Somajul - continut, forme, caracteristici, efecte. Masuri pentru diminuarea somajului si a efectelor sale

Somajul - continut, forme, caracteristici, efecte. Masuri pentru diminuarea somajului si a efectelor sale

Economia defineste acele persoane care nu au de lucru si cauta noi locuri de munca (uneori acceptand si conditii care nu corespund aspiratiilor lor) prin termenul de someri, iar fenomenul de neocupare a persoanelor active disponibile, care cauta loc de munca, prin termenul de somaj.

Conform reglementarilor Biroului International al Muncii (B.I.T.) somerii sunt persoane apte de munca, in varsta de 15 ani si peste, care, in perioadele de referinta, intrunesc simultan urmatoarele conditii:

nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii de venituri;

cauta un loc de munca salariat sau nesalariat;

sunt dispusi sa inceapa imediat sa lucreze.

In tara noastra se considera a fi somer - conform Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca - persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza, din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca;

este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaza in conditiile prevazute de lege.

In sensul prezentei legi, persoanele care au lucrat dar nu mai au un loc de munca sunt considerate someri cu conditia se le fi incetat contractul individual de munca din motive neimputabile lor, adica sa nu-si fi pierdut locul de munca pentru abateri disciplinare.

Din punct de vedere economic, somajul este expresia dezechilibrelor existente pe piata muncii si piata bunurilor economice. Pe piata muncii, somajul apare in conditiile in care oferta de munca depaseste cererea de munca. Pe aceasta piata, o parte din populatia activa disponibila nu-si gaseste de lucru, manifestandu-se fenomenul de somaj, opus celui de ocupare.

Interconditionarile ce se manifesta intre procesul cresterii economice, populatia activa si productivitate, in functie de sensurile miscarii lor, duc fie la aparitia sau cresterea somajului, fie la scaderea acestuia. Astfel, diminuarea ritmului cresterii economice, in conditiile in care populatia activa si productivitatea nu se modifica, genereaza aparitia somajului sau amplificarea lui. Daca cresterea economica se mentine la nivelul anterior, iar populatia activa si productivitatea cresc, somajul va creste daca populatia activa va creste. Sau, in conditiile in care ritmul cresterii economice se mentine, iar productivitatea si populatia activa scad, fenomenul de somaj fie nu se va manifesta, fie s-ar putea diminua, daca acesta exista.

Evolutia somajului este influentata si de migrarea internationala a fortei de munca, cauzata de cautarea unui loc de munca. Ca urmare a fluxului migratoriu, oferta de munca va scadea in tara de origine si va creste in tara care-i va asigura loc de munca. Deci, procesul migratiei influenteaza dimensiunile somajului fie in sensul cresterii, fie al reducerii acestuia.

Piata muncii se poate afla fie in situatia de echilibru (ocupare deplina) caracterizata prin lipsa somajului involuntar, fie in cea de dezechilibru, adica subocupare sau supraocupare, ultima fiind generatoare de somaj involuntar.

Somajul involuntar desemneaza acele persoane neocupate in munca care ar fi dispuse sa lucreze pentru un venit mai mic decat cel existent, cu conditia ca atunci cand cererea de munca va creste, sa creasca si gradul de ocupare. De aceea somajul este apreciat si tratat prin prisma celui involuntar.

Ocuparea deplina este considerata acel volum si structura a ocuparii fortei de munca, ce asigura obtinerea cantitatii maxime de bunuri economice, care sa satisfaca nevoile sociale. Ocuparea deplina a resurselor de munca nu inseamna lipsa somajului, ea presupune existenta unui somaj natural (normal), denumit si somaj voluntar, care sub aspect relativ, se exprima prin rata naturala a somajului. Aceasta rata naturala a somajului cuprinde 1,5 - 4% din populatia activa utilizata efectiv, corelata cu o rata stabila a inflatiei. Somajul voluntar reprezinta neocuparea in munca datorita refuzului unor persoane sau a imposibilitatii acestora de a accepta salariul oferit sau conditiile de munca existente. Somajul natural are un caracter permanent, nu poate fi resorbit, deoarece nu este generat de factori monetari sau conjuncturali. Unii economisti numesc acest gen de somaj ca fiind un somaj neinflationist, deoarece nu este determinat de cresterea salariului.

Ca aspect esential al disfunctionalitatilor economice, somajul este generat de fenomene care tin de oferta si cererea de munca.

