adus si companii noi intrate in top. In anumite industrii, mai ales in cea a petrolului aceste noi intrate includ si companii din tari in curs de dezvoltare. Industriile cu cea mai remarcabila crestere in numar al firmelor din top au fost telecomunicatiile si utilitatile.

Gradul de transnationalitate al primelor 100 de STN.

Clasificarea primelor 100 corporatii transnationale ale lumii dupa gradul lor de transnationaliate este exprimat cu ajutorul unui indice compus care este expresia medie a insumarii a trei indicatori si anume:

ponderea capitalului investit in strainatate fata de totalul capitalului societatii;

cota vanzarilor in strainatate fata de totalul vanzarilor unei societati transnationale;

ponderea fortei de munca ocupate in strainatate fata de totalul fortei de munca utilizate de societatea transnationala. .

Intre 1991 si 2000 media valorii indicelui de transnationalitate al STN-urilor din topul 100 a crescut cu anumite intreruperi de la 51% in 1991, la aproape 56% in 2000. Acest lucru reflecta faptul ca transnationalele de pe lista si-au marit gradul de transnationalitate.

In ultimii ani, trendul de crestere al acestui indice a fost determinat in cea mai mare parte de vanzari si rata de angajare. Acesta a fost si cazul anului 2000 cand vanzarile de peste granita si rata de angajare a crescut mai repede decat vanzarile si rata de angajare in general, in timp ce activele totale au crescut mai rapid decat activele din strainatate. Ambele componente ale indicelui si anume vanzari si rata de angajare au crescut semnificativ, in timp ce raportul active din strainatate/active totale a scazut usor intre 1990 si 2000.

Cresterea gradului de transnationalitate pentru topul celor 100 a fost condusa de un numar mare de companii, cu un indice de transnationalitate foarte mare: in 2000 ¼ (25) dintre companiile din top au un indice cu o valoare de 75% sau chiar mai mare, in timp ce in 1999 erau numai 16.

In 2000 ca si in anii precedenti un numar dintre cele mai mari transnationale din top 10 in materie de transnationalitate erau din tari cu piete interne mici, asa cum reiese si din tabelul de mai jos :

Transnationalitatea primelor 10 TNC in 2000[19]

Tab.9

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York and Geneva 2002.

Acestea includ ABB si Nestlé din Elvetia, Electrolux din Suedia, Interbrew din Belgia si Philips din Olanda. Mai remarcabil este faptul ca aproape jumatate din companiile din top 10 sunt din Marea Britanie. Companii din SUA si Japonia nu sunt pe lista.

In ceea ce priveste continutul listei din punct de vedere al industriilor 1/3 din companii din top 10 vin din industria alimentara si de bauturi, incluzand British American Tobacco, care este in cea mai mare parte o firma de tutun dar manifesta un interes considerabil in industria alimentara si de bauturi. Alte cinci sunt companii miniere.

In timp ce companiile de top din industriile de echipamente electrice si electronice si farmaceutica au fost transnationalizate mai putin, in medie, decat cele din industria de alimente si de bauturi, ele au facut pasi mari in expansiunea internationala in anii '90. Topul companiilor cu cele mai mari cresteri ale indicelui de transnationalitate este compusa din transnationale dintr-o mare varietate de industrii in anul 2000. Multe din acestea sunt, de asemenea, si companii nou intrate in top 100, fiind prezentate in (tab 10).

Firme nou venite in topul 100 al TNC-urilor in 2000[20]

Tab.10

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York and Geneva 2002.

In ceea ce priveste topul de transnationalitate al transnationalelor, companile cu cele mai mari cresteri ale indicelui vin din Europa si in particular, din Franta si Germania. Pentru unele companii valorile au scazut considerabil. Toyota Motor si Mitshubishi Motors au fost printre acelea care au inregistrat cel mai mare declin..

Sunt de asemenea si exemple individuale, cum ar fi: Unilever sau Roche, pentru care valorile au evoluat diferit fata de media pe industria din care fac parte. Acest lucru evidentiaza importanta strategiilor firmelor individuale in ceea ce priveste transnationalitatea, care difera semnificativ de acelea ale competitorilor lor.