In prima situatie se inscriu:

solicitarile noilor generatii de a se angaja, generatii care au atins varsta legala de munca, dar care nu-si gasesc de lucru. Tanara generatie apta de munca care solicita incadrarea intr-o activitate intampina greutati in gasirea unui loc de munca, fie ca urmare a situatiei economice nefavorabile, fie a neconcordantei dintre nevoile de munca in anumite domenii de activitate si pregatirea ei sau a retinerii manifestate de unii agenti economici de a angaja salariati fara experienta in munca. In consecinta, o parte din tineret nu se poate angaja;

solicitarile unor persoane apte de munca, mai in varsta, care devin ofertante de munca datorita unor conditii specifice personale. Unele persoane nu au mai lucrat anterior, altele au intrerupt activitatea pe o perioada relativ indelungata de timp. In conditiile diminuarii veniturilor unor segmente ale populatiei, considerate anterior sigure si eficiente, ale intensificarii miscarii de emancipare a femeilor sau ale ruinarii micilor producatori, o parte a populatiei apte de munca, care nu a mai fost angajata anterior, solicita incadrarea in munca.

In a doua situatie, somajul este generat de pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei active disponibile ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatii economice, a procesului de substituire a muncii prin capital sau a masurilor privind restructurarea activitatii economice. Sub acest aspect se disting mai multe genuri de somaj, printre care se inscriu: somajul ciclic, structural si tehnologic.

Somajul ciclic - este generat de fluctuatiile ciclice pe termen mediu, legate de alternanta perioadelor de boom economic si de recesiune, precum si de caracterul sezonier al unor activitati economice influentate de factori naturali (agricultura, constructii, turism, unele ramuri industriale). In perioadele conjuncturale nefavorabile dimensiunile acestuia cresc, in cele favorabile este resorbit in mare masura.

Somajul structural - este urmarea unor procese de restructurare economica, sociala etc, ce se desfasoara in diferite tari sub influenta revolutiei stiintifico-tehnice contemporane, a crizelor energetice si de materii prime etc. Resorbtia acestuia necesita o perioada lunga de timp, presupune investitii mari, recalificarea celor afectati etc.

Somajul tehnologic - apare in urma inlocuirii vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, mai performante, precum si a reorganizarii unor activitati sau firme impusa de concentrarea productiei si de centralizarea capitalului. Resorbtia acestui gen de somaj este dificila, necesita recalificarea fortei de munca in concordanta cu noile tehnici si tehnologii si crearea de noi locuri de munca.

In general, somajul este analizat dupa caracteristicile acestuia: nivelul, intensitatea, durata si structura somajului. In tarile dezvoltate exista sisteme nationale de inregistrare a modificarilor in nivelul si structura somajului. In tara noastra populatia ocupata si somajul se calculeaza pe baza balantei fortei de munca si a anchetelor privind forta de munca.

Nivelul somajului se exprima prin marimi absolute si relative. In marime absoluta se masoara prin masa somajului (S), care exprima numarul persoanelor ce intrunesc coditiile pentru a fi incadrate in categoria somerilor. Deci, masa somerilor se determina prin scaderea din populatia activa disponibila (P_ad) a populatiei ocupate (P_o) si, respectiv, a populatiei apte neocupate, care nu doreste sa se angajeze sau nu este disponibila (P_an), adica: S = P_ad - P_o - P_an.

Sub aspect relativ se masoara prin rata somajului (R_s), care se determina ca raport procentual intre masa somajului si anumiti parametri de referinta: populatia activa disponibila, populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati etc. Dintre acesti parametri, cel mai concludent pare a fi populatia activa disponibila, de unde: R_s = S / P_ad x 100. Rata somajului difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta.

Dupa intensitatea cu care se manifesta somajul, acesta poate fi:

somaj total = inseamna pierderea definitiva a locurilor de munca si incetarea totala a activitatii;

somaj partial = consta in diminuarea activitatii desfasurate de o persoana, pe seama reducerii duratei saptamanii de lucru sub cea legala, marimea salariului nominal reducandu-se corespunzator.

Durata somajului exprima perioada trecuta din momentul pierderii locului de munca, pana la reluarea activitatii. Aceasta caracteristica a somajului nu este legiferata, existand doar unele reglementari oficiale prin care se stabileste perioada in care somerii beneficiaza de indemnizatie de somaj. Se remarca o tendinta de crestere a acestei durate care difera pe tari, in prezent fiind de 18-24 de luni. In tara noastra, durata somajului pentru care se acorda indemnizatie de somaj este de 6 -12 luni, pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare la bugetul asigurarilor pentru somaj. Trebuie mentionat faptul ca prelungirea duratei somajului peste un an de zile afecteaza puternic situatia economica si sociala a somerilor.

Structura somajului = se refera la categoriile de someri diferentiate dupa anumite criterii: varsta, sex, mediu, grad de calificare, domenii de activitate, grupuri socio-profesionale, rasa etc. Din analiza structurii somajului, retine atentia ponderea insemnata a femeilor afectate de somaj, comparativ cu cea a barbatilor, precum si cea a tinerilor pana la 25 ani si a persoanelor cu varsta de peste 50 de ani, comparativ cu restul populatiei active.

Ca disfunctie structurala a evolutiei economice, somajul genereaza o serie de efecte economice si sociale resimtite atat de catre someri si familiile lor, cat si de societate, in ansamblul ei. Printre aceste efecte negative se regasesc:

irosirea resurselor de munca, fapt care isi pune amprenta asupra procesului cresterii economice, in sensul scaderii intensitatii acestuia;

afecteaza nivelul de trai, calitatea vietii. Somajul provoaca o stare de nesiguranta in randurile populatiei active, exercita presiuni asupra marimii salariului, in sensul reducerii lui, duce la diminuarea veniturilor salariatilor, la saracirea unor categorii socio-profesionale;

sporirea costurilor suportate de societate sub forma ajutoarelor de somaj. Ajutorul de somaj detine pondere insemnata in P.I.B.-ul si in bugetele tarilor.

Fiind un fenomen raspandit in proportii diferite in toate statele lumii si avand efecte destabilizatoare asupra economiei si situatiei sociale a majoritatii populatiei, atenuarea somajului si a efectelor sale negative a devenit o preocupare generala a tuturor fortelor sociale (salariati, sindicate, patronat) si a puterii publice. Masurile promovate in diferite tari privind ameliorarea somajului au un caracter complex si formeaza continutul unor reglementari denumite politici pentru diminuarea somajului. Pe termen scurt, aceste masuri de politica sociala vizeaza atenuarea intensitatii efectelor provocate de somaj, iar pe termen mediu si lung, reducerea dimensiunilor somajului.

Masurile pentru diminuarea somajului ii privesc atat someri, cat si populatia ocupata si pot fi grupate in urmatoarele categorii:

o mai buna repartitie a fondului total de munca, aspect care se refera la: reducerea duratei saptamanii de lucru, scaderea duratei vietii active, prelungirea duratei de scolarizare obligatorie, extinderea locurilor de munca cu program redus si/sau cu timp partial de munca;

inlaturarea de pe piata muncii a unor grupuri de ofertanti, prin actiuni cum sunt: repatrierea lucratorilor imigranti nenaturalizati, interzicerea imigrarii sau restrictionarii ei la maximum;

substituirea factorului capital de catre factorul munca prin extinderea, in principal, a activitatilor din domeniul serviciilor;

cresterea mobilitatii populatiei active, care poate fi favorizata prin: imbunatatirea structurii invatamantului, orientarea profesionala a tineretului spre domenii economice dinamice si de interes, adoptarea de masuri care sa faciliteze deplasarea salariatilor in zonele si localitatile cu perspectiva economica;

crearea de noi locuri de munca, indeosebi in ramurile si sectoarele de perspectiva.

Spre deosebire de primele trei categorii de masuri, care au mai ales un caracter defensiv si provoaca o stare de spirit pesimista, ultimele doua sunt strategii ofensive, fiind preferabile celorlalte. Ele corespund unor politici de ajustare a numarului de locuri de munca la populatia activa si la dinamica ocupatiilor. Toate aceste masuri presupun investitii si de aceea intampina piedici in realizarea lor.

In cadrul masurilor de protectie sociala o importanta deosebita o are indemnizatia de somaj. Marimea si durata pe care persoanele somere beneficiaza de indemnizatie de somaj, precum si ponderea acesteia din salariul nominal, difera de la o tara la alta, in functie de anumite criterii.

Cheltuielile cu protectia sociala a somerilor include ajutorul de integrare si cheltuielile cu plata absolventilor. Ajutorul de integrare este destinat acoperirii cheltuielilor cu calificarea si recalificarea somerilor. Cheltuielile cu plata absolventilor reprezinta sumele de bani acordate de la buget agentilor economici care incadreaza tineri absolventi cu contract de munca, pe o perioada nedeterminata, prin care se acopera o parte din salariul acestora timp de cateva luni de la angajare. In cadrul acestor masuri de ameliorare a somajului o importanta deosebita prezinta si garantarea locurilor de munca pentru persoanele ocupate, obiectiv inscris in contractele colective de munca.