Activele straine combinate pentru aproximativ jumatate din firmele topului 100 au crescut cu aproape 50 miliarde dolari in 2001. In acelasi timp activele totale ale acestui grup au crescut cu 88 miliarde dolari. Acest lucru a insemnat ca vanzarile totale s-au extins in termeni relativi, mai modest decat vanzarile in strainatate in conditiile in care majoritatea companiilor au continuat cu investitiile lor peste granita, chiar daca fuziunile si achizitiile au fost incetinite considerabil in 2001 ca un rezultat al usorului regres economic global si declinului pietei de actiuni.

Acest usor regres, care a inceput in 2000 si a continuat si in 2001 de asemenea a condus la un declin in ceea ce priveste cifra vanzarilor si a ratei de angajare pentru companiile in discutie. In 2001 vanzarile totale au scazut cu 63 miliarde de dolari in comparatie cu 2000. Vanzarile in strainatate au inregistrat mai putin de 20%. Rata de angajare in strainatate a continuat sa creasca cu 3,7% chiar daca rata totala de angajare aproape ca a stagnat cu o crestere de numai 0,8%.

In conditiile in care toate componentele straine au crescut rapid sau au scazut putin in comparatie cu totalurile, cea mai mare transnationalitate a operatiunilor din topul 100 pare sa continue. Este oricum clar faptul ca schimbarea radicala la nivel economic global si-a facut simtit efectul si a condus la o incetinire considerabila a acestui proces.

5. Primele 50 STN din tarile in dezvoltare

Primele 50 STN-uri cu sediul in tarile in dezvoltare sunt concentrate in proportie majoritara intr-un numar redus de tari: Hong Kong, China, R. Coreea, Venezuela, Mexic si Brazilia, care insumeaza aproximativ 80% din activele externe totale ale grupului.

Trendul spre cresterea gradului de transnationalizare a celor mai mari 50 de transnationale din tarile in curs de dezvoltare a continuat in 2000.

Cele mai importante 10 STN din tarile in curs de dezvoltare[21]

Tab. 11

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2002.

Activele din strainatate au crescut cu 21% si vanzarile din strainatate cu o cota impresionanta de 56%. Rata de angajare in strainatate, pe de alta parte, a crescut cu o cota mai modesta de 5%.

In timp ce topul 50 a fost mai putin afectat de valul de fuziuni si achizitii de peste granita in 2000 decat topul 100, multe dintre companiile din topul 50 au beneficiat de pe urma climatul economic inca prielnic de pe pietele tarilor dezvoltate si a recuperarii economiei lor in curs de dezvoltare in urma efectelor pe care le-a avut criza financiara asiatica la sfarsitul anilor '90.

Cresterea transnationalitatii nu s-a realizat in mod egal pentru cele 50 de compan

In 2000 Hutchison Whampoa din Hong Kong -China- si-a consolidat pozitia in top obtinuta in 1999 ca o consecinta a manifestarii interesului pentru companii de telecomunicatii, Orange, Mannesmann (care ulterior a fost achizitionata de Vodafone cateva luni mai tarziu). A fost una dintre putinele companii din tari in curs de dezvoltare care a fost direct afectata de batalia fuziunilor si achizitiilor in tarile in curs de dezvoltare, rezultand o crestere a profiturilor din strainatate. Impreuna cu Cemex, LG Electronics, Petroleos de Venezuela si Petronas ea a insumat cu putin sub jumatate din totalul activelor din strainatate al topului 50.

Aceste cinci companii au ajuns de asemenea si in topul celor mai mari 100 companii din lume in 2000. Acesta este un numar record de transnationale din tari in curs de dezvoltare in topul 100, si acest lucru a fost posibil pentru ca, pe o perioada de cativa ani, numai Petroleos de Venezuela (care acum este plasata a patra in topul 50) era de ajuns de mare sa intre in topul 100. Aceste companii sunt impresionante nu numai prin marime si importanta economica, ci ele au influentat semnificativ cifra de afaceri a intregului grup

Rata de angajare, activele si vanzarile realizate de cele mai mari 50 de transnationale din lume[22]

Tab. 12

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York and Geneva 2003.

Daca aceste cinci firme ar fi excluse din top, intreaga cifra de afaceri a transnationalelor din tarile in curs de dezvoltare ramase in top 50, ar scadea sub valoarea inregistrata in 1999.

Cele mai trasnsnationalizate companii din tari in curs de dezvoltare au fost din Hong Kong -China- si Singapore, acestea sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Cele mai transnationalizate companii din tarile in curs de dezvoltare[23]

Tab. 13

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York and Geneva 2002.

In 2000 un numar de companii chineze au intrat in top, altele in afara de acestea, companii noi intrate, vin dintr-o gama variata de tari si industr Este remarcabil faptul ca, o data cu compania Sabic, intra pentru prima data pe lista o companie din Arabia Saudita. Valoarea gradului de transnationalitate a majoritatii companiilor noi intrate pe lista este mic (tab 14).

Companii transnationale noi venite in topul 50 al tarilor in curs de dezvoltare.[24]

Tab. 14

Sursa: UNCTAD, World Investment Report, New York & Geneva 2002.

Multe dintre companiile care au iesit de pe lista in 2000 au oscilat in ceea ce priveste prezenta lor in top. Faptul ca Telekom Malezia a iesit din lista indica faptul ca dinamica trendului de crestere in industriile 'noii economii' din tarile dezvoltate nu a avut o replica identica in tarile in curs de dezvoltare. Un motiv pentru acest lucru ar putea fi faptul ca liberalizarea telecomunicatiilor a avansat mai incet in tarile in curs de dezvoltare.

Telecomunicatiile americane sau alti operatori utilitari au fost preluati de firme rivale din tari dezvoltate disparand astfel de pe lista.

Continutul topului 50 din punct de vedere al industriilor a ramas neschimbat. Firme calificate ca diversificate reprezinta 11 din cele 50 ele inregistreaza 40% din activele din strainatate al intregului top si 43% din rata de angajare. In ceea ce priveste partea lor in totalul de vanzari peste granita s-au plasat numai pe locul patru dupa companii petroliere, de electronice si companii industriale, urmand un declin drastic de la 17% in 1999 la numai 11% in 2000.

Sapte dintre aceste 50 de companii erau din industria de electronice, industrie care a cunoscut cea mai mare crestere al numarului de compan

Numai cateva companii din top 50 au fost afectate de valul de fuziuni si achizitii cum ar fi Hatchison Whampoa, care si-a manifestat interesul in companii din Europa si SUA, si eventual companii care au devenit tinte ale activitatilor de preluare pentru competitori din tari dezvoltate, cum ar fi YPF din Argentina care a fost preluata de compania spaniola Repsol in 1999. Cele mai dramatice schimbari au avut loc in industria petrolului, care si-a marit partea sa din totalul vanzarilor in strainatate al topului 50 de la 22% la 38%. Acest lucru s-a datorat in special companiilor Petronas si Petroleos de Venezuela.

Este remarcabil faptul ca transnationale mexicane au atins un nivel de transnationalitate la fel de mare ca cele din Hong Kong - China. Chiar daca valoarea indicelui firmelor din aceasta tara a scazut din 1998, cateva companii mexicane au ramas un mic grup de pe lista care a urmat o adevarata strategie de globalizare. Un asemenea exemplu este Cemex, o firma care a intrat cu succes pe piete din tari dezvoltate cum ar fi SUA, lucru care a fost facilitat de NAFTA.

Companii sud africane au de asemenea un indice cu o valoare ridicata. Intr-o gama variata de industrii -productie diversificata (Pepkor), alimente si bauturi (South African Breweries), celuloza si hartie (Sappi), companii diversificate (Barloworld)- un grup de firme sud africane mult timp izolate care au optat pentru restructurare in fata concurentei in continua crestere, au renuntat la segmente de piata care nu erau de cea mai mare importanta si au investit strategic peste granita in afaceri de actualitate